Kerkyra - gradina cu măslini a Mediteranei

TIPĂREȘTE

Kerkyra este cea mai nordica insula din arhipelagul Ionicelor, aflata la aproximativ 1100 de km de Bucuresti. Nordul ei se afla in dreptul tarmurilor albaneze, vecina din nord-estul Greciei. Ca suprafata este un pic mai mica decat Kefalonia, cu o lungime de 64 de km si o latime care variaza intre 10 si 32 de km. Grecii spun ca seamana cu o secera, dar mie conturul insulei mi-a amintit mai degraba de o mini-Italie. Zona de nord este mai muntoasa, acolo aflandu-se si punctul de altitudine maxima – muntele Pantokrator 908 m, iar spre sud se lasa in dealuri si platouri mai line, pana la zone de campie si depresiune. Are exotismul surorilor ei mai sudice: leandri imensi incarcati de flori parfumate, palmieri de toate soiurile, cactusi si aloe cat un stat de om, pomi de kaki, portocali, lamai, smochini si poate cel mai important pentru insula, numeroase livezi de maslini – multi seculari. Cu siguranta este insula cu cei mai multi maslini dintre toate cele vizitate pana acum. Versantii muntilor au paduri amestecate de conifere si foioase, putand admira prin zonele muntoase si frumoase populatii de chiparosi.

Acces si drumuri:

Daca nu esti comod si orientat spre calatoria cu avionul, masina ramane solutia pentru a ajunge pe insula. Cei 1100 de km se impart in principal intre Bulgaria si Grecia. Noi am trecut granita de la Giurgiu la 6 dimineata si nu am stat la nicio coada.

Pentru Bulgaria se ia vigneta pe o luna de pe site-ul lor web.bgtoll.bg (verificati ulterior confirmarea platii pe site-ul lor sau pe mail-ul pe care il veti primi – amenda pt lipsa vignetei este 36 euro). Pana in apropiere de Sofia drumul este destul de anost, avand o banda pe sens si un curs ondulat cu putine locuri de depasire dar multe camioane si masini care nu se grabesc. De data asta am vazut multa politie cu radarele pregatite in zonele cu restrictii de viteza (o parte erau semnalate pe WAZE). Din zona Sofiei incep autostrazile, care cu cateva intreruperi te duc pana la frontiera Kulata. Nu uitati sa pastrati fix 2 euro pentru a plati la intoarcere taxa pentru Podul Prieteniei (se poate si cu card)

La granita Grecilor am stat aprox 2 ore la coada (trebuie sa aveti buletin/pasaport, actele masinii +permis sofer, asigurare si extra, pandemic, Adeverinta de vaccinare + Formularul de Localizare Pasager in format fizic sau pe telefon – il puteti completa aici cu minim 25 de ore inainte de intrarea in Grecia travel.gov.gr/#) O data intrat in Grecia, dai de autostrazi si in 4 ore te afli in buza Mediteranei. Pentru Grecia nu exista vigneta ci se percep taxe de autostrazi din loc in loc: pe distanta Promachonas – Igoumenitsa am platit 12.80 euro, idem pe retur.

Din Igoumenitsa se ia ferry catre insula Corfu pentru inca 1.5- 2 ore. Compania care opereaza aceste rute este Kerkyra Lines kerkyralines.com/en. Nu este nevoie de rezervare pentru ca au cursele dese. Este o idee foarte buna sa luati bilete dus -intors pt ca este mai ieftin decat pe un singur sens. Pentru o masina si 4 persoane am platit dus-intors 126 euro. Biletul de retur va fi in Open Ticket (adica bilet deschis). Ai optiunea sa alegi ce cursa doresti pt intoarcere – ti se ofera un mic pliant cu toate cursele – singura conditie pt retur este sa vii in port cu o ora mai devreme si sa mergi la casa de bilete pentru a transforma biletul Open in bilet dedicat pt cursa respectiva. Pe ferry se poarta masca, pasagerii nu stau in masini, recomand sa gasiti locuri pe laterale sau in fata sau in interior deoarece vasele fac un zgomot infernal pe parcursul tranzitului.

Ferry va lasa in capitala insulei, Kerkyra (Corfu pe romaneste) – drumurile in jurul capitalei sunt confortabile, aici fiind cam singura zona din insula unde am gasit sosea cu 2 benzi pe sens. In restul insulei soselele principale au o banda pe sens, drumurile de legatura intre sate sau din statiuni pot fi doar cu o banda, iar daca intri prin zone mai izolate poti ajunge in locuri unde abia ai loc cu masina. Din punctul de vedere al soferilor nostri, infrastructura in insula este slaba si daca nu esti familiarizat cu bolidul personal, sigur te intorci sofer dupa un concediu aici. O masina mare, cum ar fi un SUV sau un 4X4, va da batai de cap pe stradutele inguste si veti intelege de ce toti locuitorii au niste autoturisme micute, fiat-uri, pick-up-uri de jucarie si rareori vezi vreun suzuki jimmy, care chiar isi face treaba aici. Zona de nord a insulei fiind muntoasa este cea care va fi provocarea auto, avand multe drumuri cu ace de par atat spre satele de pe pantele muntilor cat si spre plajele mai ascunse unde uneori accesul poate sa se faca pe drumuri neasfaltate. Localnicii se impart in 2 categorii: 1. Zeii soselelor – care vor intra tare in curbe aproape pe contrasens, nu dau prioritate, te preseaza din spate sa te misti mai repede sau sa te depaseasca si 2. Cei care n-au niciun stres si merg cu 30 la ora pe oriunde. Indiferent daca aveti sau nu prioritate, asigurati-va. O mentiune speciala pentru pisicile din insula, care traverseaza orice strada agale de parca ar fi zeite in gradina personala. Nu va amagiti ca o data ce claxonati sau veniti in viteza se vor misca… riscati sa le faceti tapet pe sosea.

Mancare si autogospodarire:

Noi am inchiriat o viluta cu self-catering, urmand ca si in alti ani, sa luam micul dejun si cina din traista iar pe parcursul zilei sa luam o masa la o taverna pentru delicatesele locale. Desi stiam ca in Corfu ar fi preturi mai mici… se pare ca pandemia si-a spus cuvantul pe economie, asa ca am vazut scoruri la nivel de Kefalonia, daca nu mai mult. O recomandare buna ar fi sa veniti cu legume in ladita din tara, in insula oricum toate legumele sunt aduse de pe continent. In iunie inca nu sunt facute fructele (cu exceptia caiselor), prin urmare puteti aduce si ceva fructe. Noi am mai adus la noi ceva spirtoase, cafea, dulceturi si alte produse care tineau specific de preferintele culinare ale fiecaruia. Din insula am luat bere, cidru, branza feta, iaurt grecesc, condimente, oua, etc. Peste tot exista magazine si mini-marketuri, dar preturile variaza substantial intre ele; fiind cazati pe estul insulei va recomand 2 market-uri pentru cumparaturi: Joy Supermarket – pt shopping zilnic goo.gl/maps/Gdak9JJnZf3meAKh9 si SKLAVENITIS pentru shopping mai substantial de aprovizionare: goo.gl/maps/fwMDYW5Qrn5X5Mei9

Fiindca am testat mai multe taverne le voi trece aici pe cele care ne-au impresionat:

Elia Homemade Greek Cuisine – Corfu Town - goo.gl/maps/FatzTXKRFHcPFRVPA - cea mai buna mancare din toata insula; recomand caracatita la gratar, gyros la tepusa si o bunatate de placinta de portocale – desertul cel mai minunat al Greciei

Taverna Bebis – Plaja Gardenos - goo.gl/maps/TGw2Qc3EZq5jQ6UbA - recomand calamarii umpluti cu branza feta

Moby Dick Ipsos CORFU – Ipsos - goo.gl/maps/9KqcgTyqv9yucjna7 - taverna in buza marii cu super paste cu fructe de mare si un vin de casa fain si parfumat

Papagalos Fast Food – Ipsos - goo.gl/maps/k2AjX9KAqsjA7uWh6 - o bodega orientata pe gyros si souvlaki foarte bune

Insula e orientata mai mult spre preparatele de porc si vita decat alte insule si mi s-a parut ca oferta pentru preparate din fructe de mare sau peste este mai limitata fata de restul Ionicelor. As evita preparatele pe baza de creveti pentru ca portiile vor fi mici, in contrast cu pretul. Sofrito este o specialitate locala care merita incercata: este o vita gatita la cuptor in sos de vin si usturoi. Bourdeto este o specialitate locala din peste proaspat, fiind asemnatoare plachiilor de la noi. Orice peste proaspat, gatit, va fi gustos si merita incercate toate speciile pe care le gasiti des prin meniuri.

O mentiune speciala as dori sa fac pentru uleiul de masline, fiindca nu poti pleca din insula maslinilor fara esenta de olive. Noi am mers la o fabricuta locala care proceseaza maslinele satelor din jur si de asemenea produce ulei de masline si pentru vanzare din magazinul muzeu dar si pentru livrare la domiciliu (un tip de afacere care am observat ca infloreste prin Grecia): Mavroudis Olive oil - g.page/mavroudisoliveoil?share

Plajele:

Corfu prin pozitionarea geografica are un mod interesant de dispunere a plajelor si anumite particularitati pe care nu le-am vazut in alte parti. Principala distinctie fata de alte insule in care am mers este diferenta de temperatura intre plajele din zona Palaiokastritsa – zona nord vestica, unde apa era in iunie aproape de robinet si restul plajelor care pareau destul de caldute. Dincolo de asta, exista varietatea meditareana binecunoscuta in configuratia paraliilor elene.

Plajele cele mai frumoase si cautate se afla pe partea vestica, pe jumatatea nordica a vestului vom gasi multe plaje cu pietre/pietris (dar in apa marii de cele mai multe ori este nisip), pe cand jumatatea sudica a vestului are plaje line de nisip. Sudul si nordul sunt in general nisipoase. Zona de est, cu exceptia zonei Kavos, este marcata de fasii inguste de pietris, care iau numele de plaje corespunzator localitatii in dreptul careia se afla. In general grecii vor da nume de plaja oricarei bucati de pamant aflate langa mare, oricat de mica si pricajita este.

Ca regula intalnita la plajele unde am apucat sa mergem, nu exista amenajate bai sau toalete publice. Ajungi sa folosesti baia de la taverne, marea sau boschetii.

Paralia Palaiokastritsa – vedeta insulei, a fost intr-o oarecare masura implinirea vorbei “a merge cu sacul la pomul laudat” . Pentru inceput as dori sa mentionez motivele pentru care cred ca aceasta plaja are atata faima. Insulele Ionice sunt cunoscute pentru plajele lor cu un azur nebun, acel albastru mediteraneean care ne vrajeste prin ofertele turistice. Problema in Corfu este ca astfel de plaje sunt in general salbatice, nu se poate ajunge la ele motorizat, sunt ascunse, lipsite de facilitati si destul de izolate. Prin urmare, aceasta este una dintre putinele plaje cu pietre si apa azur, situata intr-un golf pitoresc si cu acces la botul calului: soseaua este fix langa ea.

Are o lungime de aprox 200m si o latime de maxim 10 m, motiv pentru care in sezon devine incredibil de aglomerata. Apa se adanceste repede si se poate face snorkeling in afara culoarelor de taxi-boat.

Pentru a evita aglomeratia este indicat sa mergi dimineata dar atunci e apa destul de rece, pentru plajele de vest fiind mai degraba recomandata o vizita la sesiunea de balaceala de dupa-masa

Jumatate are nisip mai gronjos, iar jumatate este cu pietris. In partea cu nisip este amenajat un taxi-port pentru barcile care iau turisti la ture de barca prin golfurile alaturate (10 euro/pers/45 min). In partea cu pietris este amenajata o zona de inchiriere barcute si hidrobiciclete, precum si o zona cu sezlonguri.

Are amenajate dusuri si cabine de dusuri. Exista parcare imediat peste strada de plaja: 6 euro/zi. Sunt multe magazine, taverne, o zona de suveniruri si puncte de inchiriat echipament sportiv.

Fiind fix langa sosea exista un flux continuu de turisti adusi cu autocarele sa vada plaja chiar si numai pt o baie de 5 min, sau sa faca o tura cu barca. Este multa galagie si agitatie in timpul zilei, nefiind deloc locul potrivit daca esti in cautarea serenitatii.

Pentru cei care doresc un loc mai linistit, mai exista 2 golfuri alaturate cu plaje asemanatoare dar care nu se afla sub asediu turistic intens: Ampelaki (spre vest) si Agia Triada (spre est).

De langa plaja se poate face o plimbare spre manastirea cu nume omonim din apropiere (15 min de mers lejer), care e frumos amenajata si are cateva puncte de belvedere superbe.

Ruinele AngeloKastro – este o veche citadela a insulei aflata pe cel mai inalt varf din linia tarmului, la o ora cu masina de la plaja. Drumul cu masina este anevoios, urcand niste pante destul de acute, iar satele prin care trebuie sa traversezi au niste stradute atat de inguste incat nu-ti doresti sa vina cineva din contra-sens. La baza ruinelor exista o mica parcare si o taverna – ziua se percepe taxa de vizitare, dar seara nu mai este nimeni la punctul de taxare. Este un loc tare frumos pentru a vedea apusul, privelistile spre intregul tarm vestic sunt minunate daca prinzi o zi cu vizibilitate buna.

Paralia Rovinia – este una dintre plajele salbatice ale vestului corfiot – accesul spre aceasta plaja este mai dificil fiindca o data ce parasesti soseaua principala, intri pe drumurile inguste de tara iar la capatul satului Liapades asfaltul se termina si ai optiunea ori sa lasi masina undeva printre maslinii seculari, ori sa cobori pe un drum foarte inclinat si rudimentar pana la o parcare incropita de localnici unde se percepe 3euro/zi. De la asfalt pana la plaja este cam un km lungime si 100 m diferenta de nivel spre tarmul marii. Plaja este situata intr-un golf micut, cu apa cristalina si intrare mai inclinata in mare, cu multa verdeata in jur si pereti stancosi in margini. Tarmul este din pietre slefuite de apa care continua si in mare unde sunt necesari papucii de plaja. Aici este multa liniste, noi am gasit locul destul de aerisit, nu exista nimic amenajat si trebuie sa-ti aduci totul la purtator. Este un loc foarte potrivit pentru snorkeling.

Plaje foarte asemanatoare acesteia se mai afla in apropiere la Glyko (spre nord) si Limni Glyko (spre sud).

Paralia Agios Gordios – este o plaja de nisip galben aflata in zona sud-vestica, avand ca element marcant frumoasa stanca Ortholithi care creaza o panorama faina din punctele de belvedere. Drumul pana in satucul statiune Agios Gordios este usor, dar o data ajunsi in sat, stradutele care duc spre parcarea municipala sunt mai inclinate si inguste: exista indicator spre aceasta parcare din centrul statiunii “Free Municipality Parking” . Mai exista cateva parcari private cu 3 euro/zi. Plaja este lunga si alterneaza zone de sezlonguri cu zone libere pentru intins prosoapele. De multe ori sezlongurile apartin de tavernele din preajma si daca luati masa la ei, va fac reducere – noua ni s-au oferit 2 sezlonguri cu umbrela pt 3 euro/zi pentru ca am luat masa la Taverna Ortholithi (In general preturile pentru sezlonguri sunt de 6 euro/zi). Marea se adanceste usor, in zonele cu stanci se poate face snorkeling, este un loc frumos pentru vazut apusurile si nu mi s a parut aglomerat. Sunt amenajate dusuri pe plaja.

Paralia Gardenos – este o plaja intinsa de nisip galben-caramiziu aflata spre sudul insulei. Apa ei cristalina se adanceste usor, este limpede si are in jur un peisaj care alterneaza intre verdele versantilor lini si fetele de roca descoperite de eroziunea elementelor si a timpului. Accesul este facil fiindca sudul insulei este mai degraba colinar, langa plaja este o parcare mare neamenajata care poate fi folosita gratis. Exista cateva zone de sezlonguri – 6 euro/2 sezlonguri cu umbrela, exista cabine de schimb si dusuri. Nisipul se incinge destul de rau in timpul amiezii, prin urmare sunt recomandate niste incaltari adecvate.

Paralia Kalamaki – Plaja Bebelusilor - este una dintre micile plaje ale nordului – avand un nisip gri-galbui. Are cea mai lina intrare in apa, poti merge in larg zeci de metri cu apa abia ajungand la genunchi. Este locul ideal pentru familii cu copii micuti. Este in afara zonelor mai turistice, fiind foarte chill ca atmosfera. Exista 2-3 taverne care acum se deschideau, precum si cateva unitati de cazare in imediata proximitate. Accesul se face usor de la sosea pe o straduta mai inclinata dar scurta, direct intr-o parcare neamenajata de langa tarm. Apa este calda si foarte limpede…. si desi e doar nisip in jur, am vazut si cativa pestisori ce-si cauta hrana prin preajma picioarelor noastre.

Paralia Sidari – este o plaja intinsa de nisip in cea mai turistica zona a nordului, mai ales datorita proximitatii fata de Canal d’Amour – unul dintre obiectivele deosebite din Corfu. Intreaga zona Sidari mi s-a parut frumoasa pentru a rezerva cazare, fiind destul de aerisita, cu numeroase magazine si taverne, dar pastrand un aer rustic si boem. Ca peste tot apa era curata, limpede si urmand plaja spre vest se ajunge pe jos la faimosul Canal D’Amour, o zona de formatiuni stancoase plastice care creaza niste cleanturi fotogenice in argila tarmului. Intre acestea exista cateva mici plaje ascunse unde se pot face sarituri in apa turcoaz.

Paralia Ipsos – plaja de pietricele din zona statiunii Ipsos, unde am fost cazati. Este mai degraba o fasie de tarm, lata de cativa metri, de-a lungul promenadei din statiune. Spre nord are amenajate zone de sezlonguri si dusuri, iar spre sud este neamenajata. Exista pietre si la intrarea in mare dar apoi fundul marii are doar nisip, un nisip mult mai fin decat pe celalalte plaje, as putea spune ca este mai degraba un nisip ca tarana. Apa este curata si pe langa grupurile de stanci sau plante din apa se pot vedea pestisori. Soseaua principala trece fix pe langa plaja asa ca in general este o zona de forfota si zgomot, dar apa este foarte placuta si pentru o zi cand nu doream sa ne mai miscam masinile, a fost binevenita.

CORFU TOWN – capitala insulei, este si cel mai aglomerat loc in care am ajuns pe parcursul concediului. La ora pranzului aglomeratia creaza haos iar un loc de parcare este aproape imposibil de gasit, desi sunt multe parcari disponibile in zona. Pentu a vizita orasul as recomanda o vizita incepand cu primele ore ale diminetii, cand este mai usor de gasit parcare si caldura inca nu pune probleme daca vrei sa vizitezi vechea cetate – un obiectiv important al insulei. As recomanda pentru aceasta parte a insulei minim o zi deoarece are foarte multe locuri de vazut: biserici, muzee, stradute, taverne, promenade, parculete, zone de belvedere…. si in apropiere Palatul Achillion cu ale sale gradini incantatoare.

Muntele Pantokrator – varful cel mai inalt din Corfu – 908 m – accesul spre acest munte se face dinspre Ipsos pe o sosea in stare buna dar cu multe ace de par ascendente, traversand si 3 localitati cu stradutele inguste aferente. Portiunea finala spre varf este mai acuta, cei cu masini inchiriate de multe ori preferand sa faca ultimii zeci de metri pe jos. Sus in varful muntelui se afla o manastire foarte frumoasa de pe terasa careia sunt niste privelisti minunate de jur imprejurul insulei, putand face geografie aplicata pe relieful vizibil pana hat departe, de la tarmurile Albaniei pana spre sudul lin si coastele prapastioase din apropiere. Cred ca este un loc minunat de privit rasaritul sau apusul, pentru cine ar fi confortabil cu astfel de trasee rutiere fara lumina zilei. Tot aici este si un turn radio si de telecomunicatii, insa l-am putut ignora bine-mersi pentru a ne bucura de peisaje si briza pe sub umbra de lauri. Pe drumul de intoarcere ne-am oprit la una dintre tavernele satesti pentru un brunch frugal printre casutele de piatra.

Aici s-a oprit periplul nostru elen, uitand de pandemie si grijile de acasa pentru o saptamana, sub maslinii seculari din Ipsos. Dintre cele 60 de plaje cu care se lauda insula, noi nu am apucat sa vedem decat un numar restrans, dar ne-am facut o idee despre frumusetile Kerkyrei si ne-am relaxat o vreme pe sub palmieri si leandrii infloriti ai lunii iunie.

---

VIZUALIZĂRI: 5488 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI