Fado Boema Lisabona, la sfârșit de an 2022

TIPĂREȘTE

Lisabona este, indiscutabil, unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei – splendid așezat pe niște coline lângă marele fluviu Tajo, care se îndreaptă spre Atlantic, cu o colecție de clădiri istorice de-a dreptul bijuterii ale arhitecturii, cu o gastronomie de să te lingi pe degete și o atmosferă liniștită, de reverie sau vibrantă, de party, în funcție de zona din Lisabona pe care o alegi. Vizitatorii pot explora cartierele istorice, cum ar fi Alfama sau Bairro Alto, și pot admira clădirile colorate, străduțele înguste și„azulejos” (plăcile decorative din ceramică portugheză) care împodobesc fațadele clădirilor. Un oraș din care e imposibil să nu te întorci cu zâmbetul pe buze. În plus, în apropiere poți vizita orașe istorice, palate memorabile, natura spectaculoasă. Lisabona reprezintă unul dintre acele colțuri ale Europei pe care nu trebuie să le ratezi.

Vizitatorii trebuie să știe că Lisabona are un sistem de transport public foarte extins, cuprinzând mijloace de transport în comun atât subterane cât și de suprafață. Turiștii pot opta pentru deplasări cu metroul (patru linii care străbat toate cartierele orașului), autobuzele electrice și tramvaie, cu feribotul sau trenurile interurbane către alte orașe din apropiere. Utilizarea sistemului funicular este de altfel o altă metodă de a descoperi Lisabona, acesta din urmă fiind un mod de transport foarte utilizat de turiști.

Un mare avantaj pentru turiști îl constituie abonamentul pentru orașul Lisabona, pe scurt„Lisboa Card” . Asta înseamnă că vă puteți bucura de multe activități în capitala Portugaliei. Cardul oferă acces nelimitat la peste 30 de activități turistice, în principal monumente și muzee din oraș sau din apropiere, dar și atracții, la transport public, inclusiv metroul, autobuzele, trenurile interurbane către Sintra și Cascais, precum și celebrele elevatoare și tramvaie dintre care unele sunt atracții principale pentru turiști. Prețurile depind de durata de sejur selectată. Cu cât folosești mai mult„Lisboa Card” , cu atât prețul este mai mare, astfel: 24 ore (adulți/22 euro; minori/15 euro); 48 ore (adulți/37 euro; minori/21 euro); 72 de ore (adulți/46 euro; minori/26 euro). Pentru copiii sub 4 ani acest permis turistic nu există. Majoritatea atracțiilor sunt gratuite pentru ei, inclusiv transportul public din oraș. Cardul se poate procura de la birourile„InfoTourist” deschise în marile centre comerciale și piețele publice din oraș.

Este bine de știut că majoritatea atracțiilor turistice au programul de vizitare aranjat în așa fel încât să se țină cont de zilele de sărbători naționale și religioase. Mânăstirile, unele biserici și monumentele grandioase sunt închise în zilele de 1 și 2 ianuarie, prima zi de Paște, de 1 mai și 25 decembrie. De asemenea, și multe magazine au programul modificat.

La fel cum am explicat în reviewul despre Hotel 3K Barcelona (vezi impresii), trebuia să am parte de un circuit turistic în Lisabona la cumpăna dintre ani. Și sloganul lansat pentru atracția turiștilor era incitant:„Revelion în ritm de fado, boema Lisabona” . Programul turistic era destul de încărcat, astfel: 29 decembrie 2022 (excursie Sintra – Cabo da Roca, preț 79 euro/adult și 49 euro/copii); 30 decembrie 2022 (excursie Fatima – Nazare – Obidos, preț 85 euro/adult și 49 euro/copii); 31 decembrie 2022 (excursie Sesimbra – Setubal, preț 55 euro/adult și 25 euro/copii); 1 ianuarie 2023 (excursie la Evora, preț 75 euro/adult și 45 euro/copii); 2 ianuarie 2023 (excursie la Porto, preț 115 euro/adult și 59 euro/copii); 3 ianuarie (timp liber la dispoziție în Lisabona, iar seara „cina tradițională fado” - preț 69 euro/adult și 45 euro/copii). Am optat pentru două excursii opționale, Sintra – Cabo da Roca și Porto. Dar, ca întotdeauna socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg!

În ziua plecării, 28 decembrie 2022, m-am prezentat la Aeroportul Otopeni, cu trei ore înaintea decolării, la ora 11:00, pentru întâlnirea cu însoțitorul de grup la birourile de check-in ale companiei Lufthansa. Dl. Cornel C. a apărut la întâlnire și a dat o veste trăznet:, , Numărul total al celor înscriși pentru circuit este de 15 persoane și, în consecință, nu a fost atins numărul minim la excursiile opționale care nu se vor putea organiza” . Vreau să specific un lucru important! Banii pentru cele două excursii opționale contractate i-am achitat la agenția care mi-a vândut pachetul turistic, în avans, cu două săptămâni înainte de plecare. În concluzie, am avut de ales să fac excursiile individual, cel puțin deplasarea către Sintra – Cabo da Roca, iar banii să-i primesc ramburs la întoarcerea în țară.

ZIUA 1.

28 decembrie 2022.

Am ajuns la ora 11:00 la aeroport pentru întâlnirea cu însoțitorul de grup, dl. Cornel C, un cunoscător al culturii și obiceiurilor celor două popoare din Peninsula Iberică. Zborul era efectuat de compania Lufthansa, dar cu o escală de patru ore la Frankfurt. Decolarea s-a produs la ora 14:25 (ora României) și, după un survol lin deasupra țării noastre, peste Ungaria, Austria, Republica Cehă și Germania, am aterizat pe aeroportul din Frankfurt la 16:25 (ora Germaniei), la terminalul A. Decolarea către Lisabona se efectua de la terminalul B, iar deplasarea s-a făcut prin subteran. Aeroportul din Frankfurt este imens. Când am ajuns la porțile de control ale terminalului B, toți pasagerii către Lisabona am fost supuși din nou controlului antitero. Deh! Urmările refuzului de a fi primiți în spațiul Schengen! Veneam dintr-un stat care nu este membru al spațiului de liberă circulație și mergeam către unul care este!

Timpul de escală a trecut extrem de greu. Cu noul fus orar, colaborat cu ora Portugaliei, am tras concluzia că urma să ajungem în Lisabona aproape de miezul nopții. Până la decolare mi-am omorât timpul făcând pași prin magazinele din aeroport, iar stomacul care mârâia a primit un binemeritat hot-dog vândut de un cetățean de origine pakistaneză. Zborul între Frankfurt și Lisabona a durat trei ore și jumătate, iar oboseala s-a acumulat în organism. Am aterizat pe Aeroportul Humberto Delgado în jurul orei 23:05 (ora Portugaliei) și, după îndeplinirea formalităților vamale, cu bagajele ridicate ne-am deplasat la mijlocul de transport pentru transfer la hotel. Distanța de 4 km între aeroport și hotel s-a parcurs destul de repede. La ora 23:50 eram la Recepția hotelului pentru îndeplinirea formalităților de cazare. Înainte de aceasta, dl. Cornel C. m-a informat că a doua zi urma să facem un tur panoramic cu microbuzul prin Lisabona. Asta în contul anulării excursiei către Sintra și Cabo da Roca. Am acceptat oferta fără alte comentarii.

Astfel a luat sfârșit prima zi, mai bine zis noapte, pe tarâm portughez. „Bem vindo! Bom feriado e boa noite!” , mi-a urat frumos tipul de la Recepție.

ZIUA a 2-a.

29 decembrie 2022.

La ora 07:30, s-a servit micul dejun la restaurantul din hotel după care, în jurul orei 08:50, am pornit cu un microbuz într-un tur panoramic al Lisabonei care avea să dureze până la orele amiezii. Eram în total 12 persoane plus însoțitorul nostru, domnul Cornel C.

S-a început cu deplasarea pe Rue (Strada) Laura Alves - Avenida (Bulevard) de Berna - Avenida Antonio Augusto de Aquiar - Avenida Sidonio Pais și Rua Alameda Cordeal Cerejuro din Cartierul Avenidas Novas. Prima oprire a avut loc la Parque Edward al VII-lea, un parc simbol al capitalei portugheze. Am admirat printre picăturile de ploaie panorama către Praca Marquese de Pombal unde era organizat Târgul de Crăciun. Am continuat turul prin Cartierul Santo Antonio pe Rua Eng. Canto Resende – Avenida Antonio Augusto de Aquier – Avenida Fontes Pereira de Melo – Praca Marquese de Pombal – Avenida Alvares Cabral, cu trecere în Cartierul Estrela pe Rue de Estrela – Avenida Infante Santo – Avenida Brasilia și continuând pe Avenida da India din Cartierul Belem. Trecem pe sub Ponte 25 de Abril după care oprim la Jardim da Torre de Belem. Vizităm Torre de Belem, la exterior, apoi ne deplasam pe promenadă către Padrao dos Descobrimentos sau Monumentul Descoperirilor pe care, de asemenea, îl vedem la exterior deoarece turul nu prevedea vizita în grup. Cele două obiective au rămas să le vizitez individual după Anul Nou. Așa am sperat!

Întregul grup a traversat pasajul subteran pe sub Avenida da India și Avenida Brasilia pentru a ajunge la Jardim de Praca do Imperio care se afla într-un proces de renovare. O luam ușurel la pas pe lângă grădină și ne oprim în fața unui monument impunător: Mosteiros dos Jeronimos sau Mânăstirea Jeronimilor. Cunoscută sub denumirea de Santa Maria de Belem, a fost construită la sfârșitul secolului al XV- lea de regele Manuel I și a fost încredințată Ordinului Sao Jeronimos. Se află situată în parohia civilă Belem și are, din anul 2016, statutul de Panteon Național. Aici sunt depuse osemintele regilor Manuel I și Ioan al III-lea, ale poetului Luis de Camoes și ale navigatorului Vasco da Gama. Punct culminant al arhitecturii manueline, mânăstirea este cel mai remarcabil complex monahal portughez al timpului său și una dintre principalele biserici tip sală din Europa. Construcția sa a început în primii ani ai secolului al XVI-lea și a durat o sută de ani, fiind condusă de un grup de arhitecți și maeștri constructori (trebuie subliniat rolul decisiv al lui Joao de Castilho). Mânăstirea este accesibilă folosind liniile de autobuz 714,727,729 și 751, tramvaiul 15 sau pe apă prin stația fluvială Belem. Este un obiectiv extrem de aglomerat și este recomandată rezervarea din timp. Cozile interminabile până la intrare descurajează turiștii mai ales pe cei aflați la limită de timp (cazul meu). Prețul unui bilet pentru vizită costă 10 euro.

Nu am timp de vizită la mânăstire - o să postez un filmuleț cu imensa coadă la acces - și urmez pe însoțitor pe Rue de Belem până la „Pasteis de Belem” . O renumită patiserie din Belem care produce o tartă cu cremă de ouă, eventual pudrată cu scorțișoară, după o rețetă secretă. O bunătate! Asemenea tarte se fac peste tot în Portugalia, în părți ale Europei Occidentale și fostele colonii portugheze de peste mări, dar tartele din Belem sunt cele mai renumite. Mănânci și nu te mai saturi. Nu vă mai spun ce cozi erau la patiserie, dar personalul se mișca rapid încât nu pierdeai mult timp.

Revenim la Jardim de Praca do Imperio, în parcarea rezervată microbuzelor și autocarelor, unde era deschis un centru„InfoTourist” . La fix pentru a achiziționa un„Lisboa Card” valabil 72 de ore de la data primei validări. M-a costat doar 46 de euro, dar am explicat mai sus avantajele acestui card.

Turul nostru panoramic continuă pe Rue dos Jeronimos – Avenida da Iilha da Madeira – Avenida das Descobertas către Cartierul Benfica, pe autostrada A36, cu trecere pe lângă Parcul Florestal de Monsanto și Estadio Da Luz (Benfica). Mai departe intrăm pe Avenida General Norton de Matos prin Cartierul Alvalade, trecem pe lângă Estadio Jose Alvalade (Sporting Lisabona) și Aeroportul Humberto Delgado, apoi pe Avenida Dr. Alfredo Bensaude – Rue Joao Pinto Ribeiro – Avenida Boa Esperane, în Cartierul Parque dos Nascoes, și oprim la Torre Vasco da Gama.

Turnul cu zăbrele de 145 metri este situat pe malul nordic al fluviului Tejo și poartă denumirea exploratorului Vasco da Gama fiind cea mai înaltă structură din Lisabona. A fost construit în 1998 pentru Târgul Mondial Expo 98. La bază se află o clădire cu trei etaje care a servit drept pavilion al UE în timpul Expo 98.

Preț de câteva minute merg la pas pe promenada Passeio do Tejo pentru a admira panorama cu Ponte Vasco da Gama, cel mai lung pod suspendat din Europa, cu o lungime totală de 17.200 metri, care traversează estuarul fluviului Tejo, legând municipalitățile Sacavem și Montijo. Construcția podului a început în 1995 și traficul rutier a început în martie 1998, după doar 18 luni și chiar înaintea Expo 98, un târg mondial, organizat la 500 de ani de la descoperirea de către navigatorul Vasco da Gama a căii maritime dintre Europa și India. Pentru a parcurge podul spre nord trebuie plătită o taxă de 2,15 euro; în sens invers accesul este liber.

Amiaza aduce o ploaie măruntă care pătrunde până la oase. Urcăm în microbuz și pornim prin Cartierul Marvila, pe Rue Alameda dos Oceainos – Rua 3 da Matinha – Rua Fernando Palha – Avenida Infante Dom Henrique, străbatem parohiile civile Beato, Penha da Franca, Sao Vicente, Alfama și Baixo/Chiado până la Praca do Comercio. Cunoscută popular ca Terreiro do Paco, este o piață publică aflată în zona joasă a Lisabonei, cu deschidere către estuarul fluviului Tejo. Aici s-a aflat timp de două secole, până la marele cutremur din 1775, Palatul Regal. Este una dintre cele mai mari piețe publice de pe continentul european, având 36.000 mp (180 m x 200 m). Găzduiește Complexul Ministerial, sediu al multor ministere, secretariate de stat și cabinete guvernamentale. În acest loc se află cea mai veche cafenea din Portugalia, „Martinho de Arcada” , iar în mijloc se înalță statuia ecvestră a regelui Josif I. În partea nordică a pieței descoperim Arco de Rua Augusta.

În piață se lucra la foc continuu pentru amenajarea scenei unde urma să aibă loc concerte festive la trecerea dintre ani. Nu am coborât din microbuz și am mers mai departe pe Rue de Arsenal – Rue da Prata – Praca Dom Pedro IV/Rossio – Rue 1 de Dezembro – Praca dos Restauradores - Avenida da Liberdade – Praca Marques de Pombal – Avenida Fontes Pereira de Melo – Praca Saldanha – Avenida Repiblica – Campo Pequeno – Avenida da Berna – Rua Laura Alves, microbuzul oprind în parcarea de la Hotel 3K Barcelona, fix la ora 13:30. Am urcat în camera de hotel pentru odihnă de o oră și câteva minute, în acest răstimp stabilind cu precizie ce program am până diseară. Am decis să fac un tur pietonal, la pas, pornind de la hotel și până la Praca de Comercio trecând prin bulevardele și piețele observate din microbuz. Un traseu de aproximativ 4,5 km de la un capăt la celălalt.

Zis și făcut! Părăsesc incinta hotelului și mă deplasez pe Avenida de Berna până la Praca de Touros de Campo Pequeno sau Campo Pequeno situată în Avenida da Republica, Cartierul Avenidas Novas. O imensă incintă pentru curse de tauri, concerte muzicale, târguri expoziții și alte evenimente, cu o capacitate de 10.000 de persoane, cu 6900 de locuri. Campo Pequeno este, de asemenea, un mega shoping-mall. Cursele de tauri în stil portughez diferă în multe aspecte de luptele în stil spaniol, mai ales prin faptul că taurul nu este ucis în fața publicului. Imobilul este clasificat drept Bun de interes public, prin Decretul din 24 ianuarie 1983. Am executat un ocol al pieței după care traversez pe Avenida Republica către Praca Saldanha. De aici aleg să urmez Avenida Fontes Pereira de Melo care se oprește în celebra Praca Marques de Pombal.

Praca Marques de Pombal reprezintă un important sens giratoriu din Lisabona, situat între Avenida de Liberdade și Parque Edward al VII-lea, în fosta parohie civilă Coracao de Jesus și în Cartierul Santo Antonio. Piața este punctul de radiație pentru diverse artere importante: Avenida de Liberdade, Avenida Duque de Loule, Avenida Fontes Pereira de Melo, Rua Braacamp și Rua Joaquim Antonio de Aguiar. Numele este o referire la Sebastiao Jose de Carvalho e Melo, primul marchiz de Pombal, puternicul prim-ministru care a condus regatul între 1750 și 1777. În mijlocul sensului giratoriu se află o mare coloană dedicată marchizului, ridicată între anii 1917 - 1934, în vârf fiind o statuie ecvestră din bronz a marelui politician, care are 40 de metri înălțime, cu un leu alături. Partea inferioară a soclului este înconjurată de mai multe figuri alegorice, și anume figura feminină care simbolizează „Lisabona reconstruită” și trei grupuri sculpturale care evocă reformele realizate de marchiz cu privire către Baixa Pombalina, zona orașului care a fost reconstruită după cutremurul devastator din 1775.

O arteră importantă care pleacă din giratoriul Praca Marques de Pombal este Avenida da Liberdade. Un bulevard de 90 metri lățime, 1100 metri lungime, cu zece benzi împărțite de pavaje pietonale și grădini. Pe fiecare bandă, din loc în loc, sunt amenajate terase în aer liber unde localnicii și turiștii se pot relaxa la o cafea, o răcoritoare sau o băutură alcoolică. Impresionante sunt micile spații care găzduiesc monumente și statui ale diverșilor oameni politici și de cultură locali și din afara țării. Bulevardul este un fel de „Champs-Elysees al Lisabonei” . După cum am spus artera leagă Praca Marques de Pombal din nord de Praca Restauradores, intrarea în Cartierul Baixa.

Originar din Passeio Publico, un parc din secolul al XVIII-lea construit pentru nobilimea portugheză, bulevardul a fost restaurat între 1879 și 1886 când fostul parc s-a transformat într-un bulevard major, marcând expansiunea spre nord a orașului în secolul al XIX-lea. Este cea mai scumpă arteră pentru a închiria sau cumpăra o proprietate. Găzduiește, de asemenea, numeroase ambasade și misiuni diplomatice. Bulevardul a fost planificat să se extindă mai spre nord, prin ceea ce este actuala bandă centrală de gazon din Parque Edward al VII-lea. Cu toate acestea, planurile au fost abandonate în anii” 60.

La capătul de sud-est al Avenida da Liberdade se află Praca dos Restauradores dedicată restaurării independenței Portugaliei în 1640, după 60 de ani de dominație spaniolă. Obeliscul din mijlocul pieței inaugurat în anul 1886, poartă numele și datele bătăliilor purtate în timpul războiului de restaurare portughez, în 1640. La intrarea în piață, lângă clădirea Teatro Eden, se află stația de Funicular Gloria. În capătul opus, către sensul de mers către centrul istoric, se găsește o clădire cu o arhitectură impunătoare. Este vorba despre Gara Rossio sau Estacao de Caminhos de Ferro do Rossio. O gară intermodală cunoscută inițial ca Estacao Central (Gara Centrală) și această denumire încă apare pe fațada sa. Trenurile au acces în gară printr-un tunel care are peste 2,9 km lungime. Prin această gară trec trenurile care asigură legătura între Lisabona – Cascais – Sintra.

De la stația de metrou Restauradores începe Rue 1 de Dezembro care prin Praca Dom Joao da Camara asigură accesul în Praca Dom Pedro IV. Cunoscută popular ca Praca Rossio este situată în centrul orașului – zona Pombalina – și a fost una dintre piețele sale principale încă din Evul Mediu. A fost locul de revolte și sărbători populare, lupte cu tauri și execuții, iar acum este un loc preferat de întâlnire atât al localnicilor, cât și al turiștilor. Unele dintre cafenelele și magazinele pieței datează din secolul al XVIII-lea, cum ar fi Cafe Nicola, Pastelaria Suica și Ginjinha, unde poate fi gustat spiritul tipic Lisabonei. Clădirea Teatrului Național Dona Maria a II-a, Fântâna de Nord, Fântâna de Sud și Grădinile Publice din partea nordică întregesc farmecul acestui loc. Capătul sudic al pieței reprezintă punctul de plecare al unor artere importante care converg toate în celebra Praca de Comercio. Acestea sunt: Rue Aurea, Rue dos Sapateiros și Rue Augusta.

Rue Augusta este o stradă pietonală care leagă Praca Rossio (la nord) de Praca do Comercio (la sud). Strada este mărginită de magazine de tip boutique cu amănuntul, magazine de suveniruri, brutării și o mulțime de restaurante, unele cu scaune și mese în aer liber chiar în mijlocul străzii. Strada este îmbrăcată cu pavaj în stil tradițional portughez numit „calcada portuguesa” , adăugând farmec și atmosferă experienței pietonale.

La capătul sudic al străzii se află Arco Rua da Augusta, un edificiu istoric, asemănător unui arc de triumf, din piatră și atracție pentru vizitatori din capitala portugheză, pe Praca do Comercio. A fost construit pentru a comemora reconstrucția orașului după cutremurul din 1755. Are șase coloane (înalte de 11 metri) și este împodobit cu statui ale diferitelor personalități istorice. Înălțimea semnicativă de la coroana arcului până la cornișă conferă structurii un aspect de greutate. Spațiul asociat este umplut cu stema Portugaliei. Grupul alegoric din vârf, realizat de sculptorul francez Celestin Anatole Calmels, reprezintă „Gloria” care răsplătește, , Valoarea” și „Geniul” .

Odată trecut pe sub Arc se intră în Praca de Comercio (Piața Comercianților) , cunoscută popular ca Terreiro do Paco. Este o piață publică aflată în zona joasă a Lisabonei, cu deschidere către estuarul fluviului Tejo. Aici s-a aflat timp de două secole, până la marele cutremur din 1775, Palatul Regal. Reprezintă una dintre cele mai mari piețe publice de pe continentul european, având 36.000 mp (180 m x 200 m). Adăpostește Complexul Ministerial, sediu al multor ministere, secretariate de stat și cabinete guvernamentale. În acest loc se află cea mai veche cafenea din Portugalia, Martinho de Arcada, iar în mijloc se înalță statuia ecvestră a regelui Dom Josif I, al cărui soclu este protejat cu gard din fier forjat

Am străbătut piața împodobită ca de sărbătoare de la un capăt la celălalt, într-un amestec de turiști, localnici și muncitori care lucrau de zor la amenajarea scenei pentru spectacolul din noaptea de Revelion. Forțele de ordine erau și ele prezente pentru a asigura liniștea publică. Într-un târziu, am traversat artera către malul fluviului Tejo în punctul denumit Cais de Colunas. Un monument reprezentând două coloane și niște trepte care dau în fluviu și care a permis accesul „cacilheiros” (bărci) sau altor vase care traversau între Terreiro do Paco și malul de sud al fluviului Tejos. De aici am surprins un superb apus de soare peste fluviu având în fundal Podul 25 aprilie și Statuia lui Isus de pe malul opus al fluviului.

Drumul de întoarcere către hotel a urmat același traseu, dar cu alt farmec datorat lăsării întunericului. Orașul este luminat feeric. Am mers tot pe jos, dar s-a dovedit mult mai obositor ca la venire deoarece urcam la deal. Lisabona, la fel ca Roma, este așezată pe șapte coline. Urma să simt febra musculară ceva timp mai târziu.

Înainte de a mă retrage în camera de hotel, am intrat într-un supermarket Auchan de cartier pentru a cumpăra ceva de mâncare. În acest fel, s-a încheiat cea de a doua zi din vacanța în Lisabona.

ZIUA a 3-a.

30 decembrie 2022.

Pentru această zi aveam planificat un program cât mai detailat, dar eram cu teamă în suflet din cauza vremii. Pe timpul nopții plouase, iar aplicația cu starea vremii arăta un cer parțial înnorat și posibile precipitații în cursul zilei. În orice caz, fie ce o fi, nu aveam de gând să stau în camera de hotel.

Micul dejun a fost servit între orele 07:30 și 08:00, după care am ieșit din hotel pe Rue Laura Alves. Numele străzii provine de la Laura Alves Magno (1921 - 1986), o cunoscută actriță portugheză de teatru și film. Pașii m-au purtat către stația de autobuz Campo Pequeno de pe Avenida Republica de unde trebuia să aștept un autobuz care să meargă către centrul istoric al orașului. În stația respectivă opresc mai multe autobuze, dar nu toate în același loc. Pentru a evita aglomerația fiecare stație din oraș este împărțită în două refugii, la o distanță de câțiva metri între ele. Când vine autobuzul așteptat trebuie să-i faci cu mâna astfel nu oprește. Acest lucru l-am observat și la Atena. Autobuzul așteptat avea numărul 736. Accesul s-a efectuat pe la ușa din față unde am validat„Lisbon Card” . Cu acest autobuz am mers până la Praca Dom Pedro IV (Rossio), apoi am revenit înapoi o stație, la Praca dos Restauradores, de unde m-am suit în Funicularul Gloria.

Elevador da Gloria sau Funicularul Gloria este o linie de cale ferată din parohia civilă Santo Antonio care leagă centrul orașului, Pamboline, în Praca dos Restauradores, cu cartierul Bairro Alto (Miradouro Sao Pedro de Alcantara) . Este operat de Societatea Carris, iar prețul unui bilet este de 3,80 euro. Funicularul a fost inaugurat la 24 octombrie 1885, propulsat de un sistem de contragreutate alimentat cu apă și înlocuit cu un mecanism alimentat cu abur până în 1886. În anul 1912, Nova Companhia Ascensores Mecanicos de Lisboa a semnat cu Consiliul Municipal un contract care le-a permis să electrifice liniile. Reparațiile s-au desfășurat între 1914 și 1915, înainte de a reveni în funcțiune.

Călătoria cu Funicularul Gloria a durat câteva minute, dar a fost extrem de palpitantă. Viteză mică la urcare pe Calcada da Gloria, o străduță strâmtă, la care s-a adăugat zgomotul produs de contactul dintre roți și linia ferată. Am filmat urcarea în pantă, secvențele fiind adăugate la filmulețul zilei (postat la categoria video). La capăt de linie este stația Sao Pedro de Alcantara unde se află una dintre minunatele grădini Belvedere sau Miradouro cum le denumesc portughezii.

Miradouro Sao Pedro de Alcantara este situată în parohia civilă Misericordia pe Rua de Sao Pedro de Alcantara, aproape de Bairro Alto. A fost construită în anul 1864, pe două terase. Are o suprafață de 0,6 ha, un mic lac și un punct de belvedere, care oferă o priveliște impunătoare asupra zonei estice a Lisabonei, cu vedere la o parte din Cartierul Baixa și malul de sud al fluviului Tejo. Panorama se întinde de la zidurile Castelo de Sao Jorge înconjurate de copaci și Catedrala Lisabona (Se), pe dealurile la sud-vest, până la Igreja de Penha de Franco din secolul al XVIII-lea, la nord-vest. De asemenea, este vizibil complexul mare Igreja da Graca, în timp ce Sao Vicente de Flora este recunoscut după turnurile simetrice din jurul fațadei. Băncile și umbrele copacilor fac din acest punct de vedere un loc foarte plăcut.

După ce am admirat frumoasa panoramă descrisă mai sus pornesc la pas pe Rue Sao Pedro de Alcantara, trecând pe lângă Igreja de Sao Roque din Largo Trinidade Coelho. M-am oprit preț de câteva momente în acest loc pentru a admira celebrul „Quiosque” , Coloana Căsătoriei Dom Luis și fermecătoarea statuie„O Calauteiro” (vânzătorul de bilete de loterie). În continuare, cobor pe Rue Nova de Trinidade și Rue Trinidade până în Largo de Carmo. Am așteptat câteva minute până când s-a deschis Muzeul Arheologic Carmo sau Carmo Convent. Despre vizita la acest obiectiv vreau să scriu un articol separat despre acest obiectiv.

Îndată încheiată vizita la Carmo Convent, m-am deplasat pe Rue Santa Justa către Elevatorul Santa Justa sau Carmo Lift. Este un ascensor din parohia civilă Santa Justa din centrul istoric al capitalei portugheze. Situat la capătul străzii Rua de Santa Justa, leagă străzile inferioare ale Cartierului Baixa cu cea mai înaltă Largo de Carmo (Piața Carmo). Indiferent că urci sau cobori cu elevatorul trebuie să scoți din buzunar 5,80 euro. Eu am folosit„Lisbon Card” pentru coborârea până la Rue Aurea după care continui deplasarea către intersecția cu Rue Conceicao. De aici, am luat legendarul Tramvai 28E până la Praca Martim Moniz.

Tramvaiul 28E de culoare galbenă poate părea vechi, dar oferă o plimbare plină de viață și distractivă, care te duce într-un tur istoric al Lisabonei. Tramvaiul trece prin străzi înguste, luând viraje strânse în timp ce urcă pe dealuri abrupte, făcând turul nu mai puțin decât o aventură. Traseul parcurs de tramvaiele galbene are o lungime de 7 km și leagă Praca Martim Moniz de Campo Ourique și traversează cartierele populare precum Graca, Alfama, Baixa și Estrela. Orarul și harta traseului pot fi găsite în fiecare stație, precum și online pe site-ul carris. pt. O călătorie costă 3 euro, dar se poate opta pentru un bilet de 24 de ore (6,45 euro). Se poate achita și cu„Lisbon Card” .

Praca Martim Moniz este extrem de aglomerată fiind un important nod de comunicatie către alte zone de interes public ale capitalei portugheze. Am așteptat vreo 20 de minute până a venit Tramvaiul 12E de culoare roșie. Cu acesta am urcat până la Praca Sao Tome din Cartierul Alfama. Cobor din tramvai și urc în continuare pe Rue dos Ceg – Largo do Contador Măr – Rua do Chao de Ferreira, Rue de Santa Cruz do Castello până la Castello de Sao Jorge. Fostă fortareață așezată pe un deal, cu vedere panoramică la oraș și fluviul Tejo. Vizita a durat aproximativ două ore și a cuprins grădina castelului, meterezele și muzeul. Tot ce am văzut merită descris mai detailat într-un articol separat.

Vizita la palat s-a încheiat și vreau să mă întorc în oraș, dar pe jos, coborând străduțele adiacente Rua de Santa Cruz do Costelo – Rua Bartolomeu de Gusmao – Rua do Milagre de Santo Antonio – Escadinhas de Sao Crispin – Rue de Sao Mamede – Rue da Madalena – Rue dos Arameiros, apoi de-a lungul Avenida Infante Dom Henrique până la Praca do Comercio.

O scurtă odihnă și traversez pătrarul până la Arco da Rua Augusta, apoi străbat Rue do Arsenal – Rue Bernardino Costa – Largo Duque da Terceira – Rue dos Remolares și mă opresc la Mercado da Ribeira/Time Out Market Lisabona.

Time Out Market Lisboa este o sală alimentară situată în Mercado da Ribeira din Cais do Sodre. A fost inaugurată în mai 2014. Piața are în jur de 36 de restaurante și chioșcuri care vând specialități regionale, cum ar fi brânză de oaie „Azeitao” , șuncă „Alentejo” , tarte cu cremă de la Manteigoria, crustacee și pește la grătar, vinuri și ciocolată. Cinci bucătari portughezi de top au restaurante aici. Cel puțin așa spune reclama! Tarabele originale ale pieței de pește, fructe și legume ocupă cealaltă jumătate a clădirii emblematice. Am căutat un loc liber pentru a servi o mică gustare, dar a fost imposibil să găsesc. Aglomerație peste măsură, indivizi care nu respectă rândul la coadă, și, adevărul trebuie spus, nu vă recomand să serviți masa aici. Din cauza condițiilor igienice. Nu vreți să știți cum prepară băieții mâncarea. Pe jos este o mizerie de nedescris, iar mirosul insuportabil.

Părăsesc repede această locație, respirând greu, și fac deplasarea prin Jardim Dom Luis și Rua de Sao Paolo pentru a ajunge la Praca de Sao Paolo unde se află biserica cu același nume. Aici am servit masa de prânz, în aer liber, la terasa Restaurantilui Quatro Estacoes.

A urmat o plimbare pe celebra Rue Nova de Carvalho sau Cor de Rosa cunoscută turiștilor mai mult sub denumirea Pink Street. Această alee roz strălucitoare reprezintă centrul vieții de noapte din Lisabona, în Cartierul Cais do Sodre. Un centru de petreceri plin de viață, o arteră pietonală plină de cluburi, baruri și terase care găzduiesc adesea concerte live și evenimente tematice pe tot parcursul nopții. Cunoscută anterior ca faimosul „Cartier Roșu” , de-a lungul aleii roz vom întâlni o librărie și unele din acele magazine erotice și de lenjerie intimă.

În continuare urmez traseul pe Rue de Corpo Santo - Rue do Arsenal și Praca do Municipio, unde se află sediul Municipalității (Primăria) și„Pelourinho de Lisboa” , apoi pe Largo de Sao Juliao – Rue de Sao Juliao – Rue Augusta până la Praca Dom Pedro IV. Cu autobuzul 732 ajung în 25 de minute la Campo Pequeno. Ultimul loc în care mă opresc este supermarketul Continente Bom Dia de pe Avenida Republica. Multă lume aici, dar personalul de serviciu se descurcă exemplar. Nu pierd mult timp la casă. Plătesc marfa și mă retrag la cameră.

A luat astfel sfârșit cea de-a treia zi din vacanța în Lisabona.

Ziua a 4-a.

31 decembrie 2022.

Ultima zi din anul 2022 se anunța cu o vreme mohorâtă, cu nori amenințători, dar asta nu mi-a dat planurile peste cap. În primul rând, cu o seară înainte, am planificat ce aveam de făcut pentru astăzi. Prima parte din program era alocată unei vizite la un obiectiv al Lisabonei și pentru portughezi: Sanctuarul Christo Rei.

Imediat după servirea micului dejun, la ora 09:00, echipat corespunzător vremii de afară, m-am deplasat către stația de autobuz Campo Pequeno. Cu autobuzul 732 ajung la Praca Marquese de Pombal. De aici m-am urcat în autobuzul 753, urmând traseul Rue Joaquim Antonio de Aguiar – Tunel do Marques – Avenida Eng. Duarte Pacheco – Avenida da Ponte – Autoestrada do Sul/A2 prin cartierele Santo Antonio, Campo Ourique și Alcantara, cu traversarea peste fluviul Tejo pe Ponte 25 de Abril.

Ponte 25 de Abril (Podul 25 Aprilie) este un pod suspendat care leagă Lisabona de municipalitatea Almada pe malul sudic al fluviului Tero. Are o lungime totală de 2277 metri ceea ce îl face al 46-lea cel mai lung pod suspendat din lume. De la inaugurarea sa din 6 august 1966 până în 1974, podul a fost numit după dictatorul Antonio Salazar, care a ordonat construcția acestuia. După Revoluția Garoafelor Albe din 1974, care a răsturnat rămășițele regimului „Estado Nuovo” , podul a fost redenumit 25 Aprilie, data Revoluției. De asemenea este numit în mod obișnuit Podul fluviului Tejo (Ponte Sobre o Tejo) . Pe sensul de trecere către sud se percepe o taxă de 2 euro. Spre nord accesul este liber (punct taxare Portagem).

Stația unde am coborât în municipalitatea Almada se numește Portagem, iar de aici am mers 1 km până la sanctuar urmând traseul pe Rue Direita – Rue Fernao Mendes Pinto – Rue dos Mainhos – Praceta do Christo Rei. Despre această vizită doresc să scriu un articol separat.

La întoarcere, în autobuz, am reflectat pe unde să mai merg prin Lisabona. În ce zone nu mi-am purtat pașii? Ceasul era trecut de amiază când am coborât la stația Joaquim Antonio Aquiar înainte de Praca Marquese de Pombal. Am luat-o agale pe Rue Rodrigo de Fonseca și Rue do Salitre din cartierul Santo Antonio până la zona pietonală Avenida da Liberdade, la stația de metrou Avenida (linia albastră). Am găsit o terasă în aer liber cu celebrul „quiosque” lângă Monumentul Eroilor Căzuți în Marele Război unde am savurat un caffe-latte și o limonadă portugheză. Am reîncărcat astfel bateriile și gata din nou pentru explorare. Am străbătut câțiva metri din marele bulevard până la intersecția cu Largo da Anunciada, apoi pe această arteră până la stația Elevador do Lavra.

Funicularul Lavra a fost inaugurat la 19 aprilie 1884 și face legătura între Largo de Anunciada și Rua Camara Pestana prin Calcada do Lavra. Inițial sistemul său de tracțiune a constat dintr-o șină de rack și cablu, alimentat de un sistem de contragreutate cu apă, iar mai târziu a evoluat la un mecanism alimentat cu abur. În anul 1915, funicularul, care în ziua inaugurării a funcționat 16 ore consecutiv, a fost electrificat. În anul 2002, a fost clasificat ca Monument Național. Este operat de Societatea Carris, iar o călătorie costă 4,80 euro.

Funicularul a oprit la stația de pe Tv. Forno do Torel după ce a urcat Calcada do Lavra. O iau la pas pe străduțele Cartierului Arroios (Santa Cruz), și anume Rue Camara Pestana – Rue Calcada de Sant Ana – Tv. De Sant Ana – Escadinhas da Barroca – Largo Sao Domingo, într-o zonă pestriță unde predomină multiculturalismul. Întâlnești mulți migranți din Africa și Orientul Mijlociu care își văd de afacerile lor. Pe străduțele adiacente de Largo Sao Domingos este deschis un bazar în aer liber. Am trecut prin zonă, dar nu am oprit să cumpăr ceva. Eram mai mult interesat de un monument aflat în apropiere de Praca de Figueira, și anume Igreja de Sao Domingo.

Igreja de Sao Domingo ocupă jumătatea de nord a laturii de est din Praca Dom Pedro IV. Este limitată la nord de Rua Barros de Queiros, la vest de Largo de Sao Domingos, la sud de Praca de Figueira și la est de Rua de Dom Duarte. În zonă se poate ajunge cu autobuzele 732,736,746 și 783 sau metroul – linia verde – stația Rossio. Biserica a fost ridicată în 1241 și a fost, la un moment dat, cea mai mare biserică din Lisabona. Înainte de proclamarea Republicii în 1910, biserica a găzduit de obicei nunți regale. Fostă casă a Inchiziției, aici a fost executat în 1761 misionarul iezuit Gabriel Malagrida, după ce a fost acuzat de trădare. În 1506, biserica și piața au fost scenele„masacrului de la Lisabona” , când mii de evrei convertiți anterior la creștinism au fost uciși de mulțimea creștină. Biserica a fost deteriorată de cutremurul din 1531 și aproape complet distrusă în cutremurul din 1775. Reconstrucția a început rapid, dar nu a fost finalizată până în 1807. În 1959, a fost din nou devastată când a izbucnit un incendiu care a durat mai multe ore, distrugând multe picturi și sculpturi importante. În 1994, biserica s-a redeschis, însă multe semne din incendiu au rămas vizibile.

Ies din biserică și mă deplasez pe Rua Dom Antao Almada spre Praca de Figueria apoi prin Rua da Betesga ajung în Praca Dom Pedro IV (Rossio). Au trecut mai bine de două ore și jumătate de la coborârea din Funicularul Lavra. Prea devreme, ca să mă retrag la cameră. Mai bine trag o tură prin Bairro Alto și Cais do Sodre, însă pe alte artere. O iau la pas pe Rue Aurea până la intersecția cu Rua de Conceicao după care cobor pe Calcada de Sao Francisco și Rua Victor Cordon, de-a lungul liniei Tramvaiului 28E, continuând deplasarea pe Calcada Ferragial și Tv. Cotovelo până la Largo de Corpo Santos. În față se deschide Rua Nova de Carvalho sau Pink Street. Străbat strada către Praca Sao Paolo, iar de aici mă îndrept spre Mercado da Ribeira (Time Out Market Lisboa). Comercianții se pregătesc să tragă obloanele. Au dreptate, se apropie Anul Nou! În consecință, am pornit de-a lungul Avenida 24 Julio către Corpo Santo apoi pe Avenida Ribeira das Naus până la Cais de Colonas și Praca do Comercio. În piață se făceau ultimele pregătiri pentru petrecerea de la cumpăna dintre ani. Multă lume în perimetru, dar și agenți de Poliție (Policia) . Pe străduțele din jur toate localurile aveau mesele rezervate pentru această noapte dintre ani. Nu aveam de gând să petrec Revelionul în stradă. Mai bine la cameră, în compania televizorului și a unei sticle cu vin. Rezervare nu făcusem la vreun restaurant. Conform celor spuse de însoțitorul de grup, rezervările trebuiau făcute cu cel mult două săptămâni înainte. Însă, trebuia să mănânc ceva înainte să mă retrag la cameră. Drept urmare, am plecat din Praca do Comercio pe Rue da Madalena apoi pe Rue do Comercio unde am servit o shaorma la restaurantul cu specific turcesc „Istanbul Kebab&Pizza” . Peste tot, turcii aștia! Bravo lor!

Odată savurată această cină copioasă îmi arunc pașii pe Rua da Prato, o tai prin Praca de Figueria până la Praca Dom Pedro IV. Am așteptat aproximativ 25 de minute un autobuz care mergea către Campo Pequeno. M-am suit în linia 732 care, surpriză mare, întorcea la Praca Marquise de Pombal. Toate arterele care converg din acest sens giratoriu erau închise circulației auto din cauza apropierii orei de trecere către Noul An! Până în ziua următoare erau transformate în artere pietonale. Așa că am luat-o frumușel, la pas, pe Avenida Fontes Pereira de Meto până la Praca Duque de Saldanha, urmând apoi Avenida Republica spre Campo Pequeno. Intru la supermarketul Continente Bom Dia pentru a cumpăra cele necesare acestei seri speciale. Era foarte aglomerat deoarece multe persoane își făceau cumpărături de Revelion pe ultima sută de metri. După ce am plătit marfa la casă traversez Avenida Julio Dinis până la intersecția cu Rue Laura de Alves, în fața Hotelului 3K Barcelona.

Iată-mă retras într-o cameră de hotel din afara țării la cumpăna dintre ani. Cum a bătut gongul pentru trecerea în 2023, cerul Lisabonei a fost brăzdat de focuri de artificii trase din mai multe zone ale orașului. În România, în acele clipe, era deja ora 02:00 din cauza fusului orar.

Noaptea dintre ani urma să treacă foarte repede. Mă așteptau alte trei zile de explorare a capitalei portugheze. Dar, despre aceasta, în articolul următor.

Numai bine vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 790 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI