Ruinele bisericii Carmo, mărturie dramatică a cutremurului de la 1755

TIPĂREȘTE

Adresa: Largo do Carmo 1200, Chiado, Lisabona

Preț bilet 3,5 euro (gratis pt. cei cu Lisboa Card)

Cum se ajunge:

Biserica Carmo se află în piața Largo do Camo din cartierul Chiado, la ea se poate ajunge fie pe jos urcând treptele de pe Rua de Ouro până în Largo do Carmo, fie urcând cu ascensorul Santa Justa, unul din cele patru ascensoare publice, funcționale încă, pe care le are Lisabona.

Elevador de Santa Justa este ușor de găsit, dacă pleci din Piața Comercio, spre Piața Rossio luând-o pe Rua Augusta, principală arteră pietonală a Lisabonei, la un moment dat pe partea stângă apare o construcție metalică, ușor de observat datorită aspectului dar și a cozilor de turiști destul de mari în sezonul cald.

Și dacă tot am pomenit de Praca do Comercio ca punct de plecare, vreau să le spun celor care urmează să viziteze Lisabona, că statuia lui Dom Jose I din centrul pieței și Arcul de Triumf (Arco da Vittoria) se restaurează și sunt complet acoperite de schele. Mai mult decat atât, la începutul lunii iulie când am fost eu, se pregătea o festă iar piața era plină de masute și bănci din lemn. Aspectul de șantier și mulțimea de muncitori m-au făcut să nu zăbovesc prea mult în zonă, așa că, din păcate nu am putut admira decât clădirile care mărginesc această vastă piață.

Elevador de Santa Justa:

Bilet: 5 euro (gratis cu biletele de Yellow Bus)

Așa cum spunem și mai sus, liftul nu este singurul de acest fel din Lisabona și a fost construit pentru a ușura deplasarea locuitorilor dintr-un cartier în altul, orașul fiind destul de deluros. Mai exact te sui din cartierul Baixa de pe Rua de Ouro și te cobori în Piața Largo do Carmo din cartierul Chiado.

Liftul a fost construit la 1902 de către Raoul de Mesnier du Ponsard, un inginer din Porto care a studiat în Franța și a fost elevul lui Gustav Eiffel.

Este fabricat din fontă, are 45 de metri înălțime și în primii 5 ani a funcționat cu un motor pe aburi iar din 1907 motorul a devenit electric.

Transportul pasagerilor se face cu două cabine, ambele având o capacitate de 20 de persoane.

Seara de regulă este mai aglomerat, pentru că podul metalic pietonal în care se deschide liftul, oferă o panorama fantastică asupra Castelului Sao Jorge așezat pe una din colinele Lisabonei, a pieței Rossio, a râului Tejo, panoramă care firește este mai spectaculoasă seara.

Igreja do Carmo:

Scurt istoric:

Igreja do Carmo, a fost, până la cutremurul de la 1755 care a transformat-o într-o ruină, cea mai mare biserică gotică din Lisabonei. A fost construită, ca și mănăstirea Batalha, la ordinele lui Nuno Alvarez Pereira, comandantul suprem al armatei în timpul regelui Joao I, ca mulțumire adusă divinității pentru izbânda armatei portugheze împotriva castilienilor în bătălia de la Aljubarrota din anul 1385.

Construcția a durat peste 20 de ani (1389-1421), Alvarez Pereira a fost foarte atașat de acest proiect și urmărea îndeaproape construirea locașului. La câțiva ani de la începerea lucrărilor, când zidurile bisericii erau deja ridicate, în timp ce se afla pe șantier, Pereira îi spune arhitectului (Gomes Martins) că pereții nu sunt suficient de rezistenți. Arhitectul îl asigurără că zidurile construite de el sunt atât de puternice încât nici Dumnezeu nu le poate dărâma. Nu se știe dacă Dumnezeu a vrut să-l contrazică pe arhitect sau Pereira se pricepea la construcții, cert este că în anul 1399, la 10 ani de la începerea lucrărilor, peretele sudic se prăbușește într-o noapte. Acest lucru a întârziat cu mult finalizarea construcției pentru că toată clădirea a fost consolidată construindu-se cinci contraforturi laterale de susținere.

În momentul în care a fost gata, biserica eclipsa prin grandoare și eleganță toate celelalte biserici din oraș. Mănăstirea avea ordinul carmeliților de Moura, ordin în care se călugărește si Pereira după ce își împarte averea săracilor se retrage să trăiască ultima parte a vieții în mănăstirea pe care a ctitorit-o.

Cutremurul de la 1755:

Trei sute de ani sau bucurat portughezii de acestă frumoasă biserică, până în dimineața zilei de 1 noiembrie 1755, când a avut loc unul dintre cele mai groaznice dezastre naturale ale lumii. La ora 9.40 am, pământul a început să se zguduie, construcțiile mai vechi au fost primele care au cedat, cratere imense au apărut în pământ, oceanul s-a retras zeci de metri de la tărm pentru ca mai apoi să revină cu valuri uriașe. Cutremurul a fost urmat de o serie devastatoare de tsunami, primul val a depășit 30 metri, apoi au mai fost ale 2 mai mici. Ce nu a fost distrus de cutremur si tsunami a fost mistuit de foc, incendiile care s-au produs au mistuit timp de 5 zile Lisabona.

Cutremurul de la Lisabona a fost cel care a pus bazele seismologiei moderne fiind primul cutremur studiat. Cercetătorii moderni care au studiat cataclismul au ajuns la concluzii impresionante: intensitate 8,6 grade pe scara Richter, peste 60.000 de morți (cifră estimativă, am găsit surse care vorbesc de un nr. mult mai mare 80.000 chiar100.000) dar dacă luăm în considerare ca populația Lisabonei atunci era de 250.000 de oameni asta înseamnă că și dacă calculăm pierderile umane la cea mai mică cifră estimată rezultă că au murit o pătrime din populație numai în capitală. Și pagubele continuă, peste 20.000 de locuințe sau transformat în ruine, Palatul Ribeira, Cladirea Operei (Phoenix Opera, un nume parcă predestinat să se transforme în cenușă), Spitalul Ragal, Bazilica Sao Paolo, Santa Catarina, Sao Vicente de For și multe alte clădiri, orașul fiind distrus 80%.

Lisabona nu a fost singurul oraș afectatat, în sudul tării în zona Algarve distrugerile au fost semnificative. Undele seismului sau simțit și în Spania, Maroc, Finlanda, Suedia.

Mulți oameni au murit în bisericile din oraș pentru că în ziua cutremurului, 1 noiembrie este o sărbătoare importantă pentru credincioșii catolici Ziua Tuturor Sfinților și oamenii se aflau la slujbă.

În Biserica Carmo acoperișul s-a prăbușit peste credinciosi și doar zidurile si arcadele gotice au rămas întregi. În interior a fost totul distrus, chiar și mormântul ctitorului ei s-a pierdut, doar o mică parte din altar a rămas acoperită și adăpostește astăzi Muzeul de Arheologie Carmo.

Muzeul de arheologie:

A fost înfiinţat în sec. IX, pentru a păstra obiectele de artă de la mănăstire după 1834 cand s-au abolit ordinele religioase. Este destul de mic, împărțit în 5 săli în care se găsesc desoperiri arheologice dintr-o fortăreață de lângă Azubaja care datează din anul 1500 ÎH, colecții de sculpturi în piatră din perioada romană până în sec XIX, sculturi funerare, arme din piatră, artefacte preistorice, statuete din ceramică, o colecție de azulejo (ceramică pictată) ilustrând scene cu patimile lui Hristos, un sarcofag egiptean, două mumii peruviene, o statuie a regelui Afonso Henrigue, mormântul reginei Maria Anna de Austria, o copie a pietrei funerare a lui Nuno Alvarez Pereira, o machetă a bisericii.

Așa cum le-am înșirat așa sunt și expuse, de-avalma, după părerea mea muzeu nu prea merită vizitat, singurul lucru care mi-a atras atenția a fost macheta care arată cât de frumoasă era biserica Carmo.

După devastatorul cutremur, marchizul Pombal este cel care a gândit și a coordonat reconstruirea orașului, mai ales Baixa, care a fost cea mai efectată. A refăcut orașul într-un timp record, a construit bulevarde largi, a refacut complet Praca do Comercio, a construit biserici si spitale. Noua arhitectura i-a purtat numele, arhitectura pombaline. Noile clădiri din zona Baixa au un aspect modern și sunt considerate primele construcții din lume rezistente la cutremur.

Am citit undeva o frază care nu știu cui îi aparține: “Lisabonei nu i-au plăcut niciodată ruinele, Biserica Carmo este o excepție”. Chiar dacă astăzi orașul a renăscut din cenușă și are o imagine arhitecturală armonioasă, acoperișul bisericii Carmo nu a fost niciodată refăcut, a rămas mărturie a celei mai negre zile din istoria Portugaliei.

---

VIZUALIZĂRI: 4264 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI