Din nou in insula Lefkada - prima zi

TIPĂREȘTE

Lefkada este cu siguranta una dintre cele mai frumoase si salbatice insule pe care le-am vazut. Ca am preferat intotdeauna o insula…. nu mai este un secret. In urma cu doi ani, am avut aici o vacanta lunga si frumoasa, de 14 zile. In vara aceasta, dupa un sejur in insula vecina, Corfu, la plecare spre casa doream sa ne mai petrecem cateva zile intr-un loc deosebit, dar fara sa ne mai abatem prea mult din drum. Si-am ales, din nou Lefkada, mai ales ca prietenii cu care eram plecati in vacanta nu avuse pana atunci ocazia sa o viziteze, dar si pentru peisajele salbatice si pentru culoarea deosebit de frumoasa a apei Marii Ionice.

Am gasit cazare in Kalamitsi, la Studio Panoramic View, despre care am scris un review aici.

Despre cum se poate ajunge in aceasta insula, fara a fi nevoie de un fery-boat, am povestit in alte reviews-uri, dar daca sunt intrebari, acelora le voi raspunde cu placere.

A stat 3 zile in Lefkada. Era luna ‘’lui cuptor’’! O sa incep cu prima zi.

Ne-am gandit ca ar fi bine sa mergem sa vizitam insula din sud.

Vasiliky –Este o mica asezare cocheta, asezata intr-un golf superb. Este celebra in primul rand pentru cei care vor sa faca primii pasi in wind-surfing. Am ajuns acolo in jurul amiezii. Soarele ardea putenic si de aceea am ales sa vizitam statiunea, pentru ca mai era si umbra, iar de mers la plaja nu indrazneam, pana cand se mai domolea caldura... Am parcat masina langa intrarea in port, acolo de unde incep tavernele, iar masinile pot circula chiar printre mesele lor. Cum am oprit si au vazut numarul romanesc, chelnerii, compatriotii nostri, angajati la tavernele din port, ne-au si invitat la pranz. I-am refuzat politicos, pentru ca mancasem la noi, la Panoramic. Nu aveau prea multe mese ocupate.

Daca am fi dorit sa mancam aici, sincer era foarte greu sa alegi o taverna anume, pentru ca toate sunt foarte frumoase, asezate fix langa mare, iar la toate atractia principala era desigur, produsele din peste si fructe de mare.

Dupa ce am facut o tura sa vedem tavernele din port si pescarii care aveau barcutele, fix langa taverne, ne-am oprit sa facem cateva fotografii, intr-un fel de piazeta, tot la tarmul marii, in mijlocul careiea era o statuie si o fantana arteziana. Aici mesele tavernelor nu aveau copertine, probabil erau pregatite pentru clientii de la cina, pentru ca ziua nu rezistai fara umbra. Fotografiile au iesit superbe, cu multe barci si salupe, avand in fundal crestele Muntelui Elati, care din acest punct se vede foarte frumos.

Dupa aceea am vizitat si portul de fery-boaturi, ne-am uitat la program si la pret, dar in doar 3 zile nu prea aveam timp de alte plimbari spre Kefalonia sau insula Ithaka, cu toate ca prietenii nostri erau deschisi spre astfel de iesiri. Chiar atunci venea fery-boatul ‘’Capitan Aristides’’ din Fiskardo, insula Kefalonia, pe jumatate gol.

Am mers, apoi, sa vedem cum mai este plaja. Foarte larga, cu mult pietris si cu intrare lina in mare. Pentru cine doreste de aici se pot inchiria barcute, canoe sau cataramane.

Noi ne-am continuat plimbarea pe la magazinele din statiune apoi ne-am intors la masina si am plecat spre urmatorul obiectiv turistic din sud. Adica… cel mai din sud!

Capul Dukato (farul) -am ajuns acolo intorcandu-ne prin Athani, pe langa intresectia care are o bifurcatie si catre Porto Katsiki. Drumul era printre munti, deosebit de frumos. Am vazut, din mersul masinii si vila unde au fost cazate @Pazzy si @ Trandafir 1970. Putine masini inspre far, aproape pustiu drumul si parca te incearca un sentiment ciudat mergand spre capatul insulei. Farul se vede cu mult inainte de a ajunge la el. Ultima bucata de drum e spectaculoasa. Marea in stanga, soseaua si apoi muntele-n dreapta. Se poate parca masina chiar la baza farului si poti urca pe un drum scurt, dar accidentat, printre arbusti. De fapt nu-i un drum, ci o poteca.

Cand esti sus, te cuprinde o stare speciala, vazand in jurul tau doar mare albastra! De acolo poti face fotografii foarte frumoase, in toate directiile. Se vad si insulele din apropiere, pentru ca te afli in cel mai sudic punct al insulei. Dar atentie, sunt niste balustrade, se poate trece si in spatele lor, pentru ca de acolo sunt niste unghiuri bune de unde ies fotografii foarte frumoase, dar cu prudenta!

In partea sud vestica sunt stancile albe’’Leucos’’, extraordinar de frumoase si abrupte, de unde se zice ca s-ar fi aruncat zeita Afrodita, sa se vindece de iubirea pentru zeul Adonis. Aici si mai mare atentie, daca ajungeti pana la ele, pentru ca daca nu aveti incaltaminte buna, riscati sa va duceti…. dupa ea. De fapt, este pus semnul de interzis pe cararea pe care ajungeti aici, dar toti turistii urcau.

Eu am vazut aceste stanci spectaculoase din croaziera 7 insule, pe care am facut-o in urma cu 2 ani. E mult mai frumos sa le poti admira din larg.

Era prea devreme sa ramanem aici pentru un apus, dar cu siguranta ar fi fost de neuitat, stand aici catarati pe stancile Afroditei si ascultand sunetul valurile ce se sparg. Il lasam pe anul viitor!

Manastirea Aghios Nikolaos - nu stiam nimic de existenta ei, dar intorcandu-ne de la far am vazut un mic indicator la sosea. Drumul pana acolo e scurt, 2-3 km, nu mai retin exact, foarte pustiu, printre coline si ajungem la ea. Parcam masina sub maslinii batrani, cu trunchiuri inconvoiate. Nu este nimeni, manastirea este parasita si incuiata. Alaturi se vad si niste alte ruine ale unor constructii vechi, din anexa bisericii.

E parasita, dar nu lasata in paragina! E zugravita frumos in alb, are si campanila si sus este un clopot. Un clopot de care am tras fiecare! Ca niste copii rai, in vacanta! Ce m-as fi ras sa iasa, totusi, vreun calugar, alarmat de clopote si sa ne ia la intrebari!

Cand am ajuns la locul de cazare, am cautat pe internet cateva informatii si am inteles ca de cand nu mai functioneaza, toate documentele, icoanele si alte valori care erau in manastire, au fost depuse spre pastrare la muzeul din incinta Manastirii Faneromeni, de langa capitala insulei, pe care doream sa o vizitam in ziua urmatoare. Intre timp au mai sosit o masina cu niste francezi, ca tot aveam nevoie de o poza de grup si nu avea cine sa ne-o faca! Si ne-am continuat drumul spre partea vestica a insulei.

Porto Katsiky - pentru cine nu stie, aceasta este denumirea unei plaje. Uneia dintre cele mai spectaculoase plaje din insula. Vroiam s-o revad si prietenii mei erau curiosi daca fotografia mea cu valul inspumat, ca de ceara, era chiar adevarata.

Plaja Porto Katsiki este considerata a fi simbolul insulei. Socheaza prin forma plajei, pe care i-a dat-o stanca la baza careia s-a format, fiind parca sculptata, prin culoarea nisipului si a apei incredibil de albastra. Este una dintre cele mai frumoase plaje din Europa si m-am bucurat ca am putut sa o revad.

Mai inati am lasat masina in parcare si am cautat sa o vedem de sus, din partea care inchide ca un arc acest mica plaja de forma unui mic golf. Am observat ca spre deosebire de vizita mea de acum doi ani, acum nu mai era voie sa mergem pana jos (in zona dinspre parcare), ci doar pana incepeau treptele sa coboare. Ne-am multumit si pana aici. Am admirat cat de frumoasa este culoarea apei vazuta de sus, am filmat si fotografiat si ne-am grabit sa coboram sa ne-aruncam in valuri!

Sus (in cealalta parte pe unde se poate cobora la mare), am observat ceva inbunatatiri, in sensul ca era acolo un loc gol, plin de balarii, care acum era transformat intr-un bar frumos, unde canta o melodie greceasca foarte in voga. Am coborat multimea de trepte. Jos plaja era superba, iar apa marii inspumata, ca o dantela fina care acoperea pietricele mici si albe.

Era inspre seara, deci nu erau vase de croaziera oprite in excursie, ele doar in jurul amiezii vin, pentru ca aici soarele apare dupa munte abia dupa ora 11. In schimb seara, se poate sta mai mult pe plaja, pana apune soarele, pentru ca suntem in vestul insulei acum!

Marea era foarte albastra si nervoasa, erau valuri imense de aproape un metru. Daca nu erai atent, te daramau, sau ramaneai fara slip. Asa un spectacol al valurilor, e greu de intalnit. Am ramas aici aproape o ora sa ne’’ luptam ‘’cu marea. Marea, lipita de munte, daca va puteti imagina asa ceva!

Am fost martora unui mic incident, fara sa vreau. Erau stanci de cativa metri pe plaja, pe care te puteai catara, dar era foarte riscant. Eu si prietena mea stateam la povesti la baza lor si mai faceam cateva fotografii baietilor, care innotau. La un moment dat, intre noi pica un tanar pe care-l izbise cu putere un val si l-a daramat din varful stancii, unde se catarase, prin imprudenta, cu cateva clipe mai devreme.

Cazatura a fost atat de napraznica, pentru ca stanca avea o oarecare inaltime, nu era un biet bolovan. Ne-am speriat si noi, sau mai bine zis mai mult noi, pentru ca tipul a avut cateva secunde un fel de pierdere de cunostinta. Abia s-a ridicat si cand a reusit acest lucru, avea o privire ciudata, de om care nu este constient. Pe langa acest fapt, tot era zgariat de la cazatura in contact cu stanca care era colturoasa. Nu stiu daca avea 20 de ani. A venit imediat sora lui si ea foarte speriata si nu stiu ce au mai facut, pentru ca noi am plecat.

Deci plaja de la Porto Katsiky poate fi periculoasa. Nu o recomand deloc celor cu copii, pentru ca aici curentii marini sunt foarte puternici. Ce sa va mai spun despre cate grame de pietricele am colectat in costumul de baie, ca a trebuit sa ne schimbam inainte de ne urca in masina, ca nici nu putea sa stam pe bancheta!

De aici am oprit sa mancam ceva la taverna Oassis, apoi ne-am grabit sa ajungem sa vedem asfintitul.

Egremi Beach-daca tot eram in vestul insulei, ne doream sa putem vedea si asfintitul aici. Ca sa ajungi la aceasta plaja, trebuie sa cobori 350 de trepte. Asa este accesul la majoritatea plajelor din vest, din cauza ca relieful este muntos aici. Masina am lasat-o in parcare, normal se plateste, dar la ora aceea nu mai era nimeni sa ne incaseze.

Deja eram cam obositi. Dimineata ne trezisem de la 4,30, in Corfu, sa prindem primul fery-boat catre Igumenitza. Apoi, toata ziua am hoinarit prin soare. Dar ne-am adunat toate fortele si am coborat. Nu e atat de greu, pentru ca sunt cateva refugii, mai faci o pauza, mai prinzi puteri, mai arunci o privire de unde ai coborat, una la cat mai ai si uite-asa.

E o plaja intinsa si lata, o plaja salbatica, cu pietricele albe foarte bine slefuite si o mare de vis! Jos nu este decat un bar, asa ca daca doriti sa stati toata ziua va trebui sa va aduceti cu voi ceva de mancare sau de baut. Barul de pe plaja e deosebit, o sa-l vedeti si-n poze, cu design-uri tare nostime. Se pot inchiria sezlonguri si umbrele.

Ne-am grabit si cum am ajuns pe plaja, soarele deja se si pregatea sa apuna! Era cu un deget deasupra marii, la linia orizontului, undeva spre italieni. Plecase majoritatea turistilor, doar cativa ca noi asteptau asfintitul. Dupa ce spectacolul soarelui a luat sfarsit si aparatele noastre foto au ramas fara curent, ne-am luat adio de la acesta plaja frumoasa si ne-am grabit sa urcam cele 350 de trepte, pana mai era lumina. Ne-am descurcat bine in final si marturisesc sa de data aceasta nu eu am fost ultima!

Dupa aceea, abia asteptam sa ajungem in camera, dupa o zi foarte plina cu: fery-boat, cazare, drum prin coclaurile din insula, magazine, lupta cu valurile, tras clopotele si asfintituri pe trepte…si mai ales fotografii, cele mai multe aici le-am facut pentru noi, dar si pentru voi.

Am dormit rupti si a doua zi am luat-o de la capat, dar in directia opusa!

---

VIZUALIZĂRI: 6562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI