Soare si zgarie nori in Dubai

TIPĂREȘTE

Articolul este parte a serialului China 2010 - pas cu pas ce continuă cu episodul 2 - Soare şi zgârie nori în Dubai.

Micul dejun la Radisson e festin. Au o bucătărie exterioară, toţi sunt amabili, e perfect. Multe feluri de mâncare, fructe, băuturi, e o nebunie. Iar dacă vrei ceva special vorbești cu bucătarul și se face. Stăm o oră și înfulecăm în tihnă ca șeicii. Într-un final ieşim afară din hotel, blindaţi cu şepci, ochelari şi cremă de soare. E înfiorător de cald, betoanele radiază, puţină lume pe străzi. Toţi stau ca şoarecii prin case, la adăpostul aerului condiţionat. Cam greu de luat străzile la picior, trebuie să căutăm ceva alternativ. Vedem un bus turistic, de tip hop on/hop off. Decidem să-l luăm, măcar nu mai mergem pe jos. Dar ne cade faţa când aflăm preţul - aprox. 55 euro de persoană, triplu faţă de Europa. Ăştia sunt duşi... ? Nu, mersi. Ştiam că între timp au construit un metrou, ia să vedem, poate e funcţional. Avem noroc, l-au deschis de curând și stația e în spatele hotelului nostru. Perfect. Merge de-a lungul coastei, spre Jebel Ali, una din cele trei insule palmier, aflată deocamdată în construcție. E şi ieftin, aşa că ne urcăm, e curat lună, are aer condiţionat. Călătorii sunt impecabil îmbrăcați în jalabe albe, cu mătăniile în mâini și ochelari de soare pe nas. Arată foarte original.

Arăbeţii ăştia sunt totalmente nebuni, ar trebui să se caute la psihiatru. Am fost într-o zonă (Dubai Marina City), aflată în plină construcţie, cu zgârie nori unul lângă altul. Imaginaţi-vă un Manhattan la puterea a 5-a, o frenezie nebună în a construi (ne tot întrebam cine va locui acele clădiri), totul în mijlocul deşertului. Apropiindu-ne de zona 0 (cea cu Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume), uitându-ne în zare şi privind la imenşii mamuţi de sticlă şi beton, instantaneu ne vine să fredonăm celebrul marş imperial din Star Wars. Şi încă se construieşte, tot mai mult. Când oare au reuşit ăştia în aproximativ 4 ani şi un pic să ridice atât... ? Data trecută, la sfârşitul lui 2005, aceste clădiri, cel puţin cele din Marina City, nu existau. Dar chiar și cele terminate par pustii. Auzisem acasă de posibilitatea achiziționării de apartamente în Dubai dar, pentru numele lui Allah, ce să faci cu ele? Nici metroul suprateran cu care am mers nu era, zona e acum schimbată total.

Şi ce metrou! Am mers cu el cel puţin jumătate de oră, cred că pe o distanţă de minim 30km... ne-am dus până la capăt, după care am coborât și am luat-o înapoi spre oraș. Ne-am pomenit și cu naşul că ne verifică biletele. Îmbrăcat în clasicul cearşaf alb, era dotat cu un sistem electronic de scanare. Modern. Am coborât în Marina City și ne-am răcorit într-un mall. Unde e aer condiționat e raiul din deșert. Zona e un plin şantier, cred că peste alţi 5 ani merită o întoarcere, să vedem totul finalizat. Clădirile se ridică simultan, una lângă alta, ca ciupercile după ploaie. Care ploaie, că e o căldură de-ți ies ochii din orbite. Interesant e faptul că nu e nimeni pe străzi, nimeni pe şantiere. Doar 2-3 pakistanezi îşi fac de lucru la un şanţ. Probabil lucrează noaptea, din cauza căldurii.

Ne întoarcem la hotel, e trecut de amiază şi e prea cald. Mă întreb cum trăiau ăştia în trecut, fără aer condiţionat. Mai bine să facem o baie la piscină. E chiar răcoritoare. Aici ne anunţă pe un panou că temperatura la umbră e de 48 de grade. Dar unde e umbra... ? Un nene arab, chel și cu o barbă de un sfert de metru face de zor bazine. Cu ochelarii de înot la ochi arată de mare senzație. În cameră am un mesaj. Înainte de plecare am cumpărat de pe net două tururi pentru a doua zi. Primesc o confirmare ce apare pe ecranul televizorului... dar ia uite, eu nu am luat tur Sharjah&Ajman la ora 14.30 ci dimineaţă. Şi unde e safari-ul de după masă... ? Ăştia au încurcat clienţii. Iau legătura cu ei pe telefon, nu e nicio încurcătură. Băi, eu deja le-am achitat, ce e asta... ? Îi pun să verifice şi le trimit mailuri tăioase de ameninţare cu protecţia consumatorului, că dacă nu îmi respectă programul să-mi dea banii înapoi.

Seara se mai duce din vipie şi ieşim în zona comercială. Stăm în zona Deira, aproape de Creek, lângă malul apei. În apropiere sunt câteva souk-uri de aur şi mirodenii, dar nu au nimic spectaculos, deşi e plin de oameni. După o vânzoleală printre standuri și tarabe ne plictisim, cel puțin mirodeniile nu se ridică la nivelul souk-urilor din Maroc. Mâncăm un kebab la un colţ de stradă, o minunăţie. Cu murături şi suc fresh de portocale, am luat câte două porţii. E la fel de bun ca cel din Istanbul. Cu stomacul aranjat mai dăm o tură și ne întoarcem la cotețul nostru de 5 stele.

Albumul complet de fotografii îl găsiți la click aici.

Urmează episodul 3 - Senzații tari în deșert

---

VIZUALIZĂRI: 4390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI