Domul, lacul Como, Varenna si Bellagio, repede, repede!

TIPĂREȘTE

Italia! Cu ce sa debutezi, la jumatatea lui Martie, cand ai la dispozitie doar DOUA zile pline! Profitand de o mega oferta de zbor, un lowcost Bucurest - Milano si retur, la doar 270 roni pentru doi, cu bagaju' de mana aferent, am riscat si am castigat, cum se spune.

Tentatia a fost mare, aeroportul milanez, recte Linate, fiind la doar 8 km de capitala Lombardiei, transportul de la, si la aeoport, fiind o bagatela de 20-30 de minute, pretul de mai sus, frecventa autocarelor ce deservesc aeroportul, fiind argumente destul de convingatoare pentru scurta escapada in frumoasa Lombardie!

Am ametit ,,acuwheater''-ul timp de trei patru luni, si spre satisfactia noastra, dupa prognoze mai mult decat pesimiste, cu trei saptamani inainte de start ne-a ,,amenintat" pentru jumatatea lui martie cu 15-20 de grade, pentru Milano si partea de lac ce o aveam in gand, ca loc de preumblare in sejurul ,,blitz"!

Dupa aproape doua ore de zbor linistit, Milano ne-a intampinat cu cele 17 grade promise de ,,chef meteo", iar dupa nici o ora de la debarcare, eram cazati la hotel. Despachetat, reechipati, de data asta pentru o ,,recunoastere" perpedes a zonelor adiacente locului de cazare, am parasit repede locatia destinata dormitului, cu ,,mic dejun inclus", si am pornit, la pas, spre ce ne vor rezerva hartile ce le aveam la indemana!

Am hotarat sa descoperim traseul spre ,,dom", am trecut pe langa ,,Scala din Milano", un edificiu ce nu sare in ochi sub nici o forma, mai degraba statuia lui Leonardo, din parculetul din fata celebrului teatru, destul de animat la ora patru a dupa amiezii. Sau intrezarit si o parte din galeriile Vitorio Emanuele, numite asa dupa, se pare, primul rege al Italiei, si conform hartii eram in vecinatatea domului.

Am patruns intr-o piata imensa, si capodopera arhitecturii gotice, ni sa aratat in adevarata ei splendoare, lu minata si de ultimile raze de soare ce asfintea incalzind placut atmosfera din ,,plazza del Duomo"!

Nemaiavand la dispozitie timp pentru a intra in mareata basilica, fiind aproape sase dupa amiaza, ora la care se inchide pentru vizitatori, am hotarat sa amanam pentru ultima zi vizionarea catedralei. Am hoinarit prin imprejurimi, am admirat arhitectura galeriilor mai sus amintite, am imortalizat ,,la greu" tot ce a incaput in memoria aparatelor foto, si nu in ultimul rand, si destul de placut, ne-am alimentat bateriile cu o specialetate italiana, si un pahar de vin, la una din zecile de terase ce dainuie in vecinatatea domului!

Am pornit apoi, tot pe jos, spre hotel, unde am ,,picat" repede, cu gandul la calatoria de a doua zi. Dimineata (pe racoare, dar placut!), un mic dejun satios, si fuga la gara. Ce gara? Pai ,,Stazione Centrale", gara ce face posibila imbarcare spre lacul Como.

Ca o paranteza, am cautat ca hotelul (se cheama ,,Ferton") sa fie in vecinatatea garii, asa l-am dorit, asa l-am gasit, pentru ca transbordarea spre tren, si de altfel si spre aeroport, sa fie cat mai usor accesibola!

Trenul l-am luat spre destinatia ,,Varenna Esino", si dupa o ora de mers, cu 6 euro de persoana, si jumatate din drum parcurs pe malul lacului, am pus piciorul pe peronul garii ,,Varenna Esino Perledo", poarta de plecare spre multe destinatii de pe malul lacului, unde feriboturile vin si pleaca ,,la minut ", si cu o frecventa de invidiat, chiar si atunci cand la bord nu sunt decat douazeci -trezeci de persoane, si una bucata autoturism! Repede spre debarcader, si in zece minute am pornit spre una din perlele lacului Como: Bellagio!

Statiune de munte, statiune de mare, titulatura merge in ambele sensuri, cocheta, arhitectura deosebita, un lux placut ochiului, luxul unor vile si palate vechi, dar bine intretinute, vile si cladiri ce umbresc micile stradute in panta, ce strabat oraselul plin de cafenele, restaurante, si multe, multe terase, care peste o luna doua vor fi mai mult ca sigur neancapatoare!

Vremea, ce mult conteaza, ei bine acest aspect a facut jumatatea din placerea acestei foarte scurte vacante, deci cum spuneam, vremea a fost splendida, soare, foarte cald pentru aceasta perioada, natura vie de tot, magnoliile care aproape erau pe trecute, pasarile lacului, simpaticile ratuste care intrau si in restaurant, lebedele in toata splendoarea lor, totul, absolut totul emana viata si multa liniste!

Am colindat pe jos (exista si un minicar) aproape toata statiunea, ne-am incarcat plamani, poze ,,la greu", si dupa trei patru ore inapoi la Varenna. Acelesi stradute, aceleasi cladiri cochete, cu patina vremii pe ele, si aceleasi minunate terase. Am poposit si noi la una, cu mare, mare placere va spunem si cum se numeste: ,,Varenna caffe bistrot ", pentru ca aici, chiar pe faleza, intr-un decor simplu, cu o priveliste minunata, se pot servi preparate extraordinare, culminand cu ,,tiramisu'' specialitartea casei, ceva extraordinar!

Alte poze, si cu regretele aferente, am pornit spre gara, de unde trenul, sosit conform graficului, ne-a adus inapoi in ,,capitala". O bere sau un vin la o terasa, ceva provizii usoare, pentru camera, de la un ,,carrefour expres", din vecinatatea hotelului, si stingerea, urmeaza repriza a treia!

Ultima zi plina, mic dejun, si plecarea spre ,,dom". Coada aferenta, 3+13 euro ,,interior, acoperis exterior ", si am patruns in sfantul lacas, liniste, racoare, nu frig, o tura de o jumatate de ora, si apoi ,,cireasa", adica acoperisul! Este pentru prima oara cand am pasit, vazut, si simtit asa ceva si printr-un astfel de loc! Cata maretie, cata splendoare si mai ales cata arta! In cuvinte nu poti exprima, vor vorbi imaginile surprinse aici, nestiind ce sa lasi neimortalizat!

Dupa o ora am coborat, incarcati sufleteste, parca mai relaxati, si am pornit pe jos spre un alt obiectiv lejer, parcul; Sempione, unde se afla castelul ,,Sforzesco". Castelul in sine nu este ceva extraordinar, mai degraba ceva gen zidurile cetatii de la noi din Alba-Iulia, parcul in sine avand un farmec aparte, un mic lac, magnolii de toate culorile, si lume multa pe iarba, un picnic adhoc in inima orasului. Iar ca sa ramai cu o impresie placuta, la iesirea din parc te intampina, ca in toate marile metropole, si un arc de triumf, al milaneziloe numindu-se ,,Arco de la Pace".

Am pornit spre hotel, si pentru ca timpul, si clima placuta, ne-au permis sa merhem pew jos, am facut o plimbare prin cel mai modern si futurist cartier al orasului: Puorta Nova, cu ale sale ,,cladiri verzi". ceva imens pe verticala, cladiri de peste ,,suta", cu atractii principale ,,blocul padure ", si turnul ,,Uni Credit", cea mai inalta cladire din Italia, care cu cei 231 de metri, a devenit un simbol (modern) al orasului!

Am pornit agale spre hotel, era destul de aproape, si dupa o hidratare strict necesara, am reusit sa adormim destul de repede.

Ultima zi, mai exact nici macar jumatate din ia, un raid prin vecinatatea hotelului, mana pe bagaj, si descinderea la aeroport, cu destinatia Otopeni. O vizita scurta, city break parca, placuta si utila! O amintire placuta. A meritat sa fim acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 6303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI