Spre Berlin şi la Berlin, în goana autocarului

TIPĂREȘTE

Traversarea Mării Baltice de la Rødby (Danemarca) la Puttgarden (Germania) a marcat nu doar sfârşitul călătoriei noastre în nordul Europei, ci şi ultima plimbare pe apă din circuitul "Scandinavia - Cap Nord". În fiordurile Norvegiei ne obişnuiserăm până într-atât cu ferry-boat-urile încât nimeni nu mai privea cu interes transferul ce urma a fi făcut.

Încă de la îmbarcare am aflat că Scandlines aniversa (în 2013, atunci când am fost noi), 50 de ani de când se află pe Marea Baltică, pe ruta Puttgarden - Rødby.

Ambarcaţiunea cu care am călătorit noi era dotată cu punct de informare şi schimb valutar, service auto, o mică sală de conferinţe, loc de joacă pentru copii, facilităţi pentru persoanele cu dizabilităţi, o punte în aer liber şi bineînţeles toalete. La bord se poate servi masa fie într-un restaurant elegant, fie la autoservire, alegând dintr-o ofertă generoasă de preparate gata (preţuri: 2,50 - 10,75 euro).

Cei care nu vor să mănânce şi nici să contemple valurile de pe punte, în bătaia vântului marin, îşi pot petrece timpul la shopping cumpărând sau doar privind parfumuri şi produse cosmetice, dulciuri, ţigări, vinuri sau băuturi alcoolice tari. De menţionat că - în conformitate cu anumite norme fiscale - aceste produse se comercializează doar pe apele teritoriale germane, de aceea, venind de la Rødby, veţi avea surpriza să constataţi că magazinele se deschid la 13 minute după momentul desprinderii vasului de ţărm.

Trebuie să mai adaug faptul că traversarea de la Rødby la Puttgarden durează 45 de minute, iar plecările sunt la fiecare jumătate de oră (atât ziua cât şi noaptea, în sezon). Pentru maşinile care au rezervare la transfer, se face check-in cu 15 minute înainte de plecare.

Din pliantul primit la urcare, aş putea oferi şi alte informaţii. Cred însă că accesând site-ul companiei Scandlines cei interesaţi vor putea obţine informaţii mai actuale şi mai detaliate.

De la Puttgarden până la Berlin sunt aproximativ 400 km, aşa încât ne-am întins conştiincios la drum. La Hotel Comfort, amplasat pe Rhinstraße, în Lichtenberg, la est de centrul Berlinului, am ajuns noaptea, la ora 23.00, când nimeni nu mai avea chef de plimbarea de seară.

Prima jumătate a zilei următoare era dedicată turului de oraş. Trecuseră 31 de ani şi destule evenimente politice importante de când nu am mai fost în Berlin. Eram nerăbdătoare să-l revăd şi să-i percep schimbările. Am găsit un oraş în plină transformare, cu şantiere şi schele mai peste tot, cu dificultăţi de trafic şi mai ales fără posibilităţi de oprire pentru autocarele turistice. Cu inima strânsă, mărturisesc faptul că vechile amintiri legate de vizita în Berlin - pe atunci capitală a R. D. G. - sunt mai frumoase decât cele de acum, care sunt mai proaspete. Dacă mă întrebaţi ce am vizitat, am să vă răspund: "Mai nimic!" În încercarea disperată de a găsi un loc de parcare, am revăzut principalele obiective din autocar. Poate mai mult ca oricând, am înţeles importanţa city break-urilor. Cu harta în mână, cu mijloacele de transport în comun, pe cont propriu sau în mici tururi cu ghid local, într-un oraş aglomerat poţi atinge mult mai multe obiective.

Alexanderplatz - kilometrul zero al oraşului, locul în care se intersectează mai multe linii de transport în comun, o istorică piaţă centrală căreia cel de-al doilea război mondial i-a schimbat radical înfăţişarea, rămâne în amintirea vizitatorului în special datorită Turnului de televiziune - Fernsehturm. L-am revăzut cu plăcere amintindu-mi că în 1977 (la numai opt ani de la construirea sa), am avut ocazia să urc pe platforma de belvedere şi să admir panoramic Berlinul. Pe atunci nu aveam aparat foto, dar am cumpărat câteva ilustrate pe care le păstrez şi acum. În 2013 n-am mai urcat în Turnul de televiziune. Din goana autocarului, abia dacă l-am prins în fotografie.

Pe bulevardul Karl Liebknecht, apoi pe Rathausstraße, am ajuns la Berliner Rathaus sau Rotes Rathaus - Primăria Roşie, numită astfel datorită zidurilor sale de cărămidă roşie. Clădirea elegantă, cu un impozant turn pătratic cu ceas, a fost refăcută după modelul celei iniţiale, construită în sec. XIX şi distrusă de bombardamente. Ca şi primăriile altor mari oraşe capitală, Berliner Rathaus oferă posibilitatea vizitării cu ghid a unor încăperi care găzduiesc expoziţii sau sunt spaţii pentru concerte şi conferinte. Datorită şantierului care înconjura clădirea, chiar dacă am fi avut timp, n-am fost atraşi de perspectiva de a vizita interiorul.

Fântâna lui Neptun, construită la sfârşitul sec. XIX, impresionantă ca dimensiuni, îl reprezintă pe zeul Neptun înconjurat de patru femei simbolizând cele patru râuri importante ale Prusiei: Elba, Rin, Vistula şi Oder.

Alături se poate vedea Marienkirche - Biserica Sf. Maria, unul dintre cele mai vechi edificii religioase ale Berlinului. Construită în sec. XIII şi supravieţuind miraculos vicisitudinilor vremii şi războaielor, biserica impresionează prin simplitatea clădirii şi eleganţa turnului-clopotniţă cu ceas. Dar, cea mai frumoasă construcţie religioasă a oraşului rămâne Berliner Dom - Catedrala, cea mai mare biserică protestantă din Germania. Deşi numită catedrală, ni s-a spus că în fapt n-a fost niciodată o catedrală în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu a fost niciodată scaun episcopal. Episcopul Bisericii Evanghelice din Berlin-Brandenburg îşi are sediul la mult mai modesta Marienkirche - Biserica Sf. Maria.

Ajungând în faţa Berliner Dom, eram deja în cartierul Mitte, pe Insula Muzeelor - Museumsinsel, unul dintre locurile mult căutate de turişti. Repet, nu am vizitat nimic, nici nu am coborât din autocar în acest loc atât de încărcat de cultură şi artă, dar am văzut Altes Museum, Neues Museum, Alte Nationalgalerie, Bode Museum şi am avut o tresărire trecând prin faţa Pergamon Museum, muzeul care adăposteşte atâtea antichităţi greceşti, romane, babiloniene, monumente întregi escavate şi transportate fragmentat, apoi reconstituite aici. Am vizitat Muzeul Pergamon şi am rămas în contemplare în faţa Altarului Pergamon provenit din anticul Bergam (Turcia de astăzi), adus la Berlin la sfârşitul sec. XIX, dar nu cu ocazia acestei vizite în Berlin, ci în 1977 şi în 1982. S-ar fi vrut o reeditare după atâta timp, însă... nu a fost să fie. Râul Spree şerpuind pe sub podurile care leagă oraşul de Insula Muzeelor, adaugă zonei o frumuseţe cu totul deosebită. Vaporaşele de agrement oferă doritorilor, turişti sau localnici, posibilitatea de a admira oraşul şi din altă perspectivă.

Unter den Linden, unul dintre cele mai cunoscute bulevarde din Berlin, ducând spre vest, la Poarta Brandenburg, a fost iarăşi o reîntâlnire plăcută pentru că în vizitele mele din vremea comunismului am străbătut această arteră pietonal, pe sub teii umbroşi, admirând toate obiectivele şi chiar vizitând în interior Neue Wache - Memorialul Victimelor Războiului. În 2013, cu garduri de şantier şi gherete aferente, Bulevardul Unter den Linden nu mi-a mai produs aceeaşi vie impresie. Cu toate acestea, în trecere, am admirat Universitatea Humboldt, cea mai veche şi cea mai importantă universitate a Berlinului, o clădire nu prea înaltă, dar frumos ornamentată cu statui, Opera de Stat, Biblioteca Centrală şi din nou Neue Wache. Catedrala St. Hedwig, principalul lăcaş de cult catolic din Berlin, este vizibilă de la mare depărtare datorită cupolei uriaşe, verzi, a frontispiciului cu dăltuiri artistice, precum şi a turlei rotunde împodobită cu statui.

Bulevardul Unter den Linden sfârşeşte la Poarta Brandenburg - Brandenburger Tor şi Zidul Berlinului, mai bine zis ceea ce a mai rămas din el. Pe vremuri plimbările noastre se opreau aici. De astă dată, trecerea dincolo de Poarta Brandenburg şi fostul Zid al Berlinului a constituit pentru mine punctul culminant al turului de oraş. Aproape de vechea limită dintre partea de est şi cea de vest a Berlinului, autocarul nostru a găsit - în sfârşit - un loc de parcare. Am avut acum ocazia să văd Poarta Brandenburg de aproape, să-i admir basoreliefurile, să o fotografiez, chiar să mă plimb liber printre coloanele masive ale acestui edificiu de inspiraţie grecească, realizat la sfârşitul sec. XVIII.

Părăsită zeci de ani, surghiunită dincolo de zid, după prăbuşirea Zidului Berlinului Poarta Brandenburg cu minunatul grup statuar amplasat în partea superioară, pare că a renăscut. Pariser Platz, care leagă edificiul de Bulevardul Unter den Linden, mereu animată de vizitatori şi de "personaje istorice" care aşteaptă să fie fotografiate, este unul dintre locurile cele mai căutate de turişti.

Istoria Zidului Berlinului şi ceea ce a însemnat el pentru poporul german şi pentru întreaga omenire, este destul de cunoscută. Nu intru în detalii, menţionez doar că la dărâmarea lui s-a pastrat ca mărturie pentru posteritate o porţiune din zid cam de un kilometru lungime. Desene evocatoare, realizate în 1990 de artişti consacraţi sau anonimi, pot fi văzute şi studiate de cei care au mai mult timp la dispoziţie.

Bundestag - Parlamentul german, menţionat pe hărţile turistice şi cu vechea denumire - Reichstag - este găzduit de o clădire somptuoasă, cu o imensă cupolă de sticlă. Printre statuile care decorează faţada, flutură steagurile ţării. Ca şi alte edificii importante ale Berlinului, Reichstag-ul a suferit grave avarii în timpul războiului, ceea ce vedem astăzi fiind de fapt o reconstrucţie a celui iniţial. Am aflat că şi aici se pot face vizite în interior, dar este necesară o programare prealabilă şi trecerea printr-un filtru de securitate, asta ca să nu mai amintesc de timpul special alocat.

Tot pentru aducere aminte, pe gardul parcului din stânga Reichstag-ului, înşiruite una după alta, pot fi văzute mai multe cruci comemorative care au înscrise pe ele numele celor care şi-au pierdut viaţa în încercări nereuşite de a trece dincolo de zidul despărţitor.

În parcul Tiergarten, în mijlocul unei mari intersecţii, din mersul autocarului, privirea ne-a fost atrasă de Siegessäule - Coloana Victoriei, un obelisc impunător susţinând statuia aurită a zeiţei Victoria, având la bază basoreliefuri laborioase, artistic executate. Monumentul a fost înălţat pentru a comemora izbânda din războiul danezo-prusac din 1864.

Postdamer Platz - Piața Postdam, un loc distrus totalmente de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial, a rămas pustiu până la prăbuşirea Zidului Berlinului. În ultimii zece ani aici s-a construit mult şi încă se mai construieşte, zona devenind poate cea mai modernă din întregul Berlin. Am trecut cu autocarul pe lângă clădiri foarte înalte, cu o arhitectură deosebită, care găzduiesc sedii de firme, magazine, restaurante, cinematografe, muzee, un teatru, un hotel şi staţii ale transportului în comun. Bineînţeles, zonele cu şantier, împrejmuite, nu lipsesc nici aici, dovadă că munca de construcţie încă nu a luat sfârşit.

Cum nu prea îmi plac şantierele şi toată debandada din preajma lor, prea puţin impresionată de ceea ce mi-a oferit Berlinul de astă dată, am fost bucuroasă părăsind oraşul şi plecând spre Potsdam. Contractasem încă din ţară - opţional (25 euro/persoană) - o excursie la Potsdam pentru a vizita Palatul Sanssouci. A fost o minunată ocazie de a revedea un loc fermecător, încărcat de frumuseţi arhitectonice şi înconjurat de grădini, lacuri şi păduri - o compensaţie pentru aglomeraţia, agitaţia şi şantierele actualului Berlin.

---

VIZUALIZĂRI: 3194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI