Cairo city break sau 'Mahmoud, oaia si porumbelul'

TIPĂREȘTE

Preambul... somnambul

-Alo!... Salut fumeie! Mergem in Egipt!

-Mai, tu te-ai tampit!? -imi raspunse mieros sotioara nereusind sa ma domoale. I-am simtit coltul gurii ridicandu-se intr-un ranjet sublim. Ceva de genul: “-Da, da... vezi tu Egipt! - cand a zbura camila si a dansa Sfinxul perinita! ”

In Octombrie se anunta un liber de la serviciuri si sclavie. Cu ocazia bayramului la turci, haleam patru zile de liber – de Sambata pana Marti – 4-7 ale lunii. Unde ne caram patru zile, fara sa ne sparga prea tare la buget si la moral?

Zborurile din Ercan cam picasera deoarece fiind bayramul, aeroportul lucra la capacitate maxima iar preturile erau pe masura. La o scurta scanare a tuturor optiunilor, am gasit un EgyptAir din Larnaca spre Cairo la un 160 de euro dus intors. Au zboruri cam in fiecare zi iar mai jos de 80 de euro un drum, nu am vazut sa scada! Sooo... ”-La Piramide, birjare! ”, vorba clasicilor (se stiu ei!). :)

Problema urmatoare (deja stiuta) era cum o convingem pe Nefertiti (era sa zic Nosferatu, lol) de plecare, mai ales ca Egiptul a cam fost pe CNN-uri in ultimii ani?

Am dat cu goagalul sa vedem care e situatia prin Egipt si nu se arata deloc roz, in general, dar destul de stabila de vreun an. Pana si Wikipedia are pagini dedicate evenimentelor: “Egyptian Crisis (2011–present) ” (click aici). Ei nah... nu mai intru in politica... Am cautat eu cate ceva sa vedem cat e de “safe”, unii ziceau ca da, altii ca nu... nah; n-am ajuns la vreo mare concluzie, dar fiind undeva la marginea varstei de “live fast, die young”, am zis sa nu ne ratam ultimile zvacniri. :))

Dupa ce am luat biletele am tot tinut-o pe news-uri sa vedem daca e vreo schimbare majora de vreme. Prin Sinai si-au mai dat la gioale, iar cu cateva zile de plecare a fost o bomba pe la un Minister de Externe in Cairo unde au murit cativa politisti. In rest, liniste si pace. Fiind Bayramul (Eid al-Adha), am zis ca toti combatantii o vor da de o pauza si-si vor vedea de sacrificatul animalelor, lasand turistii cu ale lor. In general luptele si miscarile erau “interne” si aveau mai putin de a face cu turistii. Singurul eveniment notabil de anul asta – a fost o bomba pe un autobuz turistic prin Sinai, 3 turisti koreeni morti + soferul, prin februarie.

Nu prea am avut timp sa ma documentez cine stie ce, deoarece toata pregatirea a fost cam din scurt si am fost destul de ocupat inainte de plecare.

Sotioara a inceput sa se “documenteze” in stilul ei (verbal) de pe la cunoscuti si ma ameninta ca putem la orice ora anula calatoria! Nu mai zic ca si ISIL incepusera treaba cu decapitarile prin Siria/Iraq si nu faceau chiar cea mai buna entertaiment team, in perioada asta “premergatoare”.

Statisticile sotioarei dadeau a naibii de prost la exit polluri. 90% erau ceva de genul “Cel mai murdar oras! ”; “Ce sa cautati acolo, sa-ti taie aia capul, sa te bombardeze, sa te violeze etc? ”; “Murdar; murdar; murdar! ” etc.

“-Mai murdar ca la Istanbul? ” intreba consoarta! “-Ce Istanbul? Istanbul e Geneva fata de Cairo! ” :)

Am decis ca o prietena scotianca sa fie cea care da nota finala inclinand balanta in stanga sau dreapta. Ajunsese treaba un fel de “vrei sa fii milionar”, iar ultimul joker ramas era “Suna un prieten! ”. A sunat-o!

I-a explicat in 30 de sec. cum sta treaba. Prietena a zis “Hmmm” au cam fost probleme, dar de mult nu am auzit nimic, eu as avea totusi incredere in Traian si m-as duce! E vorba totusi despre piramide!

Am rasuflat usurat. I was going to make it. Parea ca nimic nu-mi mai putea sta in cale!

Nu a durat mult!

Dupa 5 minute, ne suna scotianca. Ca a intrat pe Foreign Office si sunt niste “Warnings” pe Travel Advice spre Egypt pe acolo, si sa citim si noi (gov.uk/foreign-travel-advice/egypt). Peninsula Sinai era pe Rosu etc. unele restrictii au fost ridicate pt. zonele turistice etc. per total tot te speriai cand citeai!

Toata vacanta atarna intr-un singur fir de par!

“-Draga sotioara, de curiozitate, rogu-te citeste ce scriu “cercetatorii astia britanici” de la Foreign Office despre Romania (gov.uk/foreign-travel-advice/romania), daca tot suntem pe pagina asta! ” – mi-am aruncat si eu ultimul joker in joc.

Si uite ce-a gasit:

“There is an underlying threat from terrorism. Attacks, although unlikely, could be indiscriminate, including in places frequented by expatriates and foreign travellers. ”

Nah... daca sunt teroristi si in Romania, de Egipt ce sa zicem?

Imi foloseam ultimele carti: “-Trebuie sa scrie si astia de la Foreign Office ceva, ca nu-i doare tastatura. ” Better be safe than sorry, crap. etc. Daca se intampla ceva sa poata spune: “I told you so, you little Mister Creanga! ”

“-Nu vezi ca e ca-n aia cu drobu de sare??? ”

S-a relaxat! Reusisem (chiar daca mai aveam si eu unele dubii daca am sa ma-ntorc far de cap sau pe bucati - in episoade :))).

Cuprins – cam stins

Nu am timp zilele astea sa fac reviewul asta cum trebuie, dar vreau totusi sa-l incarc acuma cand amintirile sunt cat de cat proaspete si sa pot incarca niste poze. Daca a fi sa intru in detalii tehnice si sfaturi practice poate am sa o fac in viitor.

In aeroport si transportul

Dupa cum ziceam, am zburat cu Egypt Air si am ajuns pe Terminalul 3 din Aeroportul din Cairo, undeva pe la 20:30.

Cand am suit in avion, in Larnaca ni s-au dat nise hartiute pe care a trebuit sa le completam. Sunt niste hartii pentru Politia de Frontiera, nume, prenume, nr. pasaport... si scopul calatoriei. De la avion pana la cladirea terminalului am mers cu autobuz destul de antic. Inainte de a se ajunge la pasapoarte (de fapt) chiar langa ele, sunt sediile mai multor banci. De la oficiul acestor banci se cumpara vizele – sunt niste stickere care ti le vor lipi in Pasaport. Costul unei vize este de 25$.

Tot aici am schimbat si bani. Ratele de la exchange sunt fixe si nu prea conteaza unde schimbi. Important e sa cereti sa va dea ceva bani marunti, ca sa aveti de bacsisuri si alte alea.

La Pasapoarte le dai stickul, hartiuta completata si pasaportul. Iti lipesc ei stickerul in pasaport si o stampileaza cu intrarea. Hartiuta completata ramane la ei.

Dupa ce treci de ghiseele de pasaporte, mai este unul care verifica inca odata pasapoartele si viza.

Dupa ce se iau bagajele, se iese in zona de arrivals. Chiar cum iesi este un mic birou la care unul vindea bilete / incerca sa atraga clienti la Limousine Service. Nu am inteles exact care era treaba cu astia.

Eu citisem despre Cairo Airport Shuttle Bus (cairoshuttlebus.com) si i-am cautat pe astia. Au un oficiu undeva in partea stanga, cum iesi. Dupa nume te gandesti prima data ca e vorba de autobuze, de fapt, au si masini mici si autobuze pentru grupuri, dar cel mai mult merg cu niste microbuze 8+1. Au preturile afisate pe siteul lor. Se plateste pentru intreaga masini / nu de persoana!

Incercasem sa fac o rezervare pentru o KIA pe siteul lor, am primit un email de la ei, dar cand le-am raspuns... emailul mi se tot intorcea. Am lasat-o asa si am zis ca rezolv la fata locului.

La oficiu au zis ca nu mai au masini mici si mergem cu microbusul.

Am plecat cu un microbus – doar noi doi si soferul. 145 de lire egiptene pana-n Downtown. Adica vreo 20 de dolari. Hotelul la care am stat, ne-ar fi aranjat transfer cu vreo 250 de lire; KIA ar fi costat 110. Au fost foarte ok astia cu minibusul si-i recomand.

Umbla si rechini de taximetristi prin aeroport – dar imi imaginez ca e ceva de genul cum era pe la Otopeni candva. Cu aia de la Shuttle Bus macar stii ca pretul e fix. Cu taximetristii, ar trebui sa fie pana intr-o suta de lire pana-n centru.

Daca sunt mai multe persoane – Cairo Shuttle Bus e perfect.

Pe seara am ajuns la hotelul Conrad, din Downtown.

Am uitat sa vorbesc despre Prima impresie. Chiar cand am coborat cu avionul, am intrat intr-un fel de nor de praf. Deasupra orasului e mereu un praf, fum... etc. arata ca un fel de ceata. In zilele cu vant probabil e si mai rau.

Traficul si felul cum conduc e distractie maxima. Nu par sa aiba vreo logica, iar semnalizarea nu o folosesc. Se depaseste, pe stanga, pe dreapta, pe oriunde este loc... atata timp cat poti ajunge mai repede in fata.

In locul semnalizarii se folosesc de claxon. E un fel de cod morse al claxonarii. Inca nu m-am prins care e – dar e ceva de genul, claxoane scurte si repetate, sa-l anunti pe cel din fata ca intri in depasire – trebuie sa te auda (sa te simta) pe care parte te bagi; claxon lung si apasat in caz ca te-a suparat cineva etc. Cred ca fiecare sofer are si un fel de claxonare “signature” – ceva de genul atentie vine Ali Baba – vine tare si nu opreste (You better watch out, you better not cry!). Oricum si condusul asta al lor ar trebui sa fie o atractie turistica in sine.

Prima zi

Dupa cum mi-e obieceiul, ma trezesc de dimineata. Foarte de dimineata. Cred ca umbla adrenalina prin mine si n-am somn. Era inca noapte cand m-am trezit. S-au auzit ceva bubuituri – au fost ceva artificii la primele ore ale diminetii.

Era prima zi a bayramului – Eid al-Adha – Festivalul Sacrificiului. Un fel de ajunul Craciunul, numai ca fara nenea porc, el fiind inlocuit de oi, capre, vaci etc. Orasul se transforma intr-un adevarat camp de batalie si animalele sunt sacrificate.

O treime din carne se da la saraci, se imparte cu vecinii, oamenii se viziteaza se mananca si se sarbatoreste cateva zile.

Sotioara a vazut primul sacrificiu. Pe un bloc vecin, tot familionul cu oaia pe acoperis. Cei mici mascati in Mickey Mouse, privind ca la spectacol cum patriarhul familiei executa prada. Am facut ceva poze cu zoom.

Prima impresie pe lumina – cam dezolanta! Mizerie la greu; cladiri amarate.

Al doilea eveniment al diminetii urmarit de la balcon: un cersetor e atacat de o hoarda de copii care aruncau cu pietre dupa el. Alti doi indivizi au reusit sa-i potoleasca pe cei mici, iar omul strazii sa o ia la fuga... dar cam greu.

Am decis sa vizitam Muzeul Egiptean. Am mers pe jos, pe Corniche, pe langa Nil pana in piata Tahrir. La inceput nu am vrut sa scot aparatul, ca m-am gandit ca poate reusesc sa “blend in”. Nici o sansa! Majoritatea copchiilor care trec pe langa tine iti spun “Welcome to Egypt! ” :)) Cred ca sunt educati pe la scoala / tv.

In piata Tahrir mai multe tancuri, care limiteaza traficul la o singura banda. In rest cam gol. Se construieste o statie nu stiu ce de autobuze, chiar in fata muzeului si cred ca au scuze ca sa impiedice orice alte adunari.

Din fata la Intercontinental am vrut sa mergem direct la muzeu, dar a iesit unul in civil care a inceput sa tipe ceva, dupa care a venit un militar si ne-a spus sa ocolim. In partea cu drumul era un fel de check point pe unde trebuia sa trecem. Acolo cred ca parcau si autobuzele cu turistii (grupuri) de prin statiuni.

Am vizitat muzeul.

Sotioara a dorit ceva relaxant, dupa deoarece mersul pe jos de la hotel pana la muzeul o cam inspaimantase. (Cam asta e prima reactie pana te obisnuiesti)

Am zis sa mergem pana la City Stars Mall. Am luat un taxi. Eram la prima experienta cu taximetristii si aveam iar emotii. :) In general s-a dovedit insa foarte bine. Am sa vorbesc despre taxiuri.

La Mall am gasit aproape totul inchis. Era si normal – era prima zi de Bayram. Dupa ce ne-am plimbat ceva pe acolo, am vrut sa mergem in parcul Al Azhar – dar taximetristul nu a inteles exact. Ne-a adus langa Moscheea Al Azhar – tot pe aici pe undeva incepe si parcul, dar am zis ca daca tot suntem aici, sa dam o tura prin Khan al Khalili.

Multe magazinase erau inchise, dar mai erau o serie care erau deschise. Mare mizerie, balti... caini, miros, putoare etc... Ne-am plimbat ceva si am achizitionat si o cutiuta cu “mother of pearls”.

Din Khan al Khalili, am incercat sa ajungem in parc si ne-am ratacit pe niste stradute pe acolo. Dezastru ecologic, nu altceva. Am dat si prin niste zone unde se taiau animalele si era cam macabra toata treaba. Nu am facut multe poze. :)

Saracii se plimbau cu niste saci in care adunau carnea. Aveam tableta cu mine si cu GPS, dar imi era cam jena sa o scot sa ma uit. Nu era cartier de tableta.

M-am dus sa-l intreb pe unul de parc, a facut semn ca nu intelege. Dupa aia mi-a zis direct: “Gimmy money!! ” I-am aratat sa o lase balta!

-Auch. Noroc ca sotioara nu era langa mine. :))

Incercand sa iesim de pe stradutele alea, vad pe o alee ceva mai multa aglomeratie. Am zis... hai pe aici, ca e de bine :) Cand colo... era un fel de bataie / imbranceala aglomeratia aia ce-am vazut eu.

Saracii aia cu sacii, care umblau dupa carne, incepusera sa se imbranceasca. Cred ca nu se intelegeau cum sa imparta carnea. Blocasera circulatia si mai era unul cu masina care incepuse sa claxoneze ca disperatul.

Au aparut si politistii (vreo 6) toti in alb si calare! Ce mai... epoca medievala. :) Pana la urma am reusit sa iesim de pe acolo, am luat un taxi si am ajuns la hotel. Sotioara nu a mai vrut sa iasa din hotel... :))) Cina a constat din mere si biscuiti care-i adusesem cu noi de acasa. Mai venisem si cu un bax de apa ca si asa aveam gentile goale si am fost sfatuiti sa ne spalam pe dinti cu apa imbuteliata daca nu vrem alte cele.

Mere, pere, apa si biscuti! Cam asa a fost prima zi. :)

A doua zi

Am fost la Piramide. Din nou taxi. Am inceput sa ne mai obisnuim.

Aia de la piramide pur si simplu te dispera cat se tin dupa tine. Ba pe camila, ba sub camila, ba cumpara aia, ba cealalta etc. Mai sunt si alti smecheri care iti cer sa-ti vada biletul, chiar daca ei sunt bagatori de seama etc. E un fel de americanii si indienii pe langa piramide si de-a-v-ati-ascunselea.

Dupa Piramide am fost in zona coptica. Am vizitat Muzeul Coptic, ceva bisericute din zona etc. Cu greu am reusit sa-mi conving sotioara sa mergem cu metroul. Eram curios cum e metroul la ei.

E cu jaluzele de lemn la geamuri. Destul de civilizat, (daca te obisnuiesti), iar biletul costa 1 lira egipteana. O nimica toata.

Facusem ceva cumparaturi de la Muzeul Coptic si am mers iar la hotel sa lasam gentile. Trebuia sa facem si ceva cumparaturi asa ca am mers pe jos pana la un magazin din Zaamalek. Egypt Fair Trade se numeste. Am facut ceva shopingareala aici.

Pe seara... dupa lungi sedinte, am reusit sa ajugem la un restaurant egiptean Abou El Sid. Aici am inceput sa prindem gust de Egipt si sa ne mai relaxam. Am mai sters din notele proaste :)

A treia zi

Citadela lui Saladin, cu moscheile si ce mai este pe acolo. In drum, cu taxiul, am trecut si pe langa Aquaduct. Aici e locul pielarilor si aveau material proaspat in urma Bayramului. Mormane de piei puse cu sare, la soare. Am fost amenintat ca nu se va mai intra pe o strada secundara in veci, amin!

Foarte frumose pe la Citadela. Foarte multi egipteni, veniti la picnic pe acolo. Era si 6 Octombrie ziua fortelor armate.

Dupa Citadela, si moscheile de pe acolo, facute foarte lejer; din nou City Stars Mall. Trebuia, nu?

La 5 seara aveam rezervare la restaurant. A fost o zi lejera. Seara... din nou excelenta la El Sid.

A patra zi

Chiar cand am inceput sa ne obisnuim cu Egiptul, ne-am dat seama ca trebuie sa plecam. Avionul era pe la 16:40, asa ca mai aveam timp de facut ceva pe dimineata.

Am fost la Gayer Anderson Museum si am vizitat moscheea Ahmad Ibn Tulun. Am urcat si sus in minaret.

---

Cam asta a fost mini-vacanta in Egipt povestita intr-un review de tip “teaser” :)).

Sunt mai multe aspecte despre care as vrea sa vorbesc. Sper sa reusesc. :)

Vroiam insa sa va servesc ceva la cald! :)

--

P. s. Rog atasarea urmatorului clip: youtube.

Am sa explic care-i treaba cu titlul reviewului ..in viitor. :)

---

VIZUALIZĂRI: 8112 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI