Pe acorduri de fado prin Lisabona

TIPĂREȘTE

Primul loc la care mă gândeam când auzeam de Portugalia era Lisabona. Până nu de mult, pentru mine aproape că nu exista alt loc in Portugalia pe care vroiam să il văd. Visul mi s-a indeplinit, in Lisabona pășind pentru prima oară pe tărâm Portughez.

Care sunt motivele pentru care Lisabona, destinația preferată a turiștilor in anul 2018, este un oraș atât de căutat?

Explicația poate fi unul dintre motivele de mai jos sau poate toate la un loc, sau poate multe altele pe care in timpul petrecut in Lisabona, nu le-am identificat.

Lisabona este orașul in care soarele strălucește aproximativ 250 zile/an iar temperatura aerului rar coboară sub 150 C.

Este cea mai vestică capitală Europeană și singura așezată de-a lungul coastei Atlanticului.

Este unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii și, după Atena, a doua cea mai veche capitală a Europei, devenind principalul centru politic, economic și cultural al Portugaliei incă din anul 1147.

Lisabona este orașul cu două istorii, una glorioasă, de capitală de imperiu, inainte de cutremurul din 1755 și alta de declin urmată de o perioadă de reconstrucție a orașului, după ce cutremurul devastator și incendiul care a urmat a distrus trei sferturi din oraș.

In Lisabona te poți plimba pe bulevarde istorice mărginite de clădiri construite in diferite stiluri arhitectonice, de la Gotic și Baroc până la modern și postmodern.

Este un oraș cu multe biserici, mărturii ale istoriei orașului, punct de atracție pentru turiști și, in multe cazuri, adevărate puncte de reper in buna orientare in oraș.

Lisabona este orașul in care nu știi unde să te uiți și ce să admiri mai intâi. Să te uiți in jos, la mozaicul in sute de modele ce acoperă străzile orașului, sau in sus, la plăcile de gresie colorată care acoperă fațadele clădirilor sau pereții stațiilor de metrou.

Lisabona este locul de naștere al muzicii fado, pe care o poți auzi aproape in orice colț al orașului, in restaurante sau cântată de câte un trubadur singuratic la un pitoresc colț de stradă din Alfama.

Ce poți vedea și cum iți poți petrece timpul in Lisabona, voi incerca să vă spun in cele ce urmează.

Dacă vă gândiți să vă deplasați cu mașina in oraș, uitați de acest gând. Orașul este aglomerat, cu multe străduțe inguste, foarte inclinate, pe care de multe ori se creează blocaje, iar o călătorie cu mașina nu ar fi decât o pierdere de timp. In plus, parcarea in oraș este o adevărată aventură. Dacă găsiți o parcare pe stradă, cu plata la automatele special amenajate, trebuie să știți că nu puteți să lăsați mașina in acele locuri decât maxim patru ore. Atenție! Portughezii sunt foarte prompți in blocarea mașinilor celor care nu plătesc parcarea iar deblocarea ei poate costa până la 300 EURO. Cred că nu e prea confortabil să stai cu ochii pe ceas ca să ajungi repede să iei mașina din parcare.

Noi am inchiriat mașină și am ținut-o in parcare atunci când am vizitat orașul, și, deși am plătit tot am avut o pățanie cu parcarea pe care am amintit-o in review-ul anterior.

Lisabona are o rețea de transport in comun foarte bine pusă la punct, cu patru linii de metrou – verde, galbenă, albastră și roșie - care leagă centrul orașului de cartierele acestuia și de unele din suburbie, tramvaie, autobuze și trenuri care merg spre orașele din imediata apropiere (Sintra, Cascais sau Setubal). Transportul in comun se face și cu ferry care fac legătura intre Lisabona și malul de sud al râului Tejo.

Cartelele de metrou se pot achiziționa din fiecare stație. Se cumpără o singură dată un card – VivaViagem Card (0,50 Euro), care se incarcă cu o sumă acoperitoare numărului de călătorii pe care doriți să le faceți.

Dar, dacă stați mai multe zile și vreți să vedeți cât mai mult din oraș și să vizitați și câteva muzee sau clădiri istorice, recomand să achiziționați un Lisboa Card.

Acest card poate fi achiziționat pentru 24,48 sau 72 de ore și cu el te poți deplasa gratuit cu orice mijloc de transport in comun, inclusiv cu trenul care merge la Sintra sau Cascais. Ai intrare liberă in 26 de muzee, monumente și locuri incluse in patrimonial UNESCO și, poți beneficia de reduceri la alte muzee, la tururi cu bus-urile sau tram-urile turistice, sau la anumite magazine și chiar restaurante.

Noi am achiziționat câte un Lisboa Card pentru 72 de ore, la prețul de 42 EURO/card. La prima vedere poate părea scump dar vă asigur că nu e așa. Un singur drum la Sintra sau Cascais urmat de vizitarea a două muzee din cele cu intrarea gratuită poate depăși valoric banii pe care ii dai pe acest card.

Cardul poate fi achiziționat on-line (pe site-ul lisboacard.org) sau de la punctele de informare turistică din oraș. Intrarea in vigoare a cardului are loc in momentul primei utilizări, deci nu vă ingrijorați dacă il cumpărați mult inainte de vizita in Lisabona.

Incep cu Baixa sau Baixa Pombalina nu numai pentru că a fost primul loc pe care l-am văzut ci și pentru că este districtul amplasat in centrul orașului.

Baixa a fost reconstruit integral după cutremurul devastator și tsunamiul din 1755. Artizanul reconstrucției a fost Marchizul de Pombal, care a avut ideea construirii unor piețe mari din care pornesc bulevarde late, mărginite de clădiri spațioase construite in stil neoclasic. Pombal a creat primul plan de oraș care a urmat un model de grilă, și, ceea ce este foarte important, a creat primele construcții rezistente la cutremur, testate cu trupe care au mărșăluit in jurul lor pentru a simula un cutremur.

In Baixa se poate ajunge cu metroul (linia verde sau albastră), cele două linii având comună stația Baixa-Chiado, care se află chiar in inima districtului. Stația Baixa-Chiado are două ieșiri, fiecare ducându-te in altă parte a orașului. Poți ieși repede, urcând doar un rând de scări, și ă ajungi chiar in inima districtului Baixa, in apropiere de Rua Augusta. Sau, poți ieși in Chiado, iar ieșirea poate dura ceva mai mult, deoarece urci câteva rânduri de scări, insumând câteva sute de trepte. Nu știu exact care este diferența de nivel, dar personal nu imi aduc aminte să mai fi văzut o stație de metrou la o așa adâncime. Prima dată am ieșit in Baixa, unde am avut primul contact cu adevărata Lisabona. De cum am ieșit din stație am intrat pe o străduță mărginită de terase și cafenele ale căror mese erau inșiruite pe mijlocul ei. Era seara, iar mesele erau pline de mușterii.

Baixa este situat intre Alfama și Chiado și se intinde de la malurile estuarului Tejo până la Praça Marques de Pombal.

Sunt cinci piețe principale in Baixa: Praça do Comercio, Rossio, Praça Figueira, Martim Moniz și Resturadores. Cea mai cunoscută și la care nu ai cum să nu ajungi este Praça do Comercio cunoscută și sub numele de Terreiro do Paço, aici aflându-se, până la marele cutremul din 1755, Palatul Regal Ribeira, din care au mai rămas doar treptele de marmură de la marginea apei, care in trecut făceau intrarea in palat. In prezent treptele sunt loc de relaxare pentru turiștii obosiți de atâta colindat și care iși trag sufletul admirînd malurile râului Tejo.

Piața este mărginită la sud de râul Tejo, iar la nord de Arco do Rua Augusta, construit pentru a comemora reconstrucția orașului după cutremurul din 1755. In vîrful arcului se află un grup statuar reprezentat de Gloria care îi răsplătește pe Valor și Genius. Sus pe arc se mai află și un important punct de belvedere, o terasă panoramică pe care se ajunge urcând niște scări in spirală.

In centrul pieței Praça do Comercio este amplasată statuia din bronz a regelui Jose I, cel sub a cărui domnie a avut loc reconstrucția orașului, prima statuie din Lisabona dedicată unui rege.

De la Arco do Rua Augusta pornește Rua Augusta, o importantă arteră comercială pietonală, mărginită de clădiri elegante, la parter cu magazine, restaurante și cafenele.

Rua Augusta leagă Praça do Comercio de Rossio sau Praça Dom Pedro IV, piață care datează din evul mediu și care are in centru Columna lui Pedro IV. Din Rua Augusta pleacă mai multe străduțe mici, pe care dacă le urmezi poți ajunge in Alfama sau, de cealaltă parte, in Chiado.

La capătul arterei Rua Augusta se găsește Elevador de Santa Justa, cunoscut și sub denumirea de Elevator de Carmo, un principal obiectiv vizitat de numeroși turiști, un mijloc de transport care leagă Baixa de Bairo Alto. A fost construit de arhitectul Raoul de Mesnier du Ponsard, un ucenic al lui Gustave Eifell, născut in Portugalia și stabilit in Franța.

Străzile și unele din clădirile din Baixa sunt acoperite cu plăci colorate din gresie, așezate intr-o multitudine de forme și desene. Existența acestor mozaicuri poate ingreuna mersul pe jos, multe dintre, lustruite de timp, fiind foarte alunecoase, dar, dacă mergi cu atenție te poți bucura de frumusețea acestor desene.

In Chiado am ajuns prima dată tot cu metroul. Am coborât la aceeași stație Baixa-Chiado dar am ieșit pe spre Rua Garret, cea mai importantă arteră comercială a Lisabonei. Dealtfel, Chiado este cunoscut ca fiind centrul comercial și cultural al capitalei Portugaliei, loc tradițional de intâlnire al elitei intelectuale Lisaboneze.

Nu iți ajunge o zi, nici chiar două să vezi Chiado. In drumurile noastre de la o atracție la alta a Lisabonei, am trecut de câteva ori prin Chiado, atât pe jos cât și cu Tram 28, care are stație chiar lângă stația de metrou Baixa-Chiado, și abia am reușit să vedem câteva din atracțiile acestei părți a Lisabonei.

De cum ieși la suprafață din stația de metrou Baixo-Chiado, te intâmpină statuia din bronz a poetului satiric Antonio Ribeiro, care a locuit in această parte a Lisabonei in secolul al 16-lea. Numele acestui cartier vine de la porecla lui Antonio Ribeiro, căruia i se spunea ”chiado”, adică ”respirație șuierătoare”. Statuia este amplasată in piața Largo do Chiado unde se află și cafeneaua Café A Brasiliera, una dintre cele mai vechi cafenele din Lisabona, deschisă in anul 1905 de Adriano Telles, un brazilian căruia i se datorează existența cafelei braziliene pe piața portugheză. In fața cafenelei se află statuia marelui poet portughez Fernando Pessoa, care obișnuia să scrie la o masă din fața cafenelei.

Largo do Chiado este mărginită la vest de două frumoase biserici baroce, Igreja do Loreto și Igreja de Nossa Senhora da Encarnação.

Dacă treci de cele două biserici ajungi intr-o altă piață, Praça Luis de Camoes, prin care nu ai cum să nu treci dacă vrei să mergi din Chiado in Bairro-Alto. Nici din această piață nu putea să lipsească o statuie, de această dată fiind vorba de Luis de Camões, cel mai important poet al portugaliei, inconjurat de alte statui mai mici ale altor oameni de cultură portughezi.

La sud de Largo do Chiado, pe Rua Serpo Pinto Teatro Nacional de Sao Carlos, un teatru vechi, inaugurat la 30 iunie 1793.

Din Largo do Chiado spre est pornește Rua Garret, importantă arteră comercială care poartă numele poetului Almeida Garret. Aici poți găsi magazine ale unor brand-uri celebre dar și magazine vechi, cum este Libraria Bertrand, deschisă in 1747. Rua Garret se intersectează cu o altă important arteră comercială, Rua do Carmo, care te conduce la Mănăstirea Carmo, o fostă mănăstire catolică distrusă de marele cutremur din 1755, din care au rămas doar ruinele bisericii gotice Igreja do Carmo.

Din Praça Luis de Camoes incepe Bairro Alto, cartierul petrecerilor nocturne. Pe cât de liniștit este Bairro Alto pe timpul zilei pe atât de plin de viață este pe timpul nopții. Este unul dintre cele mai colorate cartiere ale Lisabonei, plin de restaurante, baruri, cluburi și artă stradală. Aici poți vedea câteva dintre faimoasele graffiti din Lisabona, aflate pe Rua da Vinha, Travessa dos Fieis de Deus sau Rua de Sao Boanventura.

In Bairro Alto poți să mergi cu două renumite funiculare portugheze - Ascensor da Bica, cel mai pitoresc funicular din Lisabona, cu care poți urca una din cele mai abrupte coline ale orașului pornind din Cais do Sodre și Ascensor da Gloria care leagă cartierul Baixa Pombaline de Bairro Alto.

Nu lipsesc nici bisericile din Bairo Alto, cea mai celebră fiind Igreja de São Roque.

Cel mai frumos și cel mai vechi cartier al Lisabonei merită un review separat. Vă spun doar că este cea mai frumoasă parte a Lisabonei, cu străduțe și clădiri medievale, cu multe piețe mici și case acoperite de flori, un cartier care, datorită așezării sale pe un deal stâncos, a reușit să supraviețuiască cutremurului din anul 1755.

Cel mai sudic cartier al Lisabonei, locul de plecare al celor mai mari exploratori portughezi, un loc plin de istorie și de clădiri monument. Nu poate fi descris in câteva cuvinte, o voi face pe larg intr-un review separat.

Cu siguranță una din imaginile emblematice ale Lisabonei este celebrul tramvai galben, un vagon vechi, cu numărul 28. Nu poți să spui că ai fost in Lisabona fără să mergi măcar o stație cu Tram 28.

Primul tramvai pe această linie a inceput să circule in anul 1914, și făcea legătura dintre Baixa și Graca sau Estrela. In prezent localnicii mai greu pot să folosească acest tramvai, el fiind aproape la orice oră plin de turiști.

Dacă vă decideți să faceți o plimbare cu acest tramvai trebuie să știți că veți pierde o bună parte din zi, și asta nu pentru că ar dura foarte mult cursa ci pentru că aștepți foarte mult in stație până reușești să urci in micuțul vagon.

Tramvaiul circulă intre Martim Moniz și Campo Ourique, zilnic de la 6 dimineața până la 10.30 seara și traversează frumosul cartier Alfama. Un bilet costă trei euro dar dacă ai Lisboa Card este gratuit.

Cel mai bine este să ajungi dimineața cât mai devreme. Noi am ajuns in Martim Moniz pe la ora 10.00 și am stat peste două ore la coadă. După ce am mers cu acest travai am ințeles și de ce circulă atât de greu in orele de vârf. Vagonul galben se strecoară printre niște străzi extreme de inguste. In unele locuri, dacă scoți mâna pe geam, poți să atingi clădirile de pe marginea străzii. Pe aceste străduțe circulă și mașini care de cele mai multe ori ingreunează circulația pitorescului tramvai.

Tramvaiul poate fi luat și de pe traseu, dacă ai noroc să te poți urca, dar, recomand totuși un traseu cap-coadă.

Câteva cuvinte despre gresia stradală din Lisabona. Calcada Portuguesa inseamnă utilizarea unor plăci din calcar alb și negru, uneori intercalate și cu plăci colorate, așezate in diferite modele artistice. Toate aceste pavaje se fac manual, după un proces vechi de sute de ani. Dar arta realizării unor pavaje frumoase pe principalele artere și in piețe se pare că a inceput la mijlocul secolului al 19-lea in Piața Rossio. Pavajul l-am regăsit și in Sintra, Faro sau Porto.

Principalul inconvenient al acestui pavaj este faptul că este foarte alunecos, mai ales dacă este ud. Am ințeles că există proiecte de tratare a acestor pietre cu soluții antiderapante sau, in unele locuri, chiar inlocuirea acestora. Nu cred că este cea mai indicată soluție inlocuirea lor, ele reprezentând o emblemă a străzilor Portugaliei.

In Lisabona nu te poți plânge de lipsa restaurantelor, a teraselor sau a cafenelelor. Le regăsești in orice cartiere iar multe dintre ele sunt deschise până târziu după miezul nopții.

Poți mânca de la pește, fructe de mare până la diferite feluri din carne, tradiționale sau de pe alte meleaguri.

Ziua te poți răcori cu o bere rece portugheză iar seara un vin portughez este cea mai bună alegere.

De neratat este o seară la un restaurant cu muzică fado. Sunt foarte multe, cele mai bine cotate le puteți găsi pe tripadvisor.

Prețurile nu sunt mari, Lisabona și Portugalia in general fiind, după părereea mea, una dintre cele mai ieftine țări din vestul Europei și poate chiar din Europa, concurând chiar cu renumita Grecie.

Am petrecut câteva zile minunate in Lisabona. Nu au fost suficiente, nu am reușit să văd tot. Sper să mai am ocazia să revin. Dacă nu ați fost incă in Lisabona, vă recomand cu căldură să o faceți.

Și, la sfârșit, puțină muzică fado cu cea mai renumită cântăreață a Portugaliei, fiică a Lisabonei.

Rog dacă se poate atașa https://www.youtube.com/watch?v=EfGvIxeC9tA

---

VIZUALIZĂRI: 3588 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI