Lefkada - o simfonie de culori

TIPĂREȘTE

Privind in urma stau si ma gandesc cum de ne-a fascinat pe toti Lefkada? E drept ca de mult imi doream sa ajung acolo si ma bucur ca in acest an s-a intamplat. Poate ca, niciunde nu e marea mai albastra, in atatea nuante de albastru, atatea plaje frumoase, locuri autentice, fara mare amenajare, dar tocmai prin asta cred eu, ca ai senzatia, ca ai nimerit intr-un paradis, asa cum scrie si la Egremni inainte de a cobori pe scari “drumul spre paradis”. Pentru ca” am fost acolo”in aceasta perioada, nu era aglomerat nicaieri si de multe ori am avut senzatia ca noi am descoperit o anume plaja, ca e numai a noastra, ca timpul s-a oprit in loc si suntem undeva in alt spatiu.

Lefkada nu e o insula foarte mare, dar are destule de oferit, iar cele 6 zile petrecute acolo au fost traite la intensitate maxima, asa ca tot timpul am avut o destinatie precisa. Nu intocmai se intampla, pt ca poate ati observat, cei care v-ati plimbat pe acele drumuri, ca indicatoarele pacalesc de multe ori, ca sa nu spun ca induc in eroare. Dar ne-am descurcat pana la urma iar in cele ce urmeaza o sa povestesc experienta noastra si locurile vazute, in ordinea in care am fost.

Dupa cum am spus in rw de inceput am stat la Perigiali, care e un sat frumos, linistit si e la cca 2 km de Nidri, asa ca prima vizita, pe jos, acolo am facut-o. Nidri e o statiune frumoasa, deja erau multi turisti, in mare parte englezi, sarbi, bulgari dar si destui romani. Multe magazine, de suveniruri, patiserii, brutarii, macelarii, farmacii, multe cafenele, baruri, taverne la malul marii si multe nave de pescuit sau de croaziera, care isi racolau clientii chiar din port. Asa am luat si noi o excursie cu Ionian Princess&Nicolaos pt a doua zi cu 20 euro de pers. Referitor la Nidri trebuie amintit ca dupa ora 19 strada principala devine numai pietonala, asa ca daca mergeti cu masina puteti parca inainte de a intra in localitate. Preturile la inchirieri sunt acceptabile, noi am luat un Fiat Punto pe 4 zile cu 90 euro. Benzina e intre 1.78-1.86, pe partea de vest sunt putine benzinarii, asa ca faceti plinul din timp. Dar la fel de bine puteti inchiria scutere, biciclete, oferta e mare. Sunt multe agentii care fac excursii, de ex un tur de insula cu Nidri Star e 25 euro de pers, mai e si cea cu cele 7 insule (Kefalonia, Ithaca, Scorpio, Meganisi, Sarti, etc), care e mai lunga si cred mai obositoare.

Asadar a doua zi noi am fost in port la 9.30, de unde am plecat binedispusi pt o zi ce se anunta absolut superba; am fost prima data la pestera Papanicolis de pe insula Meganisi, dupa care s-a facut turul insulei Scorpio si Scorpidi, fosta insula a lui Onassis, am vazut cele cateva cladiri ce sunt acolo si am aflat de la ghid ca toate drumurile de pe insula sunt pietruite sau cu marmura, niciuna asfaltata. Insula Sarti e in apropiere de Scorpio, am trecut pe langa insula Madouri iar de aici am avut o escala pe plaja Geraka, unde am stat 2 ore, toata plaja era numai a noastra, a celor de pe vas, iar marinarii s-au transformat in bucatari si au pregatit un BBQ, asa ca toata lumea s-a simtit bine. Dupa ce ne-am potolit foamea, Capitan George, ne-a chemat pe vas si am pornit din nou spre insula Meganisi, unde am poposit in portul din golful Vathi, un loc parca desprins dintr-un basm, aici am stat o ora si am putut sa ne plimbam, am admirat frumoasele casute, flori si ne-am racorit cu o inghetata la o terasa pe malul marii.

La intoarcere, capitanul a dat ocol din nou insulei Scorpio, iar langa plaja preferata a d-nei Jackie, s-a putut inota, iar cei mai curajosi au facut salturi in apa azurie direct de pe vas. Ne-am intors la 16.45 dupa o zi relaxanta, care ne-a pregatit pentru ce avea sa urmeze.

Seara am mancat la o taverna in Nidri, preturile sunt rezonabile, in medie am platit 22 euro pt 2 pers, cu vin sau bere. Mancarea gustoasa la toate tavernele (Appollon, Panorama, Flisvos, Gregory’s Place) la care am incercat, personal amabil, ceva din partea casei oriunde, ori fructe, prajituri, cafea sau chiar uzo si lichior pt femei. Spre ex. un platou cu specialitati de peste si fructe de mare, cu legume, cu salata greceasca pentru inceput si vin pt 2 pers a costat 25 euro. Dupa o astfel de cina era chiar necesara plimbarea inapoi pana la hotel, in Perigiali.

Urmatoarea zi am pornit spre capitala Lefkas, pe care am gasit-o foarte aglomerata, multe masini, oameni grabiti peste tot, foarte multe magazine, cafenele, dar pe masura ce ne indreptam spre port, simteam libertatea, linistea, doar valurile marii cu al ei albastru infinit. Ambarcatiunile mandre, isi asteptau clientii sau proprietarii, erau foarte multe, am aflat ca portul are o capacitate de 482 de vase. Noi, cu harta orasului in mana, ne-am indreptat spre parcul central si gradina municipala, unde este si hotelul care apare in toate vederile cu Lefkada, LEFKAS, apoi am facut poze pe podul de lemn frumos arcuit, am admirat apoi cladirea teatrului (unde sunt spectacole in aer liber), am vazut muzeul arheologic si liceul care sunt in aceeasi cladire, primaria, multe case frumoase impodobite cu iedera si flori de hartie de toate culorile, biserici vechi, iar dupa aceea, am traversat podul si ne-am dus sa vedem castelul Agia Mavra (Sfanta Maura). Castelul, construit in sec. XIV, prin 1362, a avut mai multi stapani, incepand cu ducele de Santa Maura, apoi din 1477 a fost parte a Imperiului Otoman, apoi a fost cucerita de venetieni, francezi, rusi, britanici. Castelul este inconjurat de o laguna, care acum este habitatul multor pasari migratoare. Cetatea a rezistat la cutremure, dar a fost in 1888 un puternic incendiu provocat de explozia unui depozit de munitie. Curtea e imensa, dar privelistea de pe ziduri, peste ,,mari si zari “ este frumoasa. Merita facuta plimbarea, o doamna ghid, acolo, la intrare, va poate spune mai multe, e amabila, va da si brosuri de informare, nu exista taxa de intrare. Impunatoare sunt tunurile amplasate strategic, spre mare.

Plecand din capitala, la cca 2 km spre vest, inspre Agios Nikitas, la dreapta este drumul spre Manastirea Faneromeni, care nu trebuie ratata. E o oaza de liniste, tulburata numai din cand in cand de sunetele paunilor; dar puteti intra in biserica, iar in curte este un mic magazin de unde puteti achizitiona iconite, cruciulite, lumanari sau carti de rugaciuni. In spatele manastirii privelistea este minunata, se vede capitala, laguna si bineinteles marea cea albastra.

Inainte de a ajunge in Agios Nikitas, sigur veti opri pe drum pt a face poze cu plajele ce se zaresc de sus, Pefkoulia, cred, pt ca n-am inteles pe unde se ajunge acolo, poate pe cararui, nimic semnalizat. Dar culorile marii te uimesc, trec prin diferite nuante de albastru si singurul lucru care iti vine in minte, este ca e ceva ireal...

Ajunsi in Agios Nikitas, am gasit un loc cochet, linistit, foarte nimerit pt cei care vin numai la odihna si plaja, pt ca e mic, tavernele sunt aproape, pe strada principala, care duce de altfel si la plaja. Dar mergand si admirand una, alta, intre 2 taverne, am gasit un indicator spre plaja Milos. Hai sa incercam! Apoi trebuie sa stiti ca e un drum destul de anevoios, la inceput niste scari, apoi pe poteca, prin padure, peste deal. Sa aveti la voi neaparat apa, pe plaja nu e nimic amenajat si trebuie papuci pt. pietre. Cred ca trecand peste faptul ca e mai greu accesibila, e una din cele mai frumoase plaje pe care le-am vazut in Grecia, simpla si salbatica. Valuri imense am prins in acea zi, spuma marii acoperea jumatate din plaja. Despre culoarea marii... fara cuvinte, o sa vedeti pozele. Daca puteti, nu ratati aceasta plaja, e de vis!

Urmatorea oprire am avut-o la plaja Kathisma, frumoasa, imensa, aici erau sezlonguri si umbrelute, dar nici pe departe nu m-a impresionat ca Milos. In acea zi am ratat plaja Megali Petra, aveam s-o vedem in alta zi, dar ne indreptam acum toata atentia spre Porto Katsiki. Pe drum foarte multe capre, trebuia sa asteptam sa elibereze drumul, doar nu degeaba se cheama asa, nu? Aici este o parcare cu plata 3 euro, dar cand am fost noi, nu era nimeni, de altfel nici nu am stat prea mult, era inca umbra pe plaja, trebuie sa veniti neaparat dupa ora 12 pentru a face plaja. Si aici erau valuri foarte mari. Am fost insa pe partea cealalta, unde sunt scarile ce duc spre stancile din dreapta plajei, asa ca am trecut pe acolo cu tot raul de inaltime, dar peisajul merita efortul.

Obiectivul urmator pentru noi era farul de la Cape Dukato, deci am pornit la drum. Aici este punctul cel mai sudic al insulei, drumul este bun si frumos, aici aveti parte de alte nuante de albastru, mai inchise, mai inspre culoarea cernelii. Se spune ca aici si-a gasit sfarsitul o celebra poetesa, Sappho care s-a sinucis din dragoste. Farul este operational din 1890 si e construit pe ruinele templului lui Apollo. Pana la far trebuie mers putin pe jos, noi am luat-o de-a dreptul pe stanci, nu mai era nimeni, doar noi si farul, noi si marea, eram singuri in acea parte de lume, sentimentul te copleseste; abia cand am plecat a mai aparut o alta masina.

De la far am plecat spre Egremni, dar asta, pentru alta data. Cu speranta ca nu v-am plictisit, ma opresc pt azi. Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 5214 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI