Sejur Atena vara lui 2018

TIPĂREȘTE

Vacanta este acea perioada de timp pe care noi ne-o dorim, o asteptam cu nerabdare, ne-o programam, ne-o acordam pentru relaxare. Dar ce te faci atunci cand vacanta ta, cea pe care o planuiesti de niste luni bune, a fost anulata. Cam asta ni s-a intamplat noua la inceput de iulie. Am rezervat in ianuarie o vacanta in Tarile Baltice, iar agentia ne-a anuntat cu cateva zile inainte de plecare, ca de fapt nu mai plecam. A fost un soc pentru noi.

Si iata–ne fara vacanta, fara bani – i-am recuperat dupa mai mult timp, dar mai ales fara posibilitatea de a gasi ceva, o plecare undeva care sa ne avantajeze ca perioada, loc si buget.

Dupa cateva zeci de telefoane in urma carora nu am putut rezerva nimic pentru ca nu exista mai nimic in perioada aceea, am ajuns in postura de a ne construi singuri o vacanta in functie de ce mai gasim liber la cazare si avioane.

Biletele de avion, cele care ramasesera erau aproape de neatins ca pret, iar cazarile nu erau aproape deloc. Toti dorim ceva central, confortabil, cu recenzii bune despre locatie.

Dupa multe destinatii puse pe hartie la care fie nu erau bilete de avion, fie nu gaseam cazare ok, am decis. Din nou Grecia, Atena si una din insule.

Am mai fost de cateva ori in Grecia, si la Atena, ne place foarte mult, dar tot a existat o umbra de intrebare ce vom face 10 zile?

Dar nu, am realizat ca Grecia si Atena sunt inepuizabile. Ba chiar au ramas activitati pe care ni le propusesem si pentru care nu a mai fost timp.

Zbor cu Ryanair, zbor in care nici nu apuci bine sa te asezi, ca dupa o ora si jumatate cobori pe pamant elen. Am avut sansa de a nu prinde aglomeratie la controale nici la Otopeni si nici la Venizelou, desi aeroporturile erau foarte aglomerate.

La o ora dupa aterizare, cu ajutorul autobuzului X95, care este fix in fata terminalului sosiri si care costa 6 euro, eram in inima Atenei la hotel.

Cazarea s-a facut imediat. Dupa ce am lasat bagajele, am iesit la plimbare.

Cunoscand bine partea centrala a orasului, ne-am permis sa alegem pe unde dorim sa mergem mai intai. Atena deschide oricui o carte de istorie, de mitologie, multa voie buna, muzica buna si mancare pentru toate gusturile. Abia asteptam sa incercam din nou anumite specialitati grcesti. Ca de obicei, strazile sunt pline de toate natiile lumii, turisti din toate colturile vin sa vada, sa simta, sa cunoasca. Si asta se intampla tot timpul anului. Alta data, cand am fost si in octombrie si in noiembrie si era la fel. Diferit de ceilalti ani, acum strazile erau pline de homeless, iar numarul imigrantilor depaseste acum orice inchipuire, adaugand o mare bila neagra orasului. Preturile le-am gasit mult mai mari, plus ca la hotel s-a introdus o taxa, taxa guvernamentala zic ei, care pana acum nu exista. Nu este mare dar exista.

Cu un bilet de 9 euro, valabil pentru 5 zile, pe toate mijloacele de transport, te poti descurca foarte bine. La intrare la obiectivele turistice nu mai erau acele cozi interminabile ca alta data, in schimb la terase puteai gasi cu usurinta un loc unde sa mananci, pentru ca sant peste tot, numai ca nu te iau de mana sa te aseze la masa.

Diminetile au fost majoritatea pe plaja. Plajele sant multe, curate, neaglomerate, cu apa cristalina si foarte, foarte calda. Nisipul este presarat din loc in loc cu pietricele, in schimb in apa sant pietre mai mici si mai mari, ideal este sa intri cu incaltaminte speciala. Ora maxima pe plaja era 10, mai tarziu nu se mai putea sta fiind foarte cald. Plaja o poti alege din mers pentru ca tramul merge paralel cu plaja nu mai putin de 20 km. Exista dusuri, cabine, toalete, iar pe unele umbrele si sezongluri, majoritatea plajelor fiind gratuite.

Am avut norocul de a prinde in acea perioada o manifestare muzicala numita Summertime, care incepea in fiecare seara fix la ora 21 si tinea 3-4 ore, unde am ascultat si vazut toate genurile de muzica greceasca de la clasica la populara veche. Au fost niste seri magice, toate acestea avand loc in Gradinile Zappeion (care fac parte din Gradinile Nationale situate in centrul Atenei) spectacolul desfasurandu-se in fata palatului Zappeion.

In rest, timpul l-am petrecut intr-un mod foarte divers, luand practic la picior tot ce se putea, colindand strazi si cartiere celebre, obiective turistice si locuri mai putin cunoscute. Am redescoperit undeva intre nou si vechi, un popor cald, primitor, care stie sa faca turism-doar o face de f multi ani, niste oameni care fac cinste locurilor minunate in care traiesc si se muleaza perfect pe acele locuri.

Nu ne-a lipsit nici celebrul targ de antichitati de duminica dimineata, unde poti gasi o multime de lucruri interesante si poti trage concluzia ca grecii au fost un popor bogat, care au detinut lucruri extraodinar de frumoase si calitative, dar peste care patina timpului si-a pus amprenta, farmecul lor ramanand la fel. Preturile in schimb nu erau deloc mici, grecii preferand sa le mai expuna si alta data decat sa lase ceva la pret.

Mancarea grecilor? Cu multe plusuri dar si cu ceva minusuri. Pentru prima data am incercat celebra mousaka, care ne-a dezamagit. Nu este ceea ce vrea sa para, dupa simpla mea parere... La fel si cu renumitul sos tzatziki, care acum era bagat in meniu la fel principal, nu la sosuri sau salate si era si slabut calitativ. Am probat cu niste ani in urma un sos facut la o familie de greci in casa si era altceva. Asa ca aveam cu ce face comparatie. Nota 10 insa pentru cafeaua lor preparata in zeci de feluri. Foarte ok si alte specialitati care le-am mancat de cate ori am fost pe aici si nu am regretat, gyros, souvlaki, saganaki, placintele lor cu branza si spanac, dulciurile inegalabile… Este pacat sa treci pe aici si sa nu le incerci. Cu 15-20 euro poti lua doua portii de mancare care sant mari si imediat servite.

Daca vrei sa devii cetatean grec, o poti face daca detii 250.000 euro. Sunt afise mari si bannere care iti aduc la cunostinta acest lucru. Concluzia o poate trage fiecare. Poate ca e ca in SUA, doar trebuie sa faci dovada ca ii ai, iar apoi iti iei o casa si ce mai ai nevoie. Nu stiu daca mi ar placea sa traiesc permanent aici. Vara e f cald si foarte aglomerat, iar declinul economic si a cam pus amprenta. Unde anul trecut existau marketuri golite de marfa, pt ca nu erau lichiditati sa isi procure cele necesare, am inteles atunci din discutii cu localnici, acum magazinele gen supermarket erau pline. Preturile in urcare atat la piata cat si in magazine, simtite atat de turisti dar si de localnici. Am inteles ca salariul minim a ajuns pe undeva la 480 euro. Concluzia o trage fiecare.

Ca sa ajungi pe insule trebuie sa ajungi in portul Pireu. Acest lucru se poate face cu metroul pe linia verde-sant 3 linii foarte clar si bine indicate peste tot. Dealtfel toti pricep limba engleza si incearca sa te ajute. Acolo in port exista mai multe firme care fac transferul spre insule.

Am ales Aegina, unde se poate ajunge fie cu un feriboat de mare viteza care face cam o ora, dar nu poti admira plimbarea pe mare, fie cel mare, unde intra si masini si poti sta pe punte si admira peisajul incantator.

Drumul a fost superb, si dupa o ora si 40 minute am ajuns. Mai fusesem in noiembrie acum 2 ani, dar atunci nu am reusit sa ajungem la Sf. Nectarie. De fapt asta era scopul venirii pe insula.

Autobuzul care merge acolo este pe drumul principal chiar unde acosteaza vaporul. O calatorie de jumatate de ora care costa 3,60 euro.

Agios Nektarios este o constructie superba, impunatoare, unde era multa liniste si mai ales nu era aglomeratie, un loc incarcat de o spiritualitate aparte, ca toate bisericile grecesti de altfel. Manastirea a fost construita pe ruinele unei foste biserici bizantine la inceputul anilor 1900, sfantul insasi ajutand la ridicarea ei. Pe atunci era mitropolit in Aegina. A murit in 1920, fiind canonizat apoi Sfant. Sicriul de argint in care se afla moastele este intr-o incapere mica, unde fiecare isi facea rugaciunea in felul lui. Se spune ca in acea mica incapere s-au petrecut de-a lungul timpului multe minuni. Biserica propriu zisa avea in interior niste schele, probabil era in reconstructie, dar asta nu ne-a impiedicat sa admiram frumusetea si maretia fara cuvinte care este acolo. Am plecat incarcati spiritual, cu o stare de liniste interioara, pe acelasi drum pe care am venit. Strazile insulei sant inguste si pline de magazine mici si terase incantatoare.

Preturile sant mai mari decat in Atena. Aegina fiind mama fisticului, nu poti pleca de acolo fara a cumpara o punga sau mai multe, acesta fiind autentic si foarte gustos. Erau copaci cu ciorchini de fistic peste tot. Se vinde prajit, sarat sau nesarat, in jurul sumei de 6 euro pt. jumatate de kg. Am ajuns seara la hotel foarte obositi dar si foarte incantati de ceea ce vazusem.

Intre plaja de dimineata sic cea de seara de dupa ora 19, intre plimbarea pe insula, vizitarea locurilor istorice dar si acelor moderne, nici nu stim cand au trecut cele 10 zile. Acum cred ca am vazut tot ce se putea vedea si ne-am facut o parere adevarata si reala despre greci si tara lor. Iubim acest oras, dar ne asteapta si alte locuri minunate sa le descoperim. Insa pot spune din nou cu mana pe inima ca Atena este inepuizabila. V-o recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 1671 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI