Escapadă juvenilă la Berlin

TIPĂREȘTE

Bună ziua! După o lungă perioadă de inactivitate, m-am întors cu o nouă postare la care m-am gândit o perioadă dacă să o fac sau nu. Am ratat câteva dintre excursiile mele pe această platformă, cum ar fi turul familiei mele prin fosta Iugoslavie sau vacanța plictisitoare în Thassos. Totuși, acum vreau să vă propun ceva nou: un city break în Berlin în viziunea unor adolescenți. Ceea ce voi prezenta aici va fi o experiență intensă cu nopți nedormite, vizite la muzee și locuri puternic afectate de istoria recentă, dar și explorarea culturii muzicii techno din Berlinul de azi.

Am plecat la ora 9AM de la Henri Coandă și am ajuns la ora 11AM la aeroport. Încă din avion, am cunoscut o fată alături de care am purtat o mulțime de discuții tot drumul, iar atmosfera de Berlin ne-a lovit din plin încă din aeroport când am văzut turiștii deschizându-și berile în fața terminalului. Pentru zborul dus-întors, am plătit 143 de euro, având doar bagaj de mână. Am plecat pe data de 29 august și ne-am întors pe 2 septembrie.

Pentru transportul în comun, am cumpărat de pe internet un pass de cinci zile care include toate cele trei zone ale Berlinului, plus aeroportul. Cu acest abonament, pot fi accesate toate mijloacele de transport în comun, iar prețul este de 55.9 euro/5 zile.

Prima noastră oprire a fost Alexander Platz. Am luat S9 de la aeroport și ne-am pus bagajele într-un locker până când ne mai plimbam. Afară, am văzut forfota berlineză și câteva repere iconice din oraș: Turnul TV și Ceasul Lumii. Am văzut o mulțime de standuri cu mâncare din toată lumea și chiar ne-am luat o porție de pui cu mango (dacă îmi aduc bine aminte) pe care am plătit 11 euro. Sincer, la Alexander Platz, mă simțeam ca la „talcioc” în Mamaia. Aveau până și aparate de lovit cu pumnul.

În cele din urmă, am mers spre Insula Muzeelor, unde am intrat într-o librărie și nu vă exagerez când vă spun că nu am văzut niciodată la noi cărți atât de interesante. Cum pasiunile mele și ale prietenilor mei sunt moda, arhitectura, cinematografia și politica, am găsit o mulțime de lecturi incredibil de interesante, cum ar fi: studii despre populism și impactul emoțional în viața politică, arhive ale lui Alexander Mcqueen și ale Sofiei Coppola etc.

Înainte de a ne duce la cazare, am băut o cafea și am trecut pe la lockere. Noi am stat la Luxoise Apartaments pentru care am plătit în jur de 400 de euro pentru trei nopți. Acesta este un apartament de două camere, cu bucătărie (open-space) care se află în Friedrichshain-Kreuzberg. Acesta este un cartier foarte sigur și liniștit, recomandat mai mult tineretului, dat fiind faptul că în această zonă se află multe cluburi populare și așa numita zonă R. A. W. , unde creativitatea nu are limite.

La ora 6:30PM am avut programat un tur la Berlin Unterwelten (Tour D – 20 euro - Berliner Unterwelten- Berliner Unterwelten). Din nefericire, eram în mare întârziere, așa că am luat Boltul (13 euro). Acolo, am fost instruiți să nu facem poze. Am putut poza doar intrarea, dat fiind faptul că domeniul aparținea celor ce dețineau metroul din Berlin. Turul a durat o oră și jumătate și am aflat o mulțime de noi informații, precum procesul de construire al liniei, utilizarea tunelelor pe post de buncăre în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și divizarea metroului în timpul Războiului Rece. Un lucru interesant pe care l-am reținut a fost legat de stațiile fantomă. Metroul nu putea fi deviat între Berlinul de Vest și Berlinul de Est fără costuri enorme, așa că în momentul în care oamenii din blocul estic treceau prin zonele vestice cu metroul, pur și simplu acesta nu se oprea, iar stațiile acelea erau neiluminate și păzite de cei care făceau serviciul militar obligatoriu.

La un moment dat, ghidul ne pusese o întrebare despre cine credeam că ar fi avut prioritate în buncărele de sub oraș. În mintea mea, primul răspuns era: indezirabilii, oamenii cu nevoi speciale... Apoi, mi-am zis: aici nu vorbim despre o lume normală, vorbim despre Germania anilor ’40, unde oamenii cu probleme de sănătate erau exterminați pe motiv că nu puteau fi de folos complet statului. Desigur, răspunsul era că cei ce dețineau fabrici aveau prioritate în buncăre.

L-am mai întrebat pe ghid și cum erau identificați evreii în timpul războiului. Știam că ei poartă Steaua lui David, dar m-am gândit că într-o criză umanitară ce îi vizează în special pe ei, nu își doresc să atragă atenția asupra lor. Aparent, aveau o ștampilă în pașaport.

După tur, am mers la Lidl, unde am observat că prețurile sunt foarte asemănătoare cu ale noastre, dar, desigur, salariile sunt mult mai mari.

Noaptea, ne-am pregătit să mergem la Berghain: cel mai exclusivist club din lume, unde poți fi refuzat foarte ușor și așa cum ne-am așteptat, am fost trimiși acasă, dar acest lucru nu ne-a stricat cheful de a găsi un rave în Berlin. Am mers la The White Rabbit în R. A. W. Intrarea a fost 18 euro, iar filmatul este interzis. În acest club, existau două camere: una pentru muzică house în stil berlinez și una pentru hard techno. Știu că acest tip de muzică este destul de controversat și adesea asociat cu anumite activități mai puțin plăcute, dar, pentru mine, stilul acesta este o formă de exprimare ce a apărut chiar în Berlin după căderea zidului, ca o formă de rebeliune împotriva sistemelor opresive. Într-adevăr, techno-ul este un imn al hedonismului, deoarece beat-urile sale pulsează nivelurile de dopamină din corpul uman. Totuși, apariția genului are puternice legături cu tranziția istorică din anii ’90 și cu felul în care oamenii au gestionat schimbarea.

În acest club, am avut ocazia să discutăm cu nemți despre oraș, situația lor politică și economică (mai ales ceea ce se întâmplă cu extrema dreaptă). La început, nu prea știam cum să abordez subiectul, având în vedere că Germania a mai fost odată, din plin, afectată de această mișcare, dar oamenii au fost foarte deschiși.

Ziua următoare, am mers de la Alexander Platz până la Brandenburg Gate pe jos. Ne-am oprit pentru câteva fotografii pe Insula Muzeelor. Am trecut și prin locul unde s-a filmat Jocurile Foamei (Capitoliul), ceea ce m-a bucurat foarte mult, deoarece un lucru e sigur: generația mea iubește această serie de cărți și de filme.

La Banderburg Gate ne-am făcut câteva fotografii, am ascultat un băiat cântând la vioară și apoi am mers către Memorialul Evreilor, unde erau diverse blocuri de piatră ce deveneau din ce în ce mai înalte odată ce treceai de intrare.

Seara, ne-am pregătit pentru o nouă experiență de club. Nu am mers la Berghain, dar am fost la un alt club foarte celebru, însă prefer să nu îi dau numele, având în vedere reputația pe care și-a consolidat-o acest loc. Intrarea a fost 20 de euro. Telefoanele ne-au fost puse într-o sală de bagaje, iar nebunia care se petrecea în fiecare colț al clubului este pur hedonistică. Totuși, ceea ce apreciez la Berlin, este faptul că oamenii nu te vor presa niciodată să faci ceea ce fac ei și vor purta discuții civilizate cu tine. În acel club, am vorbit despre diverse subiecte și de fiecare dată când păream obosită, venea cineva la mine să mă întrebe dacă eram bine, ceea ce mi s-a părut foarte drăguț.

Ziua următoare, ne-am trezit destul de târziu și singurul lucru pe care l-am făcut a fost să mergem la o plimbare, printre care să vedem și East Side Gallery. După nume, aceasta este o secțiune a Zidului din Berlin, unde au fost pictate diverse imagini. Aș fi vrut să ne plimbăm și cu barca, dar eram atât de obosiți, încât nu am mai apucat să facem acest lucru. În acea seară, ne-am odihnit cum trebuia, deoarece ziua urmatoare trebuia să eliberăm cazarea. Pentru ultima noapte, nu aveam un loc de dormit, dat fiind faptul că zborul nostru spre București era la 6AM.

La ora 11AM, eram afară, cu bagajele în mână. Ne-am cumpărat cinnamon rolls, apoi am mers să ne lăsăm bagajele la locker în Alexander Platz (6 euro/24 h). De acolo, ne-am dus pe jos la Nikolaiviertel, un cartier istoric din Berlin, de unde ne-am luat magneți și un Aperol Spritz care a fost 6.5 euro.

În cele din urmă, ne-am îndreptat spre Bauhaus Archival care reprezintă prima școală de arhitecutură din lume ce a schimbat percepțiile față de această profesie, dar care, desigur, a fost închisă odată ce Germania a ajuns în mâinile unui artist eșuat. Arhiva era doar temporar deschisă, căci„școala” se afla în renovare. Vizita era gratuită.

Următoarea oprire a fost Bahnhof Berlin Zoologischer Garten. De ce? Ei bine, nu am mers la Grădina Zoologică, ci am vrut să vedem doar stația de metrou în sine, pentru că acolo s-a filmat unul dintre filmele mele preferate: Christiane F. (1981). Bazat pe o poveste reală, filmul urmărește o tânără de treisprezece ani ce este absorbită în mrejele consumului de heroină, fiind atrasă în lumea prostituției pentru a-și procura din ce în ce mai multă substanță. Filmul este grafic și nu glorifică consumul de droguri. În plus, apare și David Bowie. L-am văzut la vârsta de șaisprezece ani, iar trei ani mai târziu, încă le recomand oamenilor să vadă acest film ca pe un avertisment împotriva substanțelor interzise.

Spre seară, ne-am întors la R. A. W., deoarece acolo există un fel de cabină telefonică (celebră pe social media) , unde poți să îți pui o melodie și să dansezi ca într-un mini-rave. Abia am avut loc trei oameni acolo și am plătit patru euro ca să dansăm pe Rhythm Is A Dancer și să ne facem o poză.

La finalul zilei, am mers într-un bar, unde, la un moment dat, am început să cântăm și să dansăm cu toată lumea I wanna dance with somebody. În fața clubului, am cunoscut un grup de oameni ce locuiau în Berlin: unii nemți, alții turci sau greci, alături de care am vorbit despre salariile din Germania. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost că în Grecia muncești doar ca să supraviețuiești, dar în Berlin te poți bucura și de viață cu banii pe care îi câștigi. De asemenea, tot sejurul am auzit cum Berlinul e alt univers față de Germania în sine. Dacă mă întrebați pe mine, acest oraș este alt univers față de întreaga lume. Parcă oamenii trăiesc într-o bulă.

În cele din urmă, am mers la un alt bar cu noii noștri prieteni care au fost puțin șocați de faptul că aveam doar nouăsprezece ani. Am avut prilejul să vorbesc și franceză în Berlin, ceea ce m-a umplut de bucurie.

Din păcate, la ora 1AM, am plecat spre aeroport cu autobuzul după ce ne-am luat lucrurile de la lockere, îndreptându-ne spre casă.

Câteva lucruri pe care pot să le mai adaug despre Berlin sunt faptul că oamenii nu prea merg cu mașinile, ci mai mult cu transportul în comun și cu bicicleta, ceea ce fluidizează traficul; semafoarele țin extraordinar de puțin pentru pietoni; oamenilor nu le pasă de cum te îmbraci și sunt foarte creativi în stilul lor vestimentar. Aș vrea să accentuez puțin această libertate a nemților. Mi s-a părut foarte interesant cum lumea era extraordinar de drăguță și de deschisă. Am vorbit cu mulți oameni din Berlin despre prejudecățile exagerate din România. De asemenea, Berlinul este foarte sigur. În București, nu mi-aș fi găsit niciodată curajul să merg noaptea pe stradă, mai ales în Centrul Vechi. În Germania, lumea își vede de treabă, ceea ce este și o sabie cu două tăișuri. Când am ieșit de la gara din Alexander Platz, în prima zi, am văzut un om în scaun cu rotile care se afla în comă alcoolică și nimănui nu prea părea să îi pese. Totuși, acela a fost singurul incident de genul pe care l-am văzut în acest loc.

În concluzie, Berlinul este un oraș al contrastelor. Chiar dacă nu mai este separat în două sfere de putere diferite, brutalismul domină partea estică, în timp ce bogăția occidentală este vizibilă în partea de vest. Într-o zi, mă voi întoarce sigur acolo, deoarce nu am apucat să văd toate muzeele pe care mi le-aș fi dorit. În plus, acest articol știu că nu reprezintă un ghid pentru un călător standard în Berlin, dar mi-am dorit să îmi împart experiența și cu dumneavoastră, având în vedere că s-a simțit precum o poveste de film cu adolescenți liberi în Europa.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 35 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI