Lisabona - capitala cea mai vestica din Europa

TIPĂREȘTE

Dupa cincisprezece zile de circuit-maraton (vezi impresii), am ajuns in cele din urma in Portugalia. Intre Spania si Portugalia nu exista punct vamal. Trecerea se face pur si simplu pe neobservate.

Am fost informati ca vom vizita o tara deosebita, in care vom vedea monumente si peisaje incantatoare. Totodata vom avea prilejul sa ascultam tanguitorul fado la el acasa, sa admiram vestitele azulejos in original si sa aflam cate ceva din fascinanta istorie a marilor descoperiri portugheze.

Undeva, pe autostrada, am facut un prim popas pentru masa de praz. Eu am optat pentru o bucata zdravana de peste preparat la tava cu multe legume inabusite, o salata de fructe si un mar pe care l-am luat cu mine, rezerva pentru mai tarziu. Toate au costat 14 euro. Am amintit asta deoarece pentru mine masa de peste la autostrada este prima amintire legata de aceasta tara.

Trebuia sa ajungem in capitala, cu toate acestea au fost vizitate mai intai imprejurimile Lisabonei, coasta de sud-vest, cu incantatoarele statiuni Cascais si Estoril, apoi Sintra prin care am trecut cam in graba indreptandu-ne spre tarm. Promontoriul de la Cabo da Roca, cel mai vestic punct al continentului european despre care am scris aici, ne-a incantat cu minunatele peisaje marine si ne-a lasat numai amintiri frumoase.

In Lisabona am debarcat in Praca da Boa Esperanca - Belem. Pe malul raului Tejo, pentru a comemora 500 de ani de la moartea Printului Henric Navigatorul, a fost construit in anul 1960 Monumentul navigatorilor portughezi zis si Monumentul Descoperirilor. Inchipuind un vas cu panze gata sa ridice ancora, avand la bord o multime de figuri importante ale vremii (Regele Manuel I, poetul Camoes, Vasco da Gama, Magellan, regina Felipa, mama printului Henric Navigatorul - singura femeie reprezentata in basorelief), dar si personaje marunte (calugari, marinari) care il insoteau pe print in calatorie, acesta este Monumentul Descoperirilor. Sunt foarte expresive sculpturile de pe ambele laturi ale monumentului, iar prin personajele reprezentate, apartinand diverselor categorii sociale, se sugereaza importanta navigatiei in viata portughezilor de atunci.

Monumentul navigatorilor portughezi are in interior un spatiu care gazduieste expozitii temporare si un lift care duce turistii la nivelul superior pentru a admira panorama. Desi accesul se facea doar cu 1,80 euro, nu am urcat. Ne astepta o noua ocazie, Turnul Belem, de unde ni se deschideau aceleasi frumoase perspective.

Tot in anul 1960, in fata Monumentului navigatorilor portughezi s-a realizat un pavaj decorat cu mozaic reprezentand o harta a lumii pe care sunt marcate rutele strabatute de marii exploratori portughezi si descoperirile lor incepand cu anul 1400. Am ramas mult timp in aceasta piata studiind planiglobul, urmarind traseele si calatorind imaginar in cele mai indepartate colturi ale lumii.

Pentru ca ziua era spre sfarsite, ne-am imbarcat in autocar si am pornit spre hotelul care trebuia sa ne fie gazda pentru doua nopti. Hotelul era undeva langa aeroport si a urmat o lunga cautare, o bajbaiala prin labirintul de stradute cu sens unic. Nici GPS-ul nu a mai fost de ajutor. Ne-a adus pana aproape, vedeam hotelul, dar nu puteam ajunge la el. Ne-am invartit minute bune in jur pana cand un binevoitor s-a oferit sa ne arate calea conducand masina personala in fata autocarului, pana in parcare. Nu este locul aici sa descriu hotelul. Amintesc doar ca era nou, bine dotat, cu camere odihnitoare, dar prea izolat si avand in vecinatate un santier in lucru.

Cea de-a doua zi in Lisabona a fost decretata timp liber, la dispozitia fiecaruia. Dar cum poti sta intr-un hotel la periferia orasului, odihnindu-te, cand te afli pentru prima oara intr-o capitala europeana? Am marsat imediat la propunerea ghidului de a ne insoti intr-un tur al orasului. Intr-un grup restrans, contra servicii suplimentare (5 euro/pers.) achitate ghidului, am plecat, fara autocar, in explorarea Lisabonei.

Prima descoperire a fost aceea ca ne aflam in saptamana transporturilor, perioada in care transportul public in Lisabona este gratuit. Cu aceasta binefacere pentru buzunarele noastre care incet, incet, se subtiau, am circulat cu autobuzul, cu microbuzul, cu tramvaiul vechi si cel modern, cu metroul si cu liftul. Tramvaiele vechi sunt atat de mici, dar am constatat ca isi fac treaba cu mare seriozitate chiar si atunci cand ofera servicii gratuite. Pe traseele orasului vechi calatorii nu asteaptau prea mult, erau civilizati si respectau randul la urcare. Pentru cei interesati, mentionez ca o calatorie costa in mod normal 1,40 euro. De asemenea mentionez ca in Lisabona exista si un "Yellow bus Lisbon". L-am vazut circuland, dar nu l-am folosit si deci nu sunt in masura sa dau detalii privind traseul, costurile si toate celelalte.

Ghidul nostru ne-a condus in cel mai vechi cartier al Lisabonei - Alfama - aproape de raul Tejo. Am strabatut la pas stradute intortocheate, pietruite si in panta, am trecut pe langa multe taverne si am vazut multe constructii cu fatade in ajulejos. Cine vrea sa ia pulsul orasului trebuie sa mearga pe jos, sa colinde, sa priveasca oamenii indeaproape, sa simta mirosul de peste gatit atat de frecvent in Portugalia, sa dea ocol cladirilor istorice si sa se odihneasca intr-un parc sau chiar pe o bordura. Baixa sau "Orasul de Jos" este cea mai cautata zona a capitalei portugheze. Am vizitat si noi Castelul Sao Jorge, Catedrala Santa Maria Maior, cele doua monumente inscrise in anul 1983 pe lista patrimoniului UNESCO (Manastirea Jeronimos si Turnul Belem), vizite despre care voi incerca sa scriu separat, apoi am urcat la inaltime pentru a admira panorame de neuitat.

Cine viziteaza Lisabona observa cu siguranta funicularele si liftul care asigura transportul in centrul istoric intins pe cateva coline. Am urcat si noi cu liftul construit in 1902 de un discipol al lui Eifel, renovat ultima oara in anul 2006. In perioadele in care nu exista gratuitate, biletul costa 2,80 euro.

Santa Justa Lift face legatura intre stradutele mici din jurul Rua do Santa Justa si Largo do Carmo. Portughezii se mandresc cu acest lift proiectat de un inginer nascut in Porto, un discipol al lui Eifel. Liftul a functionat cu abur doar cinci ani, ulterior trecand la alimentarea electrica. Recunosc, nu am mai vazut vreodata un astfel de lift. Are doua cabine mari, cu aspect vechi, dar sunt foarte frumoase, cu oglinzi si ferestre, cu banci de o parte si de alta, cu decoratiuni in lemn.

Pe ambele parti ale liftului, pentru urcarea in Largo do Carmo, sunt si scari, dar - bineinteles - pentru noi ca turisti, liful a prezentat mare interes. Sunt amenajate locuri de unde turistii savureaza imaginile panoramice ale zonei Baixa, cu raul Tejo, cu Castelul Sao Jorge sau strazile de la baza liftului. Atasez fotografii care sper sa fie mai sugestive decat descrierea mea.

In partea de sus am vazut ruinele Manastirii Nossa Senhora do Monte, de fapt numai niste coloane. Acolo exista si un muzeu cu vestigii in care nu am intrat.

Am servit pranzul la un restaurant chinezesc amplasat chiar la baza liftului. Cu 8 euro/pers. indiferent ce si cat mananci, ne-am indestulat si ne-am improspatat fortele pregatindu-ne pentru alte plimbari. In sistem de autoservire, cu tava in mana, treceam printre rafturile pline cu mancare proaspat gatita, foarte variata si din belsug. In afara felurilor de baza, erau multe salate si deserturi. Personalul - bineinteles - asiatic, era foarte saritor.

Lisabona, un oras cu secole de istorie, m-a incantat nu numai prin frumusetea monumentelor si a peisajelor pe care eram pregatita sa le descopar. Am fost surprinsa constatand ca orasul, capitala cea mai vestica din Europa, este atat de linistit, iar locuitorii sai atat de calmi. Am ramas cu amintirea ca Lisabona este un oras care stie sa arate ceea ce are Portugalia mai reprezentativ: fado, azulejos, descoperirile marilor navigatori.

Am parasit Lisabona cu destinatia Porto, dar pana acolo am mai facut doua mari popasuri pentru a vizita Fatima si Coimbra, doua destinatii deosebite, pe care nici un vizitator al Portugliei n-ar trebui sa le rateze. Despre acestea am scris cate ceva aici

---

VIZUALIZĂRI: 4052 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI