Fado Boema Lisabona, la început de an 2023

TIPĂREȘTE

Pentru a doua oară consecutiv, Anul Nou m-a găsit pe meleaguri străine. În ianuarie 2022 a fost Atena. În ianuarie 2023, Lisabona.

Până acum totul a mers satisfăcător (vezi impresii), dar urmau încă trei zile de aventură.

Ziua a 5-a — 01 ianuarie 2023.

Prima zi din Noul An, am rezervat-o unei experiențe cu Metroul prin capitala portugheză. Lisabona are o rețea de transport subteran foarte dezvoltată, compusă din patru magistrale sau linii care însumează 44,5 km, cu 56 de stații.

Linia Roșie (Vermelho) , de la Aeroportul Internațional Humberdo Delgado până la Sao Sebastiao, și deservește cartierele Olivas, Parque das Nascos, Marvila, Arreiro și Avenida Novas, cu un total de 12 stații.

Linia Galbenă (Amorelo) , de la Odivelas până la Rato, deservește suburbia Odivelas și cartierele Lumiar, Alvalade, Avenidas Novas și Santo Antonio, cu un total de 13 stații.

Linia Albastră (Azul) , de la Reboleira până la Santa Apolonia, deservește suburbia Amadora și cartierele Carneida, Benfica, Campolide, Avenida Novas, Santo Antonio, Baixa-Chiado și Alfama (Santa Maria Minor), cu un total de 18 stații.

Linia Verde (Verde) , de la Telheiras până la Cais do Sodre, și deservește cartierele Lumiar, Alvalade, Arreiro, Arroios, Santa Maria Minor (Alfama), Chiado și Cais do Sodre, cu un total de 13 stații.

Dis de dimineață, după servirea micului dejun, am părăsit hotelul pentru a ajunge în Campo Pequeno. Puțini oameni pe stradă. La un magazin cu mâncare mexicană de pe Avenida Republica era un migrant din Africa care urla din toți plămâni despre locurile lui de baștină. Nu l-am băgat în seamă și am continuat să merg în direcția Entrecampos până la gara cu același nume.

Gara Entracampos, cunoscută inițial ca Entre-Campos, este o gară intermodală administrată de„Infraestruturas de Portugal SA” , și deservită de trenuri din CP și Fertagus, cu destinații către Sintra și Setubal. Gara are o conexiune subterană cu Metropolitano de Lisboa (Linia Galbenă) și mai multe linii de autobuze operate de„Societatea Carris” . Gara este construită pe un viaduct peste Avenida Republica și Avenida Cinco de Outubro, iar intrarea principală este prin Rua Cordeiro de Souse. Puține trenuri erau desfășurate pe panourile informative. În direcția Sintra nu mergea nici unul deoarece, conform aplicației informative, Sindicatele feroviare fiind într-o „grevă de început de An Nou” . Tare ciudat! „Acțiunea de protest” era programată până pe 2 ianuarie. Oricum aveam planificată excursia individuală la Sintra pentru data de 3 ianuarie.

Din gară trec prin tunelul de conexiune cu stația de metrou și validez„Lisbon Card” apoi aștept să vină trenul. Cardul de călătorie expira la orele 13:00, iar multe din birourile„InfoTourist” erau închise și practic nu știam de unde să cumpăr altul. Am mers cu metroul pe linia galbenă până la Marquese de Pombal, cu transfer pe linia albastră până la Praca de Espagna. Ies la suprafață doar pentru a observa un spațiu aflat în plin șantier. Piața se afla în plin proces de restaurare. Revin în subteran și iau trenul până la stația Parque. De aici fac o plimbare plăcută și relaxantă prin Parque Edward al VII-lea.

Parcul Edward al VII-lea ocupă o suprafață de 26 ha (64 de acri) la nord de Avenida de Liberdade și Praca Marquese de Pombal din centrul orașului. Parcul poartă numele regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit, care a vizitat Portugalia în anul 1903 pentru a consolida relațiile dintre cele două regate și a reafirma alianța anglo-portugheză. În anul 1945, arhitectul modernist Francisco Keil do Amaral a reproiectat parcul la configurația actuală. Pavilionul Carlos Lopes și Estufa Fria, o grădină cu seră de 1,5 ha, sunt situate în parc. Cel mai mare drapel portughez din lume este arborat de obicei la capătul nordic al parcului, la Mausoleul 25 Aprilie 1974.

Părăsesc parcul pe la ieșirea către Praca Marquese de Pombal și Avenida da Liberdade, mergând agale către stația de metrou Avenida. Cobor în subteran și mă urc în trenul către Baixa-Chiado de pe linia albastră, cu transfer pe linia verde până la Rossio. În piață centrul„InfoTourist” era închis și, în consecință, pornesc pe Rua de Augusta către Praca do Comercio. Aici, mare noroc, un centru„InfoTourist” este deschis. Achiziționez un nou„Lisbon Card” și continui plimbarea prin centrul istoric. Norii se descătușează și o ploaie torențială cuprinde întreg orașul. Mă aflu pe Rua da Vitoria unde găsesc adăpost la Igreja Sao Nicolau.

Biserica Sfântul Nicolae a fost fondată în primele decenii ale secolului al XII-lea și reconstruită în anul 1280 de către Dom Mateus, episcopul Lisabonei. „Gravura Braulio” din secolul al XVI-lea ne oferă o imagine modestă a templului care urma să fie apoi demolată pentru a face loc unuia nou. Noua biserică a fost construită intre 1616 și 1650, după modelul manierist din Sao Vicente de Fora, cu un plan tipic contrareformei pentru o singură navă, transsept inscriptionat și patru capele laterale. Judecând după descrierea vechii biserici, pe vremea cutremurului, de către Pedro Francisco Leal, era o clădire impunătoare, cu un tavan bolțit de piatră într-un cufăr circular. Frontispiciul și turnurile sale erau din piatră, precum și partea interioară a corpului. Corul avea o tribună excelentă și un frumos retablo în sculpturi aurite, precum și altare. Zona parohială era, la acea vreme, una dintre cele mai mari din Lisabona, ajungând în Rua Nova do Almada, Carmo și al limitele Rossio. Populația acestei parohii era numeroasă, conform înregistrărilor coezive, cu aproape 10.000 de oameni în jurul anului 1775. Reconstruită în urma cutremurului devastator din 1775, biserica a fost din nou restaurată în 2010.

Ploaia s-a mai domolit puțin, așa că pornesc la pas rapid către Praca Dom Pedro IV. Nu aștept autobuzele deoarece nu știu la ce interval circulă în prima zi a anului. Norii amenințau cu noi averse. Am luat metroul până la Baixa-Chiado, transfer pe linia albastră către Marquese de Pombal, iar transfer pe linia galbenă către Saldanha și Campo Pequeno.

Înainte să revin la camera de hotel, am făcut câteva cumpărături la supermarketul Continente Bom Dia de pe Avenida Republica. Ziua s-a încheiat cu o nouă simfonie a ploii, iar concertul a continuat și după miezul nopții.

Ziua a 6-a — 02 ianuarie 2023.

Astăzi mi-am propus să vizitez câteva obiective pe care le văzusem în treacăt cu patru zile în urmă, aproape de finalul lui 2022. Evident! Socoteala de acasă nu avea să se potrivească cu cea din târg, vorba unui proverb românesc.

Plec din Campo Pequeno cu autobuzul 736 până la Praca dos Restauradores, iar de aici urc cu Funicularul Gloria la Miradauro Sao Pedro de Alcantara. Mai admir încă odată panorama ce se întinde de la zidurile Castelo Sao Jorge și Catedrala Lisabona (Se), pe dealurile din sud-vest, până la Igreja Penha de Franca, Igreja de Graca și Sao Vicente de Fora pe malul de sud al fluviului Tejo.

O iau la pas pe Rue Sao Pedro de Alcantara, de-a lungul liniei Tramvaiului 24E, până la Jardim de Principe Real din „frequesias” Principe Real (Santo Antonio) . Denumită oficial Jardim Franca Borges este situată pe Rua Dom Pedro V, lângă Bairro Alto. Cu aspect romantic, a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea. Ca aspecte de remarcat avem existența unui arbust „Cedro-do-Bucao (Cupressus lusitanica)” , cu diametrul de peste 20 de metri, și care este unul dintre arborii clasificați ca fiind de interes public în acest loc, și rezervorul de apă al Patriarhului. Alte atracții sunt Monumentul Franco Borges și Monumentul Homofobiei. Piața săptămânală a produselor din agricultură ecologică care se desfășoară sâmbîta este unul dintre numeroasele evenimente care au loc aici.

A fost o vizită scurtă, dar benefică pentru relaxare deoarece avea să urmeze un tur de forță pe străduțele și bulevardele din centrul istoric al Lisabonei. Am pornit din Bairro Alto pe Rua de O Seculo – Tv. Conde Soure – Rue da Rosa – Rue de Sao Pedro de Alcantara, apoi prin Baixa-Chiado pe Largo Trinidade Coelho – Calciada de Duque – Rua de Oliveira do Carmo – Largo de Carmo Calcada do Sacramento – Rue Garrett – Rua Nova do Almada – Rue de Conceicao – Rue Aurea – Praca de Comercio., cu acces pe Avenida de Ribeira das Naus – Rue do Arsenal / Doca da Caldeirinha spre Largo Corpo Santo și Cais do Sodre. Porțiunea de traseu între Praca do Comercio și Corpo Santo încă mai purta urmele petrecerilor din noaptea dintre ani. Mizerie cât cuprinde! Sticle și doze aruncate pe trotuare și spațiile verzi, la care se adăugau tuburile de la petarde și artificiile trase. Imagini familiare ochilor mei, de altfel.

Din fața Gării Cais do Sodre am luat autobuzul 728 care m-a dus prin cartierul Santa Maria de Estrela până la Jardim de Alfonso de Albuquerque. Este o grădină situată între Praca de Albuquerque, în Belem, într-o zonă deosebit de marcată de descoperirile portugheze. Poartă numele lui Alfonso de Albuquerque, guvernator al Indiei între 1509 și 1515. Grădina are o suprafață de 1,6 ha cu plan dreptunghiular și simetric, extinzându-se de la Palatul Național din Belem până la Avenida da India. Pe o platformă circulară se află o statuie a lui Alfonso de Albuquerque. În jurul acesteia se dezvoltă grădina, cu mai multe tăvi de iarbă, bănci de piatră și patru lacuri artificiale. Alături, între Avenida de India și pitoreasca Rua Vieira Portuense (fostă Rua de Cadeia), și pe zona de dig unde a existat fosta plajă Belem se află Jardim Vasco da Gama, aproape de Mânăstirea Jeronimos. Numele său îl onorează pe marele descoperitor al rutei maritime către India. Construită între 1983 și 1985 după un proiect al arhitectului peisagist Antonio Saraiva, are o suprafață de 4,2 ha și este formată dintr-un gazon central mare care include un mic loc de joacă pentru copii mărginit de un șir de portocali. Grădina este parțial inclusă în zona de protecție specială a Mânăstirii Santa Maria de Belem și în zona de protecție specială a Palatului Național Belem.

A urmat un traseu pe Praca do Imperio, pe lângă Mosteiro dos Jeronimos care, surpriză, era închisă publicului vizitator. În consecință, am trecut prin pasajul subteran de sub Avenida de India și Avenida Brasilia pentru a ajunge la complexul ce găzduiește Rosa dos Ventos și Padrao dos Descobrimentos (Monumentul Descoperirilor). Aflat în Praca de Boa Esperance, monumentul a fost construit pe malul de nord al fluviului Tejo în 1960 pentru a comemora a 500-a aniversare de la moartea prințului Henric Navigatorul. Monumentul reprezintă un vas cu trei pânze pregătit să plece în voiaj, cu sculpturi ale unor figuri istorice importante cum ar fi regele Manuel I, poetul Camoes, navigatorii Vasco da Gama și Fernando Magellan și alți exploratori, cruciați, călugări sau cartografi portughezi. Cu toții îl urmează pe prințul Henric Navigatorul. Singura reprezentantă feminină este Felipa de Lancaster, mama lui Henric. În interiorul monumentului există un spațiu expozițional. De asemenea, există și un lift care poate duce turiștii în vârf pentru a admira priveliștea foarte frumoasă peste Belem și monumentele sale. Se poate ajunge aici cu autobuzele 714,727,732,759 și tramvaiul 15. Prețul unui bilet de intrare este de 6 euro.

Încerc din răsputeri să vizitez impunătorul monument, dar un tip aflat la intrare mă oprește și întreabă în engleză dacă sunt portughez sau spaniol. Răspund că sunt român și doresc să fac un tur de vizită. Tocmai aici era treaba mai complicată. Monumentul era deschis doar pentru grupuri organizate și cu rezervare în prealabil. Erau așteptate grupuri din Portugalia și Spania, iar pentru vizite individuale obiectivul se redeschide din 4 ianuarie. Dezamăgit de cele întâmplate, am pornit la pas pe promenada Avenida Brasilia, trecând pe lângă Farul Belem, și apoi deplasare către Jardim da Torre de Belem cu intenția de a vizita Turnul Belem (Turnul Saint Vincent) . Este o fortificație din secolul al XVI-lea care a servit drept punct de îmbarcare și debarcare pentru exploratorii portughezi și ca poartă ceremonială către Lisabona. A fost construit în perioada de vârf a Renașterii portugheze și este un exemplu proeminent al stilului manuelin portughez, dar încorporează și indicii ale altor stiluri arhitecturale. Structura a fost construită din calcar lioz și este compusă dintr-un bastion și un turn de 30 de metri, cu patru etaje. Se poate ajunge aici cu trenul (Gara Belem); cu autobuzele 714 (stația Torre de Belem), 727,728,729,751 și tramvaiele 15,18 (stația Mosteiros Jeronimos); cu feribotul până la stația fluvială Belem. Prețul unui bilet de intrare este de 6 euro.

Aici am avut al doilea șoc când un afiș lipit pe poarta podețului de acces către turn informa turiștii că obiectivul se redeschide pentru vizită tot din 4 ianuarie. Deja încep să regret că am ales Lisabona pentru circuit (sejur). Dar, ce să fac, nu poți să te pui cu neprevăzutul.

Schmb planul de bătaie și traversez Jardim da Torre de Belem, îndreptându-mă către Museo do Combatante și Monumento aos Combatantes do Ultramar (Monumentul Combatanților de peste Mări) . A fost ridicat pentru a onora toți militarii portughezi care s-au jertfit în Războiul African (1961 - 1974) , în apărarea teritoriilor de peste mări (Angola, Mozambic, Burkina-Faso). Monumentul a fost creat în 1991 de o echipă condusă de arhitectul Francisco Jose Ferreira Guedes de Carvalho și este format dintr-un lac cu un obelisc triunghiular în mijloc. Lângă monument se află Fortul Bom Sucesso, denumit și Bateria lui Bom Sucesso, care se află situat în actuala Praca do Imperio, lângă Torre de Belem, în parohia Santa Maria de Belem. Bateriile fortului aveau sarcina de a apăra Lisabona în fața unei invazii externe venite dinspre fluviul Tejo. În anul 2000, de-a lungul fortului, au fost aplicate pietre funerare inscripționate cu numele militarilor care au căzut la datorie pe cele trei fronturi ale Războiului African.

Îndată ce am trecut pe lângă Fortul Bom Sucesso, paralel cu Avenida Brasilia, se deschid două promenade pe malul fluviului Tejo, denumite Doca Pesca și Doca de Pedroucas unde se află Direcția Generală de Resurse Naturale, Securitate și Servicii Maritime. Din acest punct se deschide o superbă panoramă a estuarului fluviului Tejo aflat în curgere spre Atlantic. Pe o faleză, la depărtare, zăresc o clădire modernă construită în plan înclinat. Este vorba de Torre VTS de Lisboa (Centrul de Control al traficului maritim) localizat în cartierul Alges.

Revin la Jardim de Torre de Belem, urmând de această dată Avenida Brasilia, traversez pasarela Passadico do Bom Sucesso peste calea ferată și Avenida da India, după care cobor pe Tv. De Saude și Rue Praia do Bom Sucesso până la stația Centro Cultural Belem de pe Rue Bartolomeu Dias. Aștept să apară Tramvaiul 15E care mă transportă o bună parte prin Belem către capăt de linie, Gara Cais do Sodre. O gară intermodală din parohia civilă Misericordia, care servește drept punct terminus al rutei suburbane către orașul stațiune Cascais.

Ies din gară și traversez prin Mercado da Ribeira, apoi pe Rua de Ribeira Nova – Rue dos Remolares – Praca Duque de Terceira – Largo Corpo Santo – Rue de Arsenal – Praca do Municipio – Largo de Sao Juliao – Rue de Sao Juliano – Rue Aurea până la Praca Dom Pedro IV (Rossio). Urc câțiva zeci de metri pe Largo Sao Domingos, după care cobor pe Rue Das Portas de Santo Antao și Tv. De Santo Antao pentru a intra într-o patiserie renumită în zonă, „Pasteis de Nata” , de unde am cumpărat un produs tradițional „Balcalhau com broa” - specialități din cod sărat. Patiseria se afla aproape de Praca dos Restauradores.

Gata! Ajunge cu plimbările pe ziua de astăzi. Direct la hotel! Urc în autobuzul 732 care mă lasă în locul deja cunoscut, Campo Pequeno.

Deja mă gândesc că ziua următoare aveam planificată vizita individuală la Sintra. Dar, că există un dar... urma să mă aștepte altă surpriză.

Ziua a 7-a — 03 ianuarie 2023.

, , Excursie anulată la Sintra!... Excursie anulată la Sintra!”

Principalele obiective de vizitat în acest frumos oraș, cum ar fi Palatul Pena, Castelul Maur și Quinta da Regalerias, sunt închise publicului vizitator în perioada 02 – 08 ianuarie. Informația am obținut-o de la biroul„InfoTourist” situat lângă Recepția hotelului. O domnișoară tare drăguță, s-a interesat preț de câteva minute imediat ce am terminat micul dejun. Mi-a dat vestea cu o voce care detona părerea de rău.

Iată-mă din nou dispus să schimb planul de acțiune. Fără prea mult chef de plimbare prin Lisabona, nici în cameră nu vroiam să stau în ultima zi din sejur, m-am deplasat până la stația autobuzelor din Campo Pequeno. Ajung cu linia 744 la Praca de Restauradores, cobor din autobuz, și grăbesc pasul să prind Funicularul Gloria care urcă agale pe Calcada da Gloria până la Miradauro Sao Pedro de Alcantara. Nu mă opresc să mai admir panorama și o iau la pas pe Rue Sao Pedro de Alcantara. Zăbovesc preț de câteva minute la Jardim de Principe Real, după care pornesc mai departe pe Praca do Principe Real și Rua da Escala Politecnica până la poarta de intrare la Jardim Botanico de Lisabona, ca să găsesc lacătul pe poartă.

E clar! Nu se merită să vizitezi Lisabona în perioada Sărbătorilor!

Revin înapoi la Miradouro Sao Pedro de Alcantara și cobor pe Rua Sao Pedro de Alcantara până la Largo Trinidade Coelho. Aici se află Igreja de Sao Roque, dar mai este o jumătate de oră până la deschidere. Timp suficient să savurez o cafea la o măsuță de lângă celebrul„Quiosque” .

La ora 10:00 fix, s-au deschis ușile de la Igreja de Sao Roque. Lăcașul de cult se vizitează gratuit, dar la Muzeul Sao Roque se plătește o taxă de 2,50 euro.

Igreja de Sao Roque este o biserică de rit romano-catolic, fiind cel mai vechi lăcaș de cult iezuit din Portugalia și una dintre primele biserici iezuite din lume. Edificiul a servit ca biserică de origine a iezuiților timp de 200 de ani, înainte ca aceștia să fie expulzați din regat. După cutremurul din 1755, biserica și reședința ei auxiliară au fost date Sfintei Case a Îndurării pentru a înlocui biserica și clădirile distruse în urma cutremurului. Conține nouă capele, majoritatea în stil baroc de la începutul secolului al XVII-lea. Cea mai notabilă este Capela de Sao Joao Baptista din secolul al XVIII-lea, un proiect de Nicola Salvi și Luigi Vanvitelli construit la Roma din multe pietre prețioase și dezasamblat, expediat și reconstruit în Sao Roque; la acea vreme se spune că era cea mai scumpă capelă din Europa.

Impresionat de cele văzute la Sao Roque, am plecat mai departe pe Calcada do Duque – Rua da Oliveira de Carmo – Chafriz do Carmo / Largo de Carmo de unde cobor cu Elevador Santa Justa până pe Rue Aurea. Deja sunt familiarizat cu zona. Stau și mă gândesc că în ziua când am vizitat Castel Sao Jorge, la întoarcerea în oraș, am trecut pe lângă o clădire care adăpostește Igreja Ortodoxa Romena. Hai să merg până acolo! Dacă e deschisă intru înăuntru, dacă nu măcar s-o văd pe afară. Continui deplasarea pe Rua de Conceicao – Largo Santo Antonio da Se – Rue Pedras Negras până în dreptul Catedralei Sfânta Maria Major. Numită adesea Catedrala Mitropolitană Lisabona sau pur și simplu Se de Lisboa, este o catedrală romano-catolică, cea mai veche din oraș, sediul Arhiepiscopiei Lisabona. Construită în anul 1147, a supraviețuit multor cutremure și a fost modificată, renovată și restaurată de mai multe ori. În zilele noastre este un amestec de diferite stiluri arhitecturale. Clasificată ca monument național din 1910.

În continuare urc pe Calcada Carreio Velho și Rue de Sao Mamede unde toate clădirile sunt identice. Găsesc Igreja Ortodoxa Romena după fresca pictată deasupra ușii la intrare, dar... evident este închis. Mai erau niște turiști brazilieni care doreau să viziteze, însă au plecat la fel de dezamăgiți, ca și mine.

Străbat Rue de Sao Mamede până la intersecția cu Rue Madalena apoi cobor pe Rue Condes de Monsanto în Praca de Figueria. E momentul să fac mici cumpărături, suveniruri pentru câțiva prieteni de acasă. Colind vreo două ceasuri prin magazine după care traversez în Praca Dom Pedro IV (Rossio). Cu autobuzul revin la Campo Pequeno, iar de aici, la hotel, în jurul orei 16:00. Încep să fac bagajul pentru a doua zi când este programată plecarea către țară.

Plec din Lisabona și sentimentele mele sunt împartite. Regret că din cauza sărbătorilor nu am putut vedea Mânăstirea Ieronimilor, Sintra, Porto, Turnul Belem și Monumentul Descoperirilor. Dar asta nu înseamna că nu m-am simțit extraordinar și că nu îndemn să vedem Lisabona. Este un oras fantastic!

Alegeri inspirate vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 1096 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI