Catania, o minunăție de oraș

TIPĂREȘTE

In primul rand trebuie sa spun ca m-am hotarat sa scriu aici despre Catania tocmai pentru ca recenziile gasite pe acest site m-au ajutat sa-mi organizez excursia - de fapt, intr-o oarecare masura, m-au facut sa aleg aceasta destinatie.

Deci: cautam un city break din scurt, si care sa nu consume zile de concediu. Si asa am gasit, ca varianta, Catania. Zboruri nu foarte ieftine (80 de euro de persoana), dar perfecte in conditiile date: plecare vineri pe la sase seara si intoarcere duminica la noua fara un sfert. Adjudecat si pornit intr-acolo in mai putin de doua saptamani. Cazarea am luat-o prin airbnb - la fel, nu cea mai ieftina (dar deloc scumpa, 320 de lei doua nopti), si s-a dovedit o alegere minunata, pot spune ca a fost jumatate din farmecul sejurului.

Asa am ajuns in Catania, cu informatii luate de pe site-uri (cele mai bune, cum am mai spus, chiar de aici) si cu o harta printata de pe google maps, care ne indica traseul de la gara spre gazde. Aici a fost o problema: in jurul garii indicatoare ioc, iar strazile - in cel mai bun caz semnalizate printr-un scris miiiic chiar pe placutele care indicau numarul (cam asa sunt marcate cam toate in oras, ne-a luat un pic pana ne-am obisnuit).

Asa incat, avand informatia pretioasa ca apartamentul nostru e foarte aproape de Piazza Duomo, am folosit calea clasica: intrebat localnicii. Si ne-au ghidat, dar cum stiau ei, pe drumul cel mai scurt, printre stradute. Si asa s-a facut ca am putut vedea pe timp de noapte ghetoul imigrantilor (stransi cate trei-patru in fata fiecarei case) si strada prostituatelor (celebrele Stefan Furtuna si Matasari ale Bucurestilor anilor 90 erau mici copii: aici fetele stateau insirate, cateva zeci cred, de-a lungul intregii strazi - multe dintre ele comod, pe scaunele aduse de acasa).

Initial trebuie sa marturisesc ca nu ne-a picat prea bine sa nimerim tocmai in zona asta, dar s-a verificat unul dintre lucrurile citite pe acest site, confirmat si ulterior: desi sunt zone foarte dubioase in plin centru al orasului, nimeni n-are nicio treaba cu tine. Ne-am simtit mai in siguranta in Catania decat in multe orase cu reputatie mai buna.

In fine, ajunsi la gazdele noastre, am dat peste un apartament superb, decorat cu un gust impecabil si, cel mai important, dotat cu o terasa foarte mare, frumoasa si utilata cu fotolii, canapele - un loc ideal si pentru micul dejun, si pentru berea dinainte de culcare. Iar gazda ne-a facut si un mic tur al imprejurimilor chiar din prima seara. Imprejurimile insemnand Domul, Piazza Mazzini (aici sunt patru terase care nu arata rau deloc, dar ni s-a recomandat ferm sa nu mancam la niciuna din ele) si celebra Pescheria (un pic supraevaluata, dupa mine, am vazut mult mai mult peste in piata din Atena, de exemplu, decat aici).

Langa Pescheria am si mancat, la o trattorie numita Paglia - aspect modest, mis-en-place zero, dar mancare cinstita, italieneasca, nu ceva turistic. Felurile principale erau intre 8 si 15 euro, vinul 2,5 euro paharul sau 12 sticla. Am ales spaghetti all' vongole, una dintre cele mai populare mancaruri locale, iar ca aperitiv sarde a beccafico (2 euro), de fapt sardine umplute cu ulei de masline si otet - mie mi-au placut si una si cealalta. Vinul - decent.

Chiar langa Paglia se afla mult mai cunoscuta Antica Marina. Am vrut sa mancam acolo sambata seara, dar am avut surpriza sa constatam ca totul era rezervat - asa incat daca vreti sa cinati acolo, cel putin in week-end, ar fi bine sa retineti o masa din timp. Si tineti cont ca obiceiul locului este de a se cina foarte tarziu, localurile se umplu abia dupa noua seara si raman asa pana spre miezul noptii.

Sambata dimineata, matinal de felul meu si setat pe fusul nostru orar, m-am trezit pe la sapte, si inainte de opt am pornit la cumparaturi pentru micul dejun, Spre placuta mea surpriza, am gasit si o cafenea deschisa, si aici a fost un nou contact cu preturile foarte mici din Catania. 70 de eurocenti cafeaua, la doi pasi de Dom. De altfel, o cafea costa intre 50 de eurocenti si un euro (dar un euro doar in buricul buricului targului).

Apoi am targuit in piata intinsa pe langa stradutele de pe langa Pescheria. Prosciutto, un salam traditional si branza framantata cu fistic (fisticul este, alaturi de portocala rosie, mandria Siciliei in materie de fructe) cat sa ajunga pentru doua dimineti, totul cam 5 euro.

Aici trebuie sa spun ceva ce mi s-a parut foarte amuzant: in restaurantele in care am mancat puteai lejer sa nu primesti bon, nici macar nota scrisa de mana. Incepea chelnerul sa bombane: doi euro plus cinci plus sapte, face atat. Ni s-a intamplat la Paglia in doua seri, si intr-un alt loc. Sau un bon fiscal pe care era trecuta doar suma totala.

Si daca socoteai, nu-ti dadea niciodata fix cat calculau ei. Ba un pic mai mult, ba un pic mai putin. In schimb, in piata am cumparat din trei locuri, si-ti dadeau bonul ca la noi, la mezelariile din supermarketuri, printat pe eticheta adeziva si lipit pe hartia in care erau invelite produsele. Un paradox simpatic, ca si acela ca, in Catania, zona cea mai murdara (dar murdara, nu asa), este centrul istoric, iar gara si mai ales portul sunt de o curatenie care merge spre impecabil.

Boon. Dupa micul dejun luat pe terasa noastra minunata, am luat-o la picior. In prima zi am batut centrul. Ca repere, ce ne-a placut noua: teatrul antic, bine conservat (6 euro vizita, a meritat), Castelul Ursino si Domul. In rest, multe biserici baroce, acea arhitectura de secol 17-18 care nu-i deloc pe gustul meu (Catania a fost practic rasa de cutremurul din 1693, si marea majoritate a cladirilor sunt construite dupa aceasta data).

Dar casele, cum sa zic, cladirile obisnuite, au un farmec greu de descris. Un aspect ponosit, dat si de patina vremii, si de lipsa de ingrijire, dar si de sirocco (ei ii spun scirocco), vantul care aduce praful din nordul Africii si-l depune peste tot, facand inclusiv ca absolut toate masinile din oras sa para nespalate de saptamani. Iar farmecul e accentuat de obiceiul lor de a-si pune toalele la uscat pe acele balcoane vechi, din fier forjat, vezi treaba asta in cele mai elegante zone din centrul vechi.

Ca strazi, Via Crocifera ni s-a parut supraevaluata (biserici franciscane, benedictine, iezuite, toate monumentale si insirate una dupa alta), in schimb ne-au placut Via Etnea si, mai ales, pitoreasca Via Garibaldi, care leaga Domul de Arcul Garibaldi (o oroare arhitectonica, dar cu un anumit farmec chicios tipic Cataniei - Alina mea l-a asemuit cu sticks-urile Finetti, cu spiralele lor alb-negru).

Si ne-a placut si piata centrala, un Obor din zilele de glorie la patrat si mult mai amestecat (nicio mirare sa vezi taraba de peste intre cea de fructe si cea de haine second-hand sau fake). Aglomeratia - de nedescris. Second-ul e una din marile atractii, cu preturi pornind de la 10 eurocenti, si nu numai pentru porcarii. Gazdele noastre, altminteri oameni foarte dichisiti, ne-au spus ca frecventeaza piata si fac des cumparaturi de acolo. Altfel, ce sa zic: pepenii galbeni erau in perioada asta (jumatatea lui mai) un euro, caserolele mari de capsuni la fel, ciresele parca 2 euro kilogramul. Sa tot traiesti.

Daca tot suntem langa piata, sa zic ceva si despre street-food. In Catania gasesti in mai mica masura decat in alte parti panini (doar langa gara am vazut cateva rulote insirate cu panini, cele pe care le-am mancat noi au fost foarte bune). Specialitatile locale sunt arancini, acele chiftele de orez cu diferite umpluturi, si un soi de placinte din aluat, de asemenea cu umpluturi diverse. Astea costa de la un euro; eu am nimerit ceva cu spanac, ricotta si un sos tomat, delicios.

Cam asta a fost ziua de sambata, batut tot centrul orasului. Duminica, dupa micul dejun, am luat-o spre port. Jean Louis, gazda noastra, ne prevenise ca s-ar putea sa gasim acolo puzderie de imigranti (Catania fiind o poarta de intrare pentru cei sositi din Africa), multa politie/armata si o atmosfera tensionata.

Trebuie sa recunosc ca mie asta imi suna foarte interesant, asa incat am fost aproape dezamagit cand am ajuns si am gasit o mare liniste, curatenie, o atmosfera mai degraba de plaja linistita (accentuata de terasele dragute si vesele intinse in jurul unor chioscuri asemanatoare celor de pe plaje).

Portul, deloc mare, este varat intr-un golfulet, separat de mare printr-o limba lunga si subtire, careia i se spune Il Molo. E un loc care ofera o priveliste foarte frumoasa. Pe fundal Etna, scuipand permanent cate ceva, pe o parte golful linistit si pe cealalta marea, un pic agitata si separata de dig prin bucati imense de piatra innegrita. Aici vezi, de altfel, urmele eruptiilor de-a lungul timpului. Piatra, nisipul, pietrisul, toate sunt negre sau de un cenusiu foarte inchis.

Citisem aici de la alti excursionisti ca, din cauza caii ferate care merge de-a lungul tarmului, nu se poate ajunge pe faleza. Nu-i asa. E doar o portiune in jurul garii unde trebuie sa te indepartezi de apa, dar daca ocolesti pe Via Africa ajungi din nou pe mal (prin Piazza Europa) si dai de o zona care seamana mult cu o statiune turistica marina. E si un fel de plaja - putin nisip, mai degraba pietris, multi bolovani si o apa foarte limpede.

Am mancat pe una din terase, foarte aglomerata in acel moment (duminica la pranz). Preturi cam tot ca la Paglia, poate un pic mai mari. Noi am mancat niste midii in sos alb, foarte mari, ca e sezon (ceea ce nu ne-a incantat prea tare, erau cam grase) si calamari si cateva fasii de caracatita pane, excelent preparate. Cu cate-o bere mica ne-a dus cam la 30 de euro, daca-mi amintesc bine. Decent pentru o masa buna luata chiar pe malul marii.

Pentru ca mai aveam cateva ore pana la zborul de intoarcere, am luat-o din nou spre centru, pe Via Umberto I, trecand printr-o zona cu aspect rezidential, mult mai curata decat partea veche si destul de draguta. Bulevardul da in Via Etnea chiar in dreptul Gradinilor Bellini, pe care le vizitasem si-n ziua dinainte (frumoase, fara sa fie ceva iesit din comun), dar acum, venind dintr-o noua directie, am putut sa admiram intrarea, spectaculoasa, facuta cumva din copaci batrani cu coroanele unite intr-un fel de gard din verdeata, la doi-trei metri inaltime.

A urmat o plimbare de ramas-bun prin centru, cu escala la o inghetata si-o casata siciliana, cu ricotta si martipan, la o cofetarie-patiserie excelenta, Prestipino, asezata in capatul Via Garibaldi, chiar la intrarea in Piata Domului.

Singurul moment neplacut din sejurul nostru a fost drumul de intoarcere. Am ajuns in gara cu doua ore inainte de plecarea avionului, stiind ca Alibusul care ne ducea la aeroport circula la fiecare 25 de minute, iar drumul propriu-zis e cam de 10 minute. Ei, si aici s-a verificat ce ne cam avertizasera gazdele noastre: in Catania orarele mijloacelor de transport sunt optionale.

Am stat o gramada, cert e ca am ajuns la aeroport cu 50 de minute inainte de decolare. La controlul bagajelor, ditamai coada. Nu ne-am impacientat, am vazut ca mergea repede, si asa a si fost. Doar ca, ajunsi la controlul pasapoartelor, ce sa vezi: o coada cred ca de o suta de persoane, si un singur ghiseu. Deh, duminica seara.

Nicio sansa sa ajungem in jumatate de ora, cat mai aveam in acel moment, asa incat am facut un lucru urat si cu care nu eram deloc obisnuiti (jur!) - ne-am infipt in fata, fluturand celor din jur biletele si explicand ca ne pleaca avionul. Pana la urma s-a dovedit ca nu prea era nevoie sa facem asta, imbarcarea a intarziat vreo jumatate de ora, cu siguranta pentru ca erau o multime de pasageri prinsi in aceeasi coada.

Una peste alta, pentru noi sejurul in Catania a fost unul minunat. Orasul are un farmec aparte, nu e sufocat de turisti (cel putin in perioada asta), fiind week-end nu am prins nici mare aglomeratie pe strazi, iar oamenii inspira un soi de indolenta simpatica. Si preturi foarte mici, as zice. Totul intr-o combinatie de oras istoric, mare si vecinatatea Etnei.

Ca tot am zis de Etna, singurul regret a fost ca n-am ajuns acolo. O excursie mananca mai bine de jumatate de zi si poate costa peste 100 de euro pentru doua persoane, iar varianta low-cost, cu autobuz din gara plecat la ora 8 si intors la 4 dupa-amiaza (10 euro de om) ni s-a parut pre incomoda. De unde se vede ca lenea siciliana contamineaza.

---

VIZUALIZĂRI: 10155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI