Orto Botanico din Catania, o oază de verdeață, o oază de relaxare!

TIPĂREȘTE

Despre Catania s-au spus destul de multe lucruri pe AFA mai ales în ultimul timp. N-am știut cum să abordez mai bine acest oraș binecunoscut deja multora dintre voi, așa că m-am gândit să v-o prezint pe obiective.

Am stat în Catania 10 zile, dar mare parte din timp am fost plecați în diferite direcții pentru a descoperi cât mai mult din această insulă fabuloasă. Pentru Catania ne-au rămas 3 zile pline și două jumătăți, cele de la sosire și de la plecare. Am avut timp așadar berechet să o luăm la pas, la unele obiective ajungând chiar de mai multe ori.

Catania este al doilea cel mai mare oraș din Sicilia, situat în estul insulei, cu ieșire la mare, cu un aeroport în apropiere, la aproximativ 4 km, Fontanarossa. Vulcanul Etna este la doar câțiva km și este vizibil fumegând mai mereu dacă vremea este senină. În centro storico am hoinărit cel mai mult, asta și datorită faptului că acolo am stat, la doar câteva minute de mers pe jos. În fiecare zi din cele 5 când plecam hai-hui prin alte orașe, treceam de două ori prin Piazza Duomo, pentru că pe acolo era și drumul nostru spre Bus Terminal.

În plus serile le petreceam tot prin zonă, pentru cină și plimbările de seară.

Am vizitat apoi cam toate obiectivele de interes din centru, despre care voi scrie separat câte un articol despre biserici și despre palazzo-uri.

Dar pentru că în Catania sunt și destule parcuri și spații verzi, ne-am spus că e bine să profităm și de acest aspect, așa că am vizitat Villa Bellini și grădina botanică. Astăzi despre ea vă voi povesti.

Auzisem despre această grădină, numai de bine, așa că hai la drum.

Mai există o intrare și de pe Via Antonino Longo, nr 19.

Scurtă istorie:

În lume există peste 1400 de grădini botanice, vizitate de peste 100 de milioane de turiști anual. Cea mai mare parte din ele sunt în Europa, iar dintre acestea un procent semnificativ, chiar în Italia.

Pentru Italia este chiar un record istoric, primele grădini fiind amenajate încă din secolul al XIII-lea la Vatican și în secolul XIV la Salerno. Sigur că multe dintre acestea nu mai există azi. În vremurile respective multe din ele erau folosite pentru cultivarea plantelor medicinale sau pentru studiile universitare-așa luând naștere grădinile botanice universitare, ca cele de la Pisa, Padova sau Florența.

Totuși cele mai multe grădini botanice din Italia au apărut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și în secolul XIX. Aceste grădini botanice devin și locuri de studiu pentru plante dar în același timp pot fi și locuri ideale pentru experimentare-cum ar fi adaptarea pentru noi specii sau pentru a încerca salvarea celor pe cale de dispariție.

În zilele noastre, grădinile botanice, cum este și cea din Catania, au o funcție educațională, fiind la rândul ei o grădină botanică universitară, adaptată la problemele de mediu, dar și la necesitatea de a crea ecosisteme pentru plantele provenite din alte zone.

Grădina Botanică din Catania-Orto Botanico, a fost înființată de Francesco Tornabene Roccaforte, în 1858. El a fost călugăr, bibliotecar benedictin și profesor de botanică.

Proiectul grădinii a fost creat de arhitectul Mario di Stefani, tot el fiind și cel care a realizat frumoasa clădire în stil neoclasic, care acum adăpostește Laboratorul Științific și de Cercetare al Universității din Catania-Departamentul de Științe Biologice, Marine și de Mediu.

Trebuie să vă spun că Universitatea din Catania este cea mai veche din Sicilia și a fost întemeiată încă din 1434, din ordinul lui Alfonso de Aragon, iar prima Catedră de Botanică a luat naștere în 1788.

Mai multe informații puteți accesa și voi pe ortobotanico. unict. it sau pe wikipedia

Suprafața pe care se întinde grădina este de 16 000 m pătrați.

Toată această zonă este împățită în două: Hortus Generalis -circa 13000 m pătrați, pentru plantele exotice și Hortus Siculus-3000 m pătrați, pentru cultivarea speciilor spontane siciliene.

Hortus Generalis este împărțit în douăzeci și două sectoare, pe care le poți străbate pe alei frumoase, pavate cu pietre albe sau alb-negre. Aici există și trei iazuri circulare pentru cultivarea plantelor acvatice.

Pe cărările din grădină vom întâlni multe specii suculente siciliene, palmieri și plante sălbatice. Totul este ușor și simplu de aflat pentru că în dreptul fiecărui exemplar există un mic panou pe care scrie specia, numele în latină și proveniența.

Dar haideți să începem cu palmierii. Vom întâlni aici peste 100 de exemplare, aparținând a peste 40 de specii diferite.

Palmierii sunt definiți de Linnaeus-clasificarea lineană, Princess Plantarum, datorită frumuseții lor, a formei lor maiestuoase, sau a coroanei groase de frunze. Sunt diferite specii de palmieri-ele pot fi utile: de cocos, de curmale, de ratan sau rafie, apoi sunt palmierii de ulei ori palmierii de zahăr.

Cert este că palmierii și restul arborilor au creat aici în grădină o atmosferă feerică, umbroasă și foarte elegantă. Este o reală plăcere să te plimbi prin grădină, să admiri toate aceste plante exotice, florile frumoase și colorate.

O altă clasă de arbori-cei exotici, sunt absolut speciali și în număr foarte mare.

De pildă chiparosul mexican-Taxodium mucronatum, sau chiparosul de Montezuma, cu origini din America de Sud, are scoarța cu caracteristică roșiatică, ce tinde să se cojească și care trăiește în special pe malul apelor.

Aș putea continua cu Phytolacca dioica, tot din America de Sud, cu niște rădăcini foarte noduroase, frunze ovale și nervurile roșii.

Maclura Pomifera sau portocala Osagilor, un nume provenit de la triburile indiene, care își vopseau fețele cu un pigment galben extras din rădăcinile acestei plante. Au flori discrete iar fructele seamănă cu o portocală.

Totuși, poate cele mai frumoase, ori cele care mie mi-au plăcut cel mai tare, fiind evident foarte vizibile, sunt Dracaena Draco, sau sângele dragonului.

Numele lor provine de la faptul că elimină o rășină din trunchi și ramuri, dacă sunt gravate, care se face roșie la contactul cu aerul. Frunzele lor ensiforme și lungi sunt grupate în smocuri în vârful ramurilor.

Ele provin din Insulele Canare. Cum vă spuneam, i-am îndrăgit pe loc, ramurile lor, erau practic împletite, întrepătrunse, pe cărarea principală de la intrare, în fața superbei clădiri cu coloane duble. Minunata clădire are coloane în stil ionic și un superb tavan casetat. Pe peretele din spatele coloanelor sunt inscripții cu studiile botanice, utilitatea lor și o evidență a botaniștilor iluștrii din trecut.

Ar mai fi de amintit exemplarele frumoase de ficus, o foarte mare varietate, despre care nici măcar nu credeam că sunt din această specie. Cele mai multe sunt din pădurile tropicale din Asia și Africa, acolo unde ating și 40 m înălțime.

Au frunze ovale și strălucitoare, rădăcinile tabulare ies din pământ chiar și la un metru.

Am remarcat și un eucaliptus citriodora, cu scoarța albă și netedă, frunze lanceolate, iar dacă le frămânți un pic emană aromă de lămâie. Rășina trunchiului și uleiurile din frunze se folosesc în industria farmaceutică și în cosmetică.

Ar mai fi melaleuca-sau arborele de ceai, cu frunze mici și liniare, florile sunt în smocuri, dar staminele colorate în alb, crem, roz sau roșii fac tot deliciul. Deasemenea Arborele de Săpun-Sapindus Surinamensis, originar din Guyana, este evident cum îi spune și numele folosit pentru fructele sale, ca niște nuci, la spălarea țesăturilor și a hainelor.

Mai pot enumera gimnospermele -conifere-pini-varietate mare și aici, sau chiparosul italian.

Nu în ultimul rând Gingko Biloba, sacră în China și Japonia, locurile sale de origine, cultivată și protejată în templele budiste.

Un copac australian, mare, veșnic verde, cu scoarță închisă la culoare, Pleyoginum solandri, produce fructe mari, cărnoase.

Prezent și aici ca în multe alte grădini din lume este Jacaranda mimosaefolia, sau arborele de ferigă, un copac foios cunoscut ca și lemn de trandafir brazilian, tocmai datorită lemnului său foarte prețios, dar în special este ornamental, cu florile sale parfumate, mov, acum din păcate-fără flori.

Nu putea trece neobservat un bambus-Bambusa Macroculmis, un bambus uriaș, cu tulpinile articulate, tari și robuste.

Dar poate cea mai numeroasă colecție este cea de plante suculente, mii de exemplare, cultivate mare parte în aer liber. Este posibil acest lucru și datorită climatului foarte blând pe toată perioada iernii. Ele sunt importante și din punct de vedere educațional dar mai ales, estetic. Chiar însuși Tornabene a întocmit colecția în 1887, o colecție ce s-a extins din 1963 cu peste 4000 de exemplare, prin achiziționarea colecției „Concetto di Stefano” , apoi în 1982 prin cele donate de Dr. Cesare Gasperini.

Rezultatul astăzi, este de peste 2000 de specii, în principal Cactaceae, Euphorbiaceae, Aizoaceae.

Prezentă și frumoasă este colecția de yucca, apoi aloe, bogată și valoroasă, multe specii, în special sud-africane.

Foarte frumoși și imposibil de ratat, sunt copacii Chorisia Insignis cu flori mari albe sau Chorisia Speciosa cu flori rozalii, niște flori mari, asemănătoare cu crinii. Sunt superbi acești copaci, am văzut mulți în Sicilia, pe lângă florile numeroase, au și trunchiul interesant, ca o sticlă, mai bombat la mijloc, se subțiază spre partea de sus. În plus sunt acoperiți de niște țepușe.

Este originară din Ecuador, Peru și se mai numește arborele de ață dentară, de mătase, datorită smocului de ață (ca bumbacul) în care stau semințele în fructe.

Trebuie să pomenesc și de diferitele specii și soiuri de Plumeria, absolut spectaculoase, pe care sigur le cunoașteți. Se mai numesc și frangipane, sunt angiosperme. Înflorirea lor are loc vara, florile sunt superbe, în culori luminoase și puternic nuanțate, de la violet la roșu, galben, sau crem, unele cu un parfum intens. Un vis să le privești!

Am recunoscut desigur florile de erythrina cu flori roșu coral, foarte speciale, hibiscus în diferite nuanțe și specii, bouganvilea frumoasă și delicată, crini, trandafiri și alte flori speciale, cum ar fi leonotis leonorus sau dagga sălbatică (coada leului) , frumoase, portocalii, toate menite să-ți binedispună ziua și să-ți bucure ochii!

Grădina botanică din Catania, este situată în mijlocul orașului, între două străzi principale, intrarea principală fiind chiar din Via Etnea, iar cea din spatele grădinii, de pe Via Antonino Longo este pentru universitate. Datorită acestei poziții, între celelalte clădiri, grădina nu s-a putut extinde mai mult, dar s-a făcut recent o restructurare.

Așa au putut să creeze zone diversificate în care au reprodus medii tipic mediteraneene-mediu dunar, zone umede, zone cu roci, cu piatră vulcanică, cu argile, care reproduc peisajul sicilian la scară mică.

Hortus Siculus a fost construit încă din 1865, datorită moștenirii lui Mario Coltraro din Catania, care a dorit cultivarea speciilor de floră spontană din Sicilia.

Tepidarium (sera mare) , are astăzi peste 160 de specii de plante, ornamentale sau alimentare, cum ar fi arborele de cafea arabica sau papaya. Tepidarium a fost comandat de Tornabene și construit asemeni celei din Palermo, Sera Carolina, însă a fost afectată de bombardamente și reconstruită recent după structura veche, din sticlă și fier, în 2008. Lângă Tepidarium mai sunt alte două sere mai mici, ce adăpostesc tot plante suculente.

Nu știu dacă este cea mai frumoasă grădină pe care am văzut-o, dar cu siguranță este luxuriantă, foarte plăcută și umbroasă, perfectă pentru o plimbare în zilele toride. În plus nuanțele colorate și vesele ale florilor îți binedispun ziua.

Noi am mers dimineață, înainte de prânz, iar razele soarelui blând au contribuit din plin la reușita obținerii unor cadre spectaculoase.

Adesea am asemuit grădina cu cea din Ischia-Giardini Ravino, la fel de frumoasă.

Vă recomand cu drag s-o vizitați dacă aveți timpul necesar în Catania, este altceva, pe lângă multele obiective din Centro Storico, iar autobuzele locale opresc chiar acolo în poarta grădinii.

Webmaster, o rugăminte:

https://youtu. be/9BVFaulfHcE

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 7642 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI