GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
S-a întâmplat să ajung în Berlin cu treabă, așa că, în timpul liber, am vizitat cât și ce am putut.
Orașul mi-a creat o impresie ușor bizară. În general, foarte curat. Neașteptat de degajat – am văzut relativ puțini oameni și mașini pe străzi, indiferent de oră și de zi din săptămână. Istorie dureroasă și complicată, după cum bine știți. Un oraș reconstruit după un război devastator și după un regim comunist tot așa, cu urme vizibile și astăzi. Foarte mulți imigranți, cei mai mulți întâlniți de mine fiind din Europa de Est. Majoritatea oamenilor îmbrăcați îngrijit și cu bun gust. Taxiuri japoneze (Toyota hibride), în proporție de 90%. Hoteluri cu prețuri surprinzător de rezonabile, spre deosebire de taxiuri. Lipsă completă de vânzători ambulanți (de castane, de exemplu). De asemenea, am văzut numai câteva persoane fără adăpost, într-un singur loc (Alexanderplatz). Foarte multă poliție atunci când apărea un incident – câte 5-6 polițiști pentru un bețiv, de exemplu. Excepția a fost Alexanderplatz, acolo n-am văzut nici măcar un polițist.
Primul hotel la care am stat s-a aflat lângă parcul Tiergarten. Un taxi de la aeroport până la hotel (la o jumătate de oră distanță) a costat 75 de euro, adică mai scump decât Wizz-ul. Hotelul arăta destul de reprezentativ pentru Berlin. Gri și neinteresant pe dinafară, foarte frumos și confortabil în interior. M-am felicitat că n-am cuplat la sugestia, primită într-un e-mail de la hotel, de a face înregistrarea electronică. Interacțiunea cu recepționista, de origine din Asia de Sud-Est, a fost simpatică.
Primele destinații turistice au fost cele oarecum apropiate de hotel, adică la 20-30 de minute de mers pe jos. Poarta Brandenburg – poate ați văzut-o în imaginile care arată căderea Zidului Berlinului. Potsdamer Platz – o zonă ceva mai animată, pentru standardele locale. Clădirea Reichstagului – poate o știți din celebra fotografie cu ostașul rus care instalează drapelul URSS. De amintit că poza a fost retușată în ultima clipă, întrucât unul dintre personaje purta două ceasuri de mână. Era și-o vorbă pe la noi: de la Nistru pan’ la Don, davai ceas, davai palton.
Parcul Tiergarten pustiu seara – numai eu și o vulpe am avut curajul să ne aventurăm pe-acolo.
Străzile curate, bine întreținute. Ici-colo, câte-un șantier. Cum ziceam, foarte puțini oameni, inclusiv în zonele de interes turistic, darămite în restul orașului. Disciplina dusă la absurd, din punctul de vedere al acestui turist latino-balcanic. Pe străzi semipustii, cu puțin sau chiar fără trafic auto, toți cetățenii așteptau cuminți lumina verde de la semaforul pentru pietoni. M-am conformat, în mod special din curiozitate: chiar nimeni nu trece pe roșu? Răspuns: cam 90% se supun. Restul cred că erau imigranți neadaptați încă.
La hotel, ordinea și disciplina teutonă dominau toate aspectele. În prima seară, m-am dus la „executive lounge” . Adică în sala de mese pentru mic-dejun și prânz, unde seara, cei care aveau acces, puteau servi o gustare. Fiind obosit și neavând chef de restaurant, m-am prezentat. Un neamț african a verificat foarte riguros dacă am sau nu acces. Nu apăream pe lista sa. Am e-mailul cu rezervarea? Da, uitați, scrie aci „executive lounge” , întrucât se epuizaseră camerele ieftine și a trebuit să plusez nițel. Da, zise domnul, dar nu știu dacă nu cumva
A doua zi, seara, când m-am întors în cameră, am primit a doua dovadă că mă aflu în vizită la mama ordinii. Lăsasem încărcătorul de telefon și tabletă pe noptieră. Camera fusese aranjată și am remarcat cum cele două cabluri de alimentare erau frumos strânse acum și prinse cu o bridă marcată cu sigla hotelului! Sincer, așa ceva n-am mai văzut la niciun alt hotel din lumea asta. N-a fost o excepție, povestea s-a repetat și în zilele următoare.
Am vizitat câteva muzee. Am început cu Topografia Terorii: muzeul care explică năpasta nazistă, cu lux de amănunte despre ascensiune, război, urmări. Extrem de debusolant, pe foarte multe planuri, dar vă dau numai două detalii care m-au marcat. Fotografia unui eveniment la care toți participanții, civili, militari, femei sau bărbați, făceau salutul nazist. Toți, cu excepția unuia singur. Unul, din sute. Poza este celebră și, deși o văzusem anterior, m-a șocat ca prima oară. Al doilea detaliu – consecințele puține, slabe sau complet absente pentru enorm de mulți făptași, militari ori civili (doctori, de exemplu). Cu excepția celor direct implicați în procesul de la Nürnberg, restul n-au prea fost trași la răspundere. Frapant.
Al doilea muzeu a fost cel al spionajului german. Foarte interesant pentru mine. Am remarcat excepționalele eforturi depuse de securitatea est-germană (Stasi), care a abordat sarcina urmăririi dușmanilor poporului cu rigoare tipic germană. M-a luat cu fiori gândul că victimele lor nu aveau scăpare, odată luate în vizor.
Am continuat cu Memorialul Zidului Berlinului. Extraordinar și acesta, și vă recomand să nu ratați centrul pentru vizitatori și platforma de observație. Pentru cine este interesat de subiect, sunt multe locuri în Berlin care spun fragmente din povestea extraordinară a zidului. De exemplu, stația de metrou din apropiere de memorial, care poartă concisul și melodiosul nume ’Ausstellung „Grenz- und Geisterbahnhöfe im geteilten Berlin” ’. Cine are interesul și răbdarea necesară poate afla acolo cum numeroase stații de metrou au fost închise, deoarece se aflau în Berlinul de Vest și prin ele treceau trenuri care legau stații din est. În mai multe locuri din Berlin sunt monumente ridicate în amintirea celor care au încercat să evadeze din capitalismul sălbatic, pentru o viață echitabilă și pentru căldura colectivismului (cum i-a spus primarul actual al New York-ului), și care au fost uciși.
Al treilea muzeu a fost cel al tehnicii. Locul este superlativ – ambarcațiuni, aeronave, trenuri, automobile, telecomunicații și multe altele. Sincer vă spun că aproape am plâns și în acest muzeu văzând ce realizări formidabile a avut acest popor și știind cum industria germană este acum în plin proces de distrugere. Tenace, riguros, ordonat: VW dă afară zeci de mii de angajați, Mercedes, cu 10% acționariat chinez, nu mai investește în Germania, centrale nucleare deja nu mai există, industria petrochimică este demolată ș. a. m. d. Greu de crezut cum această țară trece acum printr-o nouă criză de autodistrugere.
Trecând la lucruri mai vesele, am bifat diversele obiective turistice, de la Gendarmenmarkt la Berliner Dom sau Alexanderplatz. Curat și bine aranjat. Între ele, clădiri cu arhitectură anostă. Poate știți o veche glumă care spune că în rai bucătarul este francez, arhitectul italian, iar inginerii germani, pe când în iad situația stă invers. Exact de-asta mi-am amintit privind străzile mai mari sau mai mici din Berlin. Doar ici-colo mai vedeai ceva remarcabil, în rest mai nimic interesant. Unele clădiri făceau parte din greaua moștenire (cea roșie), iar altele fuseseră construite ori reconstruite după război, cu accent pe funcționalitate.
Aproape de Alexanderplatz se află Turnul TV. Construit în Berlinul de Est, iar din turnul de 200 m se observă încă diferența. În zare, acolo unde se termină blocurile, se află locul pe unde trecea Zidul Berlinului. Lângă turn, alte semne: un complex comercial semiabandonat, cu arhitectura anilor ’60-’70 (betoane), un parc numit Forumul Marx și Engels, un basorelief cu bustul lui Marx și clasa muncitoare ș. a. m. d. De ce n-au fost toate acestea dinamitate, nu voi înțelege niciodată.
Taxiul m-a dus de la hotel spre aeroport, trecând pe lângă fostul aeroport al Berlinului de Vest, numit Tempelhof. Un loc important în istorie – căutați pe internet ce s-a întâmplat cu blocada Berlinului de Vest, cum i-au sprijinit americanii pe berlinezii liberi. Înțeleg că acum locul este folosit ca adăpost pentru imigranți. Construcția viitorului se face metodic, riguros și fără cale de întoarcere.
În concluzie, Berlinul mi-a lăsat senzația unui oraș non-turistic, dar care, paradoxal, este plin de lucruri interesante pentru turiști. Un stil de viață sută la sută corespunzător stereotipurilor despre Germania. Disciplinat, igienic, steril și cam atât. Foarte militant pentru cauzele la modă. Toate acestea într-o țară aflată la o nouă răspântie a istoriei.
Nu ratați să-l vizitați dacă aveți ocazia. Sunt convins că veți fi cel puțin intrigați.
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de dop.tirbuson in 16.11.26 15:49:07
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dop.tirbuson); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2025 Escapadă juvenilă la Berlin — scris în 05.09.25 de Sclemby din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 O croazieră pe apele Spreeului — scris în 14.03.22 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Dincolo de kilometrul zero — scris în 05.03.22 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 În inima capitalei Germaniei — scris în 04.03.22 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Berlin: între amintiri dureroase și viitorul prosper — scris în 02.03.22 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Berlin – cum l-am regăsit după 34 de ani — scris în 05.08.19 de RoxanaGRS din IAşI - RECOMANDĂ
- Nov.2018 Un santier numit BERLIN — scris în 13.01.19 de melena din BRăILA - RECOMANDĂ
























