Dansul tanoura - mitologia gestului

TIPĂREȘTE

Luminile cuceritoare ale oraşului Cairo se adaugă blândei loviri a apei de maluri. Muzica şi veselia te ţin captiv în veacul în care te afli prin forţa hazardului. Însă, descifrate în altă cheie, paşii, muzica, bucuria, picătura stoarsă din fruct sau fărâma de ospăţ, se transformă într-o pace prin care se descoperă atingerea cerului de pământ

În dansul tanoura picioarele par a fi pe pământ deşi amestecă mai degrabă aerul pardoselii. Trupul se ridică imperceptibil odată cu fusta dansatorului derviş. Privirea este tot timpul înălţată spre cer. Dansul tanoura vine din vechimea secolelor pentru a exprima un soi de ascetism care poate fi inţeles doar prin definiţii religioase şi filosofice. Este un dans sufi, exprimare vazută a rugăciunii asceţilor musulmani sufişti. În limba arabă tanoura înseamnă sorţ sau fustă. Originea acestui dans se află departe în timp şi spaţiu.

În Anatolia a fost perfecţionată armonia mişcărilor în consonanţă cu învaţăturile filosofului mistic persan Jalal al-Din Muhamad Rumi cunoscut în Turcia şi sub numele Mevlana. Dansul tanoura este asemănător cu cel practicat de dervişii rotitori. Originea acestei coregrafii ceremoniale sacre este înca incertă. Se consideră că fatimizii stabiliţi în Egipt la sfarşitul secolului al X-lea au adus acest dans iar Mevlana l-a preluat trei veacuri mai târziu spre a-l transforma în apanaj gestual al rugăciunii. O altă ipoteză este că rotirea mistică exista ca manifestare devoţionala în Islam încă din timpul Profetului Mohamed şi se numea sema.

Dansul mistic prin rotire aduce în Islam o notă de originalitate şi autenticitate, fiind în fapt o rugăciune exprimată prin gesturi, chiar dacă în epoca noastră cei mai puţin iniţiaţi asociază mişcările exotice unor forme de acrobaţie ancestrală. Învârtirea are semnificaţia rotirii planetelor în jurul Soarelui. Turbanul simbolizează piatra de mormânt a ego-ului personal iar prin renunţarea la turban sufletul renaşte. Braţele încrucişate la începutul dansului înseamnă unitatea lui Dumnezeu iar atunci când sunt ridicate spre cer, în timpul dansului, evocă deschiderea sufletului făpturii umane spre învatatura divină. Învârtirea de la dreapta spre stânga în direcţia inimii evocă înveşmântarea spiritului uman în dragostea divină. Într-un crescendo uşor de sesizat dar dificil de urmărit dansatorul ajunge ca în momentele culminante să realizeze o rotire de 360 de grade dintr-un singur pas.

Uvertura este întotdeauna un imn închinat lui Allah şi este continuată printr-un colaj muzical care conturează o punte aproape ireală între dansator, dans, instrumentişti şi spatiul sacaralizat al desfăşurării rotirii.

Preluare de pe blogul personal

---

VIZUALIZĂRI: 3522 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI