Trei zile în Cairo (1)

TIPĂREȘTE

Am petrecut în Cairo trei zile pline, plus seara din ziua sosirii în Egipt. Spuneam anterior că nu am avut foarte mult timp pentru a mă documenta pentru această vacanță, așa că nu am luat mereu cele mai inspirate decizii. Încerc să las aici un review mai tehnic, în ideea că aceste informații vor fi de folos cuiva, cândva, să se descurce mai bine decât mine :). Dacă am să reușesc, voi reveni și cu un articol în care să povestesc ce am văzut pe acolo, în afară de muzee și situri arheologice. Bine, ideal ar fi să scriu și despre muzee și situri arheologice, dar... deja pare prea mult.

Informații succinte despre obiectivele din Cairo (dar nu numai de aici), cu scurte descrieri, detalii istorice și prețuri actualizate (din cauza inflației, taxele de acces - exprimate în lire - se modifică destul de des) se găsesc pe site-ul oficial al Ministerului Antichităților (e pentru prima dată când aud că există un asfel de minister într-o țară):

egymonuments.gov.eg/en/ar ... eological-sites

Studiind această pagină, citind și impresiile de pe AFA sau din alte părți ale celor care au ajuns în Cairo pe cont propriu, am schițat următorul program: în prima zi să vedem piramidele (cele trei complexe, Giza, Saqqara și Dashsur), în cea de-a doua zi ne-am propus să vizităm dimineață zona coptă, iar după amiază Muzeul Egiptean, urmând să dedicăm cea de-a treia zi orașului islamic, Citadelei și, eventual, Orașului Morților. Am reușit să realizăm aproape tot ce am dorit!

Am căutat prețurile obiectivelor vizate:

Am decis să achiziționăm Cairo Pass, care acoperă toate acestea (și altele, dar timpul a fost atât cât a fost, plus că distanțele de parcurs în Cairo sunt foarte mari). Pass-ul costă 130 de dolari sau 125 de euro, este valabil cinci zile și oferă câteva avantaje:

1. Se poate vizita un anumit obiectiv doar o dată într-o zi, dar poți reveni în zilele următoare acolo unde îți place;

2. Ai intrare prioritară (nu că am fi prins noi cine știe ce cozi);

3. Dacă prezinți Cairo Pass atunci când achiziționezi Luxor Pass, îl cumperi pe cel de-al doilea cu o reducere de 50%. Luxor Premium Pass costă 250 de dolari, deci... chiar e o economie!

La cumpărare, conform datelor de pe net, trebuie două copii xerox după pașaport și două fotografii tip pașaport. În practică, e suficient una și una. Și bani cash, dolari sau euro.

Merită cumpărat Cairo Pass? Dacă nu ar exista motivul 3 și dacă nu stai în oraș cel puțin trei zile, aș spune că nu. Pe platoul Giza mai sunt trei obiective pe care le-am ratat, cu voie sau din neștiință (orașul constructorilor piramidelor - pe ăsta îl regret + se mai poate intra într-o piramidă dintre celelalte două, prin rotație de la un an la altul + se poate vizita un mormânt regal săpat în stâncă), care ajung împreună cam 1000 de lire. Aproape de orașul copt este Nilometrul, costă 100 de lire. E valabil și în Memphis, se mai acoperă și acolo câteva sute de lire. Suma prețurilor tuturor intrărilor accesibile cu acest pass este pe la 200 de dolari, dar nu cred că multe persoane au dispoziția de a îl exploata la maxim.

Însă, din punctul meu de vedere, la noi s-a justificat, mai ales pentru economia făcută în Luxor. Și pentru faptul că, peste tot pe unde l-am arătat, am fost priviți cu mult respect și nu am mai fost întrebați „Where are you from?” Era clar că suntem americani :) .

ZIUA 1

În seara de dinainte am întrebat la hotel dacă ne pot găsi un șofer care să ne ducă la piramide. Domnul cu față de naș sicilian vezi impresii a răspuns afirmativ, dar a cerut 80 de dolari. A scăzut, în etape, la 50, dar nu a vrut cu niciun chip mai jos. Am lăsat-o încurcată și am plecat să schimbăm niște bani și să mâncăm ceva. În Piața Tahrir e plin de agenții turistice: prețul unei excursii de o zi la Giza - Saqqara - Memphis era 20 de dolari de persoană. Sigur, am fi preferat un tur privat, dar ne-am spus că e ok și cu autocarul, până la urmă. Luam în calcul să amânăm cu o zi Giza (interschimbând programele primelor două zile), pentru a avea timp să ne lămurim cum funcționează lucrurile pe acolo.

La revenirea în hotel, domnul de la recepție ne-a anunțat că acceptă 40 de dolari (nu euro, nu bounds). Să coborâm a doua zi la 9. Nu e bine, spunem, vrem să plecăm la 8 - deci să luăm și micul dejun mai devreme (ora oficială de începere a acestuia fiind 8). Până la urmă, a rămas că putem urca la masă la 7:30 și că plecăm la 8:15. Ceasul arăta 8:40 atunci când ne-a preluat însuși Hussein, șoferul care ne adusese de la aeroport în ziua precedentă.  

Hussein voia să începem cu Memphis - nu ne convenea: trebuia să cumpărăm Cairo Pass, iar acesta se vinde doar la Giza sau la Muzeul Egiptean. L-am convins să ne ducă întâi la Giza, unde a stat după noi cam o oră și jumătate, cât a durat să intrăm în Piramida lui Keops și să-i dăm o roată, ocazie cu care am constatat că Piramida lui Kephren, aflată în imediată apropiere, nu se vizitează.

Ne-am suit apoi în taxi și am mers vreo 500 de metri, până la Piramida lui Mikerinos, cea mică. În drumul de la parcare până la intrare era un adevărat târg de suvenire, foarte greu de străbătut :). Era ceva coadă pentru accesul în interior și am decis spontan că putem sări partea asta, ne-am întors la taxi și am plecat către micul deal unde parchează autocarele, de unde se pot face poze în care să intre toate cele trei piramide. Bine, cele mai faine fotografii de fac de pe un dâmb situat la încă vreo trei sute de metri - de acolo nu intră în cadru clădirile din Giza. Dar aveam un program ambițios pentru acea zi, așa că am spus pas drumului până acolo, nu am urcat nici pe cămile (nu că eu mi-aș fi dorit :)  ) și ne-am suit din nou în mașină, pentru a merge la Sfinx.  

Există în drum câteva puncte de „mirador” , unde se realizează fotografiile mai mult sau mai puțin profesioniste pentru Instagram. Hussein le știa, a oprit mașina și ne-a ghidat: am atins și noi vârfurile piramidelor cu degetele, am sărutat Sfinxul și tot așa.

În fața Sfinxului sunt montate scaune, e un fel de teatru în aer liber - am înțeles că de acolo se poate admira seara un spectacol fain de lumini. Este singurul motiv care ar justifica o cazare în Giza (de fapt, ar mai fi unul: aici e mai ieftin).

În total, am petrecut pe platou aproximativ trei ore, sărind peste câteva „atracții” și peste unele obiective. Merita să alocăm patru-cinci ore, dar a fost bine și așa. Oricum, am stat în ritmul nostru, nu ca în situația în care am fi ajuns cu unul dintre zecile de autocare care aduceau turiști de la Marea Roșie.

La ora 12:45 eram ajunși deja la Saqqara. Pe drum, Hussein a încercat să ne convingă să vizităm o manufactură de papirusuri, și-a încercat norocul și cu o fabrică de parfumuri (cu b, desigur), apoi a vrut să ne ducă la masă, restaurant tradițional excepțional. Am refuzat tot, ce-i drept nici el nu a fost prea insistent. În schimb, a oprit la marginea șoselei și ne-a târguit - la cererea noastră - vreo trei kilograme de fructe, foarte gustoase, cu mai puțin de 50 de lire.

Complexul de la Saqqara este principalul motiv pentru care regret că nu m-am informat mai bine înainte de a pleca în vacanță. Practic, am făcut ceea ce nu îmi place deloc să fac: l-am „bifat” , fără să pricep prea mult din ceea ce am văzut acolo. Îmi propun, pentru perioada următoare, să citesc, să mă uit la poze și să încerc să înțeleg, măcar retrospectiv, despre ce a fost vorba. Oricum, am admirat Piramida în trepte, inclusiv pe interior, și am stat vreo jumătate de oră și în necropola din Valea Regilor - nu doar vechea Tebă avea pe malul stâng al Nilului morminte regale, ci și Memphisul. Pentru faraoni ai altor dinastii, care au avut capitala aici. 

Am zăbovit la Saqqara mai puțin de o oră și jumătate; ar fi fost nevoie de un timp de două ori mai lung. Am făcut din nou joncțiunea cu Hussein și am plecat către Memphis. Și întreb: întâi Memphis, apoi Dashsur, sau invers, cum e mai bine? Păi întâi Memphis și apoi înapoi la Cairo, că așa mi-a dat programul șeful - aud. Și nu mi-a plăcut ce am auzit. Am încercat să negociez o modificare de program - Hussein s-a lăsat greu, că vezi Doamne riscă să-și piardă slujba. (Ceea ce, în definitiv, e posibil să fie adevărat: mai avea de făcut o cursă la aeroport, s-a grăbit foarte tare pe drumul de întoarcere. Am citit pe Booking și pe Google că mai mulți clienți au avut probleme cu preluarea de la aeroport, de acolo vine în cea mai mare măsură nota doar 8 pe Booking și scorul doar 4,1 pe Google: mulți de 1 din această cauză.)  

Până la urmă, contra 15 dolari (nu euro, nu bounds :)  ), a acceptat să ne ducă la Dashsur, în loc de Memphis. Dar să rămână secret, nu cumva să afle șeful; am promis și, până acum, m-am ținut de cuvânt. Oricum, aveam pregătiți pentru el 10 dolari bacșiș. am mai adăugat 5.

Iar acolo am fost pe repede înainte, am ajuns la 14:45 și am plecat înainte de 15:30. Nu a fost vreme să intrăm în Piramida turtită, ci doar în Piramida roșie. Dar... oricum nu aș mai fi intrat în cea de-a doua. Accesul în Piramida în trepte de la Saqqara este facil, e un coridor larg, destul de înalt și nu prea lung. În Piramida lui Keops se ajunge mult mai greu, coridorul este strâmt și lung, dar se poate, cu ceva efort.

Ei bine, la Dashsur este cumplit, în următoarele trei zile am avut febră musculară și e mare lucru că spatele nu mi-a cedat - se merge cu pasul piticului, ca la orele de educație fizică, atât în pantă, cât și în rampă, aproape o sută de metri la dus (și se recomandă să te și întorci :)  ). În plus, înăuntru este foarte cald - nu vreau să mă gândesc cum e vara - și te înconjoară un miros insuportabil de urină. Iar ultima cameră este goală. Se muncește atât pentru nimic :). Nu-mi plac mie manechinele din Castelul Corvinilor sau din Cetatea lui Ștefan de la Suceava, dar puteau și egiptenii să pună acolo vreo două.

De neuitat: piramidele de la Giza privite de la Saqqara și piramida de la Saqqara privită de la Dashsur, de pe treptele Piramidei turtite. Imagini cu adevărat minunate! Mi-au rămas în cap, păcat că nu le-am putut surprinde și cu telefonul, care nu are o cameră prea performantă.

Am ajuns la hotel cu puțin înainte 16:30. Un băiat de la recepție îl aștepta deja pe Hussein cu o foaie având numele unui client care trebuia adus de la aeroport. Sper că nu a întârziat din cauza noastră :) .

---

VIZUALIZĂRI: 1996 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI