Plimbari lungi si extrem de interesante si incitante in reintregitul Berlin

TIPĂREȘTE

Nota webmaster: Descrierea circuitului o gasiti aici

Am ajuns la Berlin inca din primele ore ale unei dimineti incantatoare de august. O vreme excelenta pentru marsaluit printr-un oras incarcat de multa istorie zbuciumata, dar acum, in sec. 21, pot spune ca mi-a incantat toate simturile. Mie imi place Berlinul…si am reusit sa-l “miros” doar intr-un tur incantator cu autocarul si apoi, din centru, in Alexanderplatz, am reusit sa luam la picior multe locuri atat de interesante, sa furam ceva din pulsul, din vibratia, din toata maretia unui oras in care s-au trait intens multe file de istorie…Si se traieste si azi, intr-un spatiu plin de frumusete si maretie.

Berlin are ce arata in orice loc te afli. Este “coplesit” de obiective turistice, care mai de care mai impunatoare, mai interesante si mai deosebite. Nu doar in centrul istoric ce se intinde pe partea sa estica, ci acestea sunt impanzite in tot orasul reunit, dandu-i puterea, frumusetea si maretia binecunoscute. Estul cu Vestul fac din Berlin ceea ce eu numesc Intregitul Berlin, asa cum isi merita numele si renumele pe deplin. De aceea, eu consider Berlin un oras complex, uniform si atat de placut de luat la picior de catre turistii care in tot timpul anului ii calca “potecile” istorice dar si moderne …

Dupa turul clasic cu autocarul, in care am trecut in revista bulevarde si artere moderne, impodobite la tot locul de cladiri impunatoare, parcuri multe si superbe, statui pe toate drumurile, dar si locuri incarcate de multa suferinta si durere din istoria ultimului razboi mondial, cu repercursiunile binecunoscute, autocarul ne-a lasat in centrul istoric, mai precis, in Alexanderplatz. Ghida a mers cu noi in prima parte a vizitei noastre aici, ca apoi, ultimele 2 ore sa le petrecem unde dorim fiecare.

Si uite asa am strabatut si noi strazile si bulevardele largi, aerisite si atat de bine conturate ale unui oras in care, sincera sa fiu, nici daca as fi dorit, nu cred ca as fi reusit sa ma ratacesc. Si asta pentru ca atat reteaua de strazi este bine pusa la punct, cu placute la fiecare colt de strada, indicand unde te afli, dar si cea de transport la suprafata ca si imensa retea de metrou atat de la suprafata cat si cea subterana…ca la Paris, dupa umila mea parere…

Voi incerca sa imi amintesc, privind pozele si sa va descriu cateva din obiectivele turistice pe care, spre norocul si fericirea noastra, le-am vizitat si noi.

Alexanderplatz (sau Piata Alexandru, dupa numele tarului rus Alexandru I) este buricul targului german, situat in partea Berlinului de Est. Din acest motiv, va dati seama ca majoritatea cladirilor ce inconjoara aceasta piata, au fost distruse de bombardamente in cel de-al 2 lea razboi mondial. Dar astazi, acest loc a renascut, ca de altfel, multe zone ale orasului crunt incercat de ororile razboiului. Noile cladiri au fost reconstruite dupa modelul socialist, mai sobre, terne, fara “sarea si piperul” celor de dinainte. Cu toate acestea, au pe acel “vino incoa” si ne incanta si asa privirile si mai ales curiozitatea turistica. Piata exceleaza cu celebrul Turn al televiziunii, un simbol al orasului (cu toate ca dupa parerea mea, sunt multe simboluri in Berlin…). Berliner Fernsenhturm este cea mai inalta cladire a orasului, masurand in jur de 360 m, fiind vazuta din orice parte a capitatei germane. La baza turnului de beton este o constructie futurista, ca de altfel si platforma sub forma de sfera din varful sau; norocosii care au timp sa urce cu lifturile pana sus, se pot delecta pe cinste cu o superba panorama asupra orasului, turnul fiind el insusi, un interesant obiectiv turistic.

Continuandu-ne plimbarea, in apropierea acestor obiective turistice berlineze, am vazut mare si rosie toata, dupa culoarea fatadei din caramida rosie, o cladire eleganta, ce are in centrul sau un turn cu un ceas. Aceasta este Primaria Berlinului sau Rotes Rathaus (Primaria Rosie), cum este cunoscuta printre localnici. Este situata pe marele bulevard Karl Liebknecht. Cladirea este resedinta primarului general si a senatului din Berlin. Primaria a fost construita intre anii 1861 si 1869 si imbraca stilul neo-renascentist.

De-a lungul bulevardului Karl Liebknecht se insira blocuri lungi, cu arhitecturi asemanatoare cu ale noastre, dar ceva le deosebeste foarte mult si anume cromatica dar si stilul inconfundabil de ordine si curatenie ce te izbesc in orice loc te-ai uita. La un moment dat, ochii mi s-au oprit pe o frumoasa biserica, ce imediat am aflat ca se numeste Biserica Sf. Maria sau Marienkirche, cu o clopotnita simpla, vopsita in verde, cu un ceas auriu. Am reusit sa o cuprind cu obiectivul aparatului odata cu turnul de televiziune. Am aflat ca este una dintre cele mai vechi biserici berlineze, supravietuind miraculos atator incercari ale timpului si suferind mai multe renovari.

In drumul nostru am ajuns acolo unde Berlinul formeaza Insula Muzeelor, ce mi-a amintit, oarecum, de Ile de la cite, din Paris…Si aici raul Spree strapunge vesel si serpuitor aceasta parte a orasului numita Bundersland. Raul da zonei un farmec aparte, o tenta atat romantica dar si misterioasa si incitanta, privind podurile ce leaga orasul, cat si datorita multor obiective turistice atat de interesante. Toate adunate dau turistului dorinta de a nu lasa nimic nevazut, nimic nestiut. Romantismul acestui loc din Berlin l-am simtit privind la vaporasele intesate cu turistii mai norocosi ca noi, care priveau orasul de pe ape. Iar curiozitatea si interesul turistic sunt date de cele 5 muzee aflate aici. Sunt localizate intre raul Spree si canalul Kupfergraben. Altes Museum (Muzeul vechi) sau fostul muzeu regal, a fost construit de pe vremea regelui Frederich Wilhelm al –III-lea, in anul 1830, pt. a permite si publicului larg sa vada comorile regale de arta ale Germaniei. Astazi muzeul gazduieste exponate grecesti si romane.

Muzeul Nou a fost terminat ceva mai tarziu decat Altes Museum, prin anii 1859. Dupa o istorie la fel de plina in evenimente mai placute sau mai neplacute, muzeul a fost redeschis publicului larg dupa anul 2009 si aici se pot admira opere de arta grecesti si epiptene. Piesa de rezistenta o constituie bustul reginei Nefertiti. Acestui muzeu i s-a adaugat Vechea Galerie Nationala (Alte Nationalgalerie) . In acest muzeu, turistii pot fi incantati de numeroase opere ale artistilor germani din sec. 19, ca si opere de mare valoare ale unor impresionisti francezi. Dar opera de capatai din aceste galerii o constituie una din cele mai mari colectii de sculpturi si picturi din sec. 19 din Germania. Muzeul Bode (sau al Kaiserului Friedrich) a fost realizat in 1904. Dupa ultima restaurare care a durat mai bine de 10 ani, acest muzeu si-a redeschis portile vizitatorilor sai pt. a admira o ampla colectie de sculpturi; una dintre cele mai mari colectii numismatice din lume, ca si o selectie deosebita de picturi de la Gemaldegalerie. Ultimul muzeu, dar nu cel din urma, este Muzeul Pergamon, o cladire impunatoare, care a fost adaugat celorlalte si a fost terminat in jurul anului 1930. Aici se pot admira antichitati grecesti si babiloniene. Cea mai importanta opera de arta este Altarul de la Pergamon (de unde probabil i s-a dat si numele muzeului).

In timpul ultimului razboi mondial au fost distruse o mare parte din aceste cladiri, apoi refacute iar colectiile de arta s-au impartit intre Berlinul de Vest si cel de Est. Dar acum ele apartin Berlinului mare si reintregit, Istoria facand in cele din urma marea dreptate, atat pt. totii berlinezii, cat si pt. noi turistii, de a reusi sa vizitam toate comorile unui singur Berlin in toata maretia si splendoarea sa.

Pe un colt superb al acestei “insule ale comorilor de arta” berlineze, troneaza maiestoasa si semeata cladirea Domului din Berlin, o capodopera arhitecturala gotica. Construita in sec. 18, Catedrala protestanta a Berlinului ne-a incantat la maxim atat privirea, cat si sufletul, in momentul cand am pasit in interiorul sau. Ceva foarte greu de descris doar in cateva cuvinte. Vizitati-o si-mi veti da mare dreptate…

Plimbarea noastra ne-a condus pe cel mai cunoscut bulevard berlinez, Unter der Linden, unde intr-un capat al sau, ne-a intampinat statuia impunatoare a marelui imparat Wilhelm Friederich al-II-lea, privind semet de pe calul sau. Foarte multe obiective turistice am intalnit aici; nu mai stiam unde sa privim si sa pozam mai repede. Am trecut doar cu ochii pe langa cea mai veche, binecunoscuta si importanta universitate din Berlin, Universitatea Humboldt, o cladire “cu greutate”, impodobita cu grupuri statuare inca de la poarta de intrare in curtea inverzita, dar si alte statui cocotate undeva sus, pe acoperis. Alta constructie mareata, ce da orasului grandoarea cuvenita. Mi-a placut enorm efervescenta si aerul tineresc ce razbatea de acolo, standurile de carti ce imbratisau si “umanizau” gardul rece din fier al locasului de invatamant.

Am trecut in revista cladirile Operei de Stat, Biblioteca Centrala si ceva mai retrasa, am dat peste o alta cladire interesanta ca arhitectura, mai deosebita, si anume, Catedrala St. Hedwig. Am vazut-o doar pe din afara, chiar daca nu este direct la strada mare ca sa zic asa, ea iese din peisaj, avand o mare cupola verde, intrarea fiind cu coloane si acoperis triunghiular, cu multe sculpturi fine in piatra.

Dupa un timp, mi-a atras atentia o alta cladire mai greoaie la vedere (doar parerea mea), cu coloane masive, ca o intrare intr-un templu, ce am aflat ca se numeste Neue Wache, in traducere Memorialul Victimelor Razboiului si Tiraniei. Aici se poate admira faimoasa opera de arta, sculptura lui Käthe Kollwitz, Pietà “- Mama si fiul ei cel mort”, ce reda simbolic tragedia perpetua de-a lungul istoriei, de pierderi de vieti omenesti provocate de razboaie si tiranie.

Ei, si iata-ne ajunsi intr-un loc de o mare si rasunatoare importanta istorica, in spatele Zidului Berlinului, pe locul unde a fost cancelaria lui Hitler si buncarul in care dictatorul s-ar fi sinucis in primavara anului 1945. Acest loc se numeste Memorialul Holocaustului sau Memorialul evreilor ucisi in Europa. Aici este un cimitir, dar unul cu totul iesit din tiparele obisnuite, fara cruci, flori sau alte ornamente. Aici se gasesc simple, 2711 pietre funerare de beton cenusiu, ce doreste pt. prima oara sa aminteasca unei natiuni de una dintre cele mai mari crime impotriva Umanitatii, situate in plin centrul capitalei germane. Ne-am plimbat si noi doar foarte putin in acest labirint cenusiu, ce la prima vedere pare un loc lipsit de viata. Dar odata patrunsa pe acele alei de piatra, stramte si intortocheate, m-am intors cu gandul la acele file atroce din Istoria secolului trecut si chiar la un moment dat m-au trecut niste fiori reci pe sira spinarii. Bine ca in acele clipe, locul era intesat de viata, de multi gura casca, de cativa copii veseli si galagiosi care practic, m-au trezit la viata unei zile frumoase de vara si nu m-au lasat sa ma cufund prea tare in acele imagini groaznice pe care, din fericire, eu le-am vazut doar la televizor sau am citit despre ele…Sub o parte din aceste pietre reci se afla un centru de informare, unde mortii acelor vremuri capata un chip si o viata. Aici sunt scrise pagini importante despre destinele lor si am inteles ca unui vizitator i-ar trebui vreo 7 ani sa reuseasca sa citeasca totul…

Vederea din ceea ce a ramas din faimosul Zid al Berlinului mi-a creat o stare contradictorie: de teroare, vazand in mijlocul orasului un zid gros de piatra sau mai bine zis, ce-a mai ramas din el; de o mare bucurie si fericire ca il vedeam si eu aevea, dupa ce citisem si auzisem atatea povesti despre el, cat si o stare de descatusare, de eliberare. Mi-au trecut prin fata ochilor bucuria si nebunia care i-a coplesit pe berlinezi la caderea lui…Dar si groaza, teama celor din partea de est a zidului, victimele in incercarea de a trece in partea de vest, in speranta unei vieti mai libere si mai bune…toate acestea le-am simtit si eu pt. cateva secunde. Si nu putut sa nu ma gandesc si sa-mi inchipui cum as fi trait eu intr-un Bucuresti scindat, rupt, separat printr-un zid gros de piatra, despartita poate, de rude, prieteni si chiar de intregul meu oras natal, datorita unei societati demente…Doamne, ce viata!... Nu mai comentez…

Zidul Berlinului este un alt obiectiv turistic ce nu trebuie omis din agenda turistica; pe langa importanta lui istorica, mie mi-au placut diversele desene in grafitti facute pe ce a mai ramas din el ca si dunga pe asfalt, lasata ca amintire si pe care am pozat-o si eu…

Toata oboseala ce incepuse sa se acumuleze, ne-a fost recompensata odata ajunsi intr-un alt punct fierbinte al Berlinului: la grandioasa si unica Poarta Branderburg. O alta autentica opera de arta, impresionanta si simbolica, Poarta Branderburg da orasului Berlin acel aer de maretie, dupa ce a fost parasita de atata timp in zona nimanui din spatele Zidului Berlinului. Daca pana in anul 1989 era un simbol pentru impartirea Berlinului intre est si vest, azi Poarta Branderburg reprezinta un simbol national pentru unitate si reintregire. Intreaga constructie sculpturala este renovata si accesibila de-a lungul unei piete largi, Pariser Platz, care leaga poarta de marele bulevard Unter der Linden. Ajunsa in acel loc, iar am avut sentimentul ca nu ma aflu acolo, ci ca vizionez un film frumos, cu locuri de rasunet mondial din Berlin. Am ramas muta, privind de jos in sus si invers la acea poarta, formata din 12 coloane dorice, 2 cate 2, de o parte si de alta, unite cu ziduri groase din gresie galbena. Am tot intrat si iesit ba pe o parte, ba pe alta, cu gatul tot mai sus, sa pot surprinde cat mai mult atat cu ochii mintii cat si cu aparatul de fotografiat. Deasupra portii se afla o statuie uimitoare, atat prin constructia sa in sine, cat si pt. ceea ce reprezinta: este zeita victoriei, intr-un car tras de 4 cai, privind semeata catre est, deci spre centrul orasului. Poarta este inchisa circulatiei, deci aici se ajunge doar pietonal. Locul este, cred eu, intesat de lume in orice anotimp, ca de altfel si Pariser Platz, piata grandioasa, ce este inconjurata de cladiri moderne, cu aspecte ce le imita pe cele originale, distruse in timpul celui de-a 2-lea razboi mondial.

Am parasit alte locuri incarcate de o istorie atat de zbuciumata si ne-am indreptat spre alte obiective turistice. Am vazut de la oarece distanta cladirea impresionanta a parlamentului german sau Bundestag, aflata in Piata Republicii. Aproape de acesta am vazut un grup de cladiri cu arhitecturi super moderne, imprejmuite de raul Spree, ce isi deseneaza atat de simplu si frumos cursul, jucandu-se nestingherit prin oras, serpuind alene, lasand sa se treaca peste el poduri de o frumusete si arhitectura cu sculpturi cu totul deosebite. Mi-a placut foarte mult cladirea unde-si desfasoara activitatea cancelarul german, ca si alte institutii de stat. Locul se numeste cartierul guvernamental sau pe limba lor, Regierungsviertel.

La un moment dat am intrat intr-un superb loc plin de verdeata, situat in inima orasului. Am aflat ca este un parc, ce se intinde pe o suprafata respectabila, se numeste Tiergarden. Este locul de recreere, de ozonare si relaxare al berlinezilor dar si a multor turisti, veniti aici ca si noi pt. un scurt popas dar pt. turistii grabiti ca noi, activ, in mijlocul naturii verzi si inflorate. Undeva, in fundal, am zarit o cladire alba si am aflat imediat ca este Schloss Bellevue (Palatul Bellevue) , alt obiectiv turistic interesant si de vizitat, dar pentru turistii ce poposesc mai mult in Berlin.

Tot in acest areal se afla cea mai veche si cunoscuta Gradina Zoo din Germania. Din spusele ghidei noastre atat de cunoscatoare, am aflat ca aici este adunata cea mai cuprinzatoare colectie de specii de animale si pasari din lume. Este considerata cea mai vizitata gradina zoo din Europa si una dintre cele mai populare din lume. Ce rau mi-a parut ca nu am avut timpul necesar la dispozitie sa-l vad pe dragutul urs Knut, despre care ulterior am aflat ca a murit anul acesta in martie…Ce pacat…am lacrimat vizionand multe clipuri cu el pe youtube. O mare pierdere pt. intreaga lume, nu doar pt. Gradina Zoo din Berlin. Am citit ca in memoria lui Knut se va ridica un monument, care sa aminteasca posteritatii caracterul unic al acestui urs polar cu totul special…

Strabatand orasul pe axa est-vest, am dat cu nasul de un grup modern de cladiri, pe care ghida ne-a spus ca este Gara Centrala din Berlin. Aceasta este socotita cea mai mare gara din Europa (pe exterior), fiind cel mai mare nod feroviar de pe batranul continent. Grupul impresionant de cladiri este facut din sticla si otel si iese clar din pesajul urban obisnuit.

Am trecut foarte aproape de o cladire inedita, cu o arhitectura ultra-moderna, ce am aflat ca este Opera de Vara. Constructia futurista poarta numele original Haus der Kulturen der Welt, (Casa de cultura a lumii) , unde se vedea mare scris, pe un perete la intrare, Wassermusik 2010. In acele zile de august avea loc un festival de muzica “pe apa” adica de-a lungul raului Spree iar in caz de ploaie, concertele se tineau in salile de expozitii din incinta modernei cladiri.

O alta cladire cu rezonante muzicale dar si arhitecturale super-moderne este si Sala Filarmonicii din Berlin sau Berliner Philharmonie. Este un ansamblu de 2 sali de concerte, situata in centrul orasului si a fost inaugurata in anul 1963. Acustica salii mari a Filarmonicii este considerata una dintre cele mai bune din lume.

Dar iata-ne ajunsi in inima si sufletul “noului” Berlin, care s-a format dupa caderea zidului, in 1989, si anume in Potsdamer Platz. Astazi este un loc extrem de important si de interesant al marelui oras. Dar cel mai tare din parcare este pe departe Debis Haus, o cladire cu 22 de etaje, ca si un impresionant mall, format din mai multe cladiri. Aici am gasit un fermecator amestec de restaurante, terase, cafenele frumos ornate, tot felul de boutique-uri si un cinema multiplex, CineStar Imax. Multa, multa lume, un adevarat furnicar, ce se delecta la acele ore ale amiezii, fie la o cafea, la o bere si o vorba buna sau pur si simplu, la ceva relaxare. Iar Centrul Sony din incinta acestei marete constructii ce reuneste cladirile sub o imensa cupola numai din sticla si fier, este cea mai recenta adaugare a acestui complex de cladiri ultra-moderne. Sub aceeasi lumina atragatoare, am vazut si popularul Muzeu al Filmului din Berlin, unde se tine Festivalul filmului de la Berlin.

Aici ne-am odihnit putin, am reusit sa ne remontam la o terasa cu o cafea atat de gustoasa, am facut multe poze si apoi iarasi la drum.

In imediata apropiere este Legoland, primul Centru de descoperiri in interior din lume. Aici nu este doar lumea copiilor, eu zic ca mai mult este pt. adulti, chiar daca locul te invita la o calatorie interactiva pe taramurile nestiute ale culorilor, al creativitatii si invatatul jocului. Aici am inteles ca este o fabrica de distractie, unde sunt create piese de lego din caramizi adevarate; un spectacol de cinema in 4D; vizitatorii isi pot pune in practica propriile creatii in domeniu; se fac si calatorii tematice si toate acestea sub un singur acoperis. Superb si foarte incitant, nu? !...

Drumul ne-a dus in alt loc ce alta data a fost atat de important si de fierbinte: Checkpoint Charlie. O alta zona din minunatul azi reintregit Berlin, plin de file rusinoase si urate din istoria orasului, cu urme adanci lasate in constiinta berlinezilor. Si eu, care ascultam relatarile ghidei noastre, parca ma infioram numai la amintirea acelor timpuri, slava Domnului, apuse. Aici era locul infam de trecere a granitei ce despartea estul de vestul Berlinului. S-a construit si un muzeu, Haus am Checkpoint Charlie de pe Friederichstrasse. Am vazut pe aceasta faimoasa strada, lipite pe peretii caselor, steaguri ale fostei URSS, ale Marii Britanii, Frantei si ale USA, ca o contradictie sau o interpunere intre ceea a fost odinioara si ce este astazi. Istoria isi arata toate momentele ei, fie de glorie sau de distrugere in orice loc in acest oras mult lovit dar renascut si reunit care este minunatul Berlin al zilelor noastre.

Berlinul a continuat sa ne daruiasca la tot pasul numai surprize placute. Am ajuns si am poposit ceva mai multa vreme intr-alt loc special: o alta piata intinsa, intesata de multa lume, de terase si restaurante viu colorate dar si de alte cladiri care mai de care mai deosebite, atat prin arhitectura cat si prin semnificatia lor. Piata se numeste Gendarmenmarkt si este una dintre cele mai impresionante piete din Berlin si poate chiar una dintre cele mai frumoase piete din Europa. Ce m-a atras aici, a fost faptul ca sunt 2 bisericii identice, de o parte si de cealalta a pietii, ce parca o strajuiesc cu strasnicie; Deutscher Dom si Franzosischer Dom, una germana si cealalta franceza. In centrul pietei, stapaneste cu maiestozitate, impresionanta Casa de Concerte sau Konzerthaus, care gazduieste Orchestra Simfonica din Berlin. Si aici, privind aceste opere de arta autentica, din nou m-am simtit atat de mica si insignifianta in fata maretiilor care ma inconjurau…Gendarmenmarkt este si gazda targurilor de Craciun dar si locul unde se desfasoara numeroase concerte in aer liber.

Inca un lucru ce m-a frapat in oras; am vazut multi oameni pe biciclete, nu chiar atat de multi ca in Amsterdam, dar si aici se practica acest sport sanatos si practic, atat pt om cat si pt. protejarea naturii de noxele de la masini…Sunt si biciclete in care pot pedala mai multe persoane, foarte interesante ca model si pe care le-am tras in poza.

La finalul plimbarii noastre pot spune cu mana pe inima ca Berlinul nu a incetat o clipa sa ma uimeasca in modul cel mai incantator cu putinta. Un oras imens, cu atat de multe locuri de vizitat cu totul deosebite (nu am reusit sa le cuprindem pe toate intr-un timp atat de scurt). Dar toata oboseala acumulata, marsaluind pe strazile curate, aerisite, bogate in vegetatie, cu lume multa, forfotind de zor in jurul nostru, nu a insemnat nimic in comparatie cu minunatiile vazute de noi chiar pe fuga. Mi-a placut enorm acest oras, pe care unii poate il socotesc rece, “rezervat”, stingher sau mai stiu eu cum, poate facand o legatura cu “traditia” stampilata pe poporul german, mai rece din fire, dar foarte ordonat si muncitor. Depinde, eu am intalnit pe strazi oameni degajati, multi surazatori, care daca i-am intrebat ceva in limba engleza (de ex. la o librarie) mi-au raspuns cu bunavointa. Ca si in alte magazine sau la cafenea…Deci eu cred ca este vorba mai mult de felul cum privesti totul, in ansamblul sau, ca si de modul in care te exprimi tu, ca turist sau ca simplu om.

Imi doresc sa mai ajung alta data in Berlin, pentru mai multe zile, pentru a ma rasfata din plin din “aromele” sale turistice atat de bogate si diversificate.

Am scris deja atat de mult, sper ca ma veti ierta pt. acest review atat de lung, daca v-a solicitat prea mult din timpul vostru. Acum vine pt. mine partea si mai grea, dupa parerea mea; va trebui sa selectez din multitudinea de poze pe cele care sa-mi redea, poate mai bine, obiectivele descrise de mine.

Si v-am povestit si eu cate ceva din periplul meu prin Berlinul reintregit, doar pentru ca si eu, precum multi, multi altii, AmFostAcolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 4861 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI