Scurta introducere in vizitarea Athenei

TIPĂREȘTE

Pentru mine, care sunt un iubitor de natura, mare, munte si animale in general, exista totusi, trei atractii turistice mari, fara legatura cu natura:

1. Piramidele si partial Egiptul

2. Roma si Coloseumul sau

3. Athena cu Acropolis si Parthenonul sau.

Toate acestea cultivate de filmele vazute, sau cartile citite … odata.

Din pacate primele 2 sunt mai greu de atins de noi, din cauza ca nu mergem cu avionul si ferryboat de Cairo, inca nu stiu, iar Roma e si ea un pic departe si locuita de italieni, fata de care sincer am o mica jena pentru ca le-am cam invadat tara.

In schimb, am reusit sa vedem anul acesta, in 2010, in mare Athena si o parte din atractiile sale turistice: Acropolis si multele site-uri arheologice care o inconjoara, frumoasele cartiere Plaka, Monastiraki si Anafiothika, Noul Muzeu al Acropolei, Piata Syntagma si parlamentul cu evzonii sai si parcul pompos denumit Gradinile Nationale. Ideea mea era sa vad si locul in care a fost instituita de catre Pericle, prima democratie din lume.

Mai intai am citit tot ce am gasit pe forumuri si site-uri de turism inclusiv acesta despre acest oras, apoi am achizitionat cartea’’ Top 10Athena’’ de unde m-am si inspirat in mare despre ce e de vizitat si cartea: ’’Grecia –istorie, arta, folclor, itinerarii’’ - foarte utila si ea. Am mai avut si un dvd cumparat dintr-un supermarket, despre Grecia in general, de unde am aflat in plus despre Anafiothika si mastika (produs natural ce a stat la baza primei gume de mestecat). Am citi remarca lui Daniel Trezitu care a spus ca: nu am fost la Athena inca, am considerat ca nu sunt pregatit, am citit impresiile MireleiB si ale ElladeiS si am incercat sa ma pregatesc sufleteste pentru acest oras urias din toate punctele de vedere.

Am incercat sa ne ferim de cazare in Athena si am rezervat cu ceva timp inainte la un hotel micut in Pireus si am mers in Athena cu autobuzul nr 040 pentru care am cumparat bilete de la chioscurile mici din apropierea statiilor de autobuz. Ar mai fi fost metroul, dar am inteles de la receptionere ca metroul e in reparatii si linia din Pireus catre centrul Athenei e intrerupta la un moment dat si tot trebuie luat un autobus, asa ca am preferat sa mergem direct cu autobuzul. Biletele costa 1 euro si sunt valabile pe orice mijloc de transport in comun timp de 90 de minute, iar in caz de schimbare a acestuia trebuie stantat in fiecare, iar la metrou trebuie validat. 040 ne-a dus pana in Piata Syntagma (se pronunta Syndagma) cam in 50 de minute, acolo am facut poze, piata e impunatoare si e strajuita de hoteluri luxoase (Grande Bretagne, King George Pallace si Athens Plaza) si de parlamentul grecesc pazit de evzoni. Chiar in piata este statia de metrou care ne-a dus la urmatoarea oprire chiar la Acropolis.

Acropolis este centrul istoric al acestei tari, cel mai important loc din ultimii 2500 de ani din Grecia, locul cel mai vizitat si care se afla pe cea mai celebra colina din oras.

Am ajuns aici cu un metrou foarte curat si mult mai frumos ca al nostru, un pic la distanta si nu prea stiam incotro sa o luam, dar ca de obicei am vazut ca oamenii iesiti de la metrou mergeau toti in aceeasi directie formandu-se un suvoi, am mers si noi dupa ei si am vazut ceva ce asteptam demult: o parte a stancii sacre (acropole=stanca sacra) la care de fapt venisem. Intrarea in parcul arheologic se face prin multe locuri insa noi am intrat pe la prima pe care am gasit-o, aflata chiar langa noul muzeu al Acropolei. Biletul costa 12 euro pentru adulti si 6 euro pentru copii. Acesta are mai multe parti, care se pot detasa, astfel incat sa poti merge in mai multe locuri cu acelasi bilet care e valabil 48 de ore pentru a putea vizita chiar tot.

Trebuie sa va avertizez ca aveti nevoie de incaltari care nu aluneca deloc, altfel riscati un accident nedorit din cauza pietrelor slefuite si foarte alunecoase. Am intrat si primul lucru vazut a fost teatrul lui Dionysos, un amfiteatru destul de deteriorat cu multe banci distruse, insa resturile bine conservate, unde s-au tinut odata concursuri dramatice si s-au prezentat pentru primele dati operele celebrilor Sofocle, Eschil sau Euripide. Dupa el am trecut printre mii de de pietre ruine si vestigii si am ajuns la un al doilea teatru antic: Odeonul lui Herodes Atticus, care are scaunele sau bancile daca se pot numi asa, noi schimbate in anii ’60 si unde se mai tin spectacole si azi.

Trebuie sa fie foarte interesant un spectacol aici, avand in vedere ca in spatele scenei se afla un zid inalt din antichitate, bine luminat seara.

De la Odeonul lui Atticus, se intra efectiv in curtea Acropolei, stanca calcaroasa de 156 m inaltime, pe niste mici serpentine presarate cu pietre antice si maslini mai recenti. Urcusul nu e greu dar se face si pe cateva trepte, care sunt foarte alunecoase avand in vedere ca totul pe aici e facut din marmura.

Intrarea propriuzisa se face pe trepte prin Propylaia, un fel de mic templu prin care trece toata lumea neexistand alta intrare catre Parthenon. Aici este cea mai mare inghesuiala, am vazut sute si sute de turisti de pe tot globul care stateau timizi ca si mine, faceau poze, se strigau si asteptau cu emotie: sa intram, sa mai asteptam, pana la urma hai sa intram!

Imediat dupa intrare am gasit templul Athenei Nike (si am inteles de unde denumirea pantofilor sport) care proteja intrarea, partea cea mai vulnerabila, de inamici. Defapt este un templu inchinat zeitei Victoriei. Impunator si destul de bine pastrat acest templu, dar nu poti sa nu te gandesti ca imediat dupa el vei vedea minunea arhitecturii antice: Parthenonul.

In traducere libera este templul inchinat Athenei, zeita ce patroneaza orasul (Parthena = in cinstea Athenei). Acesta se distinge prin armonia si simplitatea liniilor sale, este bine conservat si intr-o continua reparatie. Este incercuit cu gard, nu te poti apropia la mai putin de 5 m si in curtea de sus a Acropolei ramai putin uimit de cele 2 macarale imense si de cateva containere cu AC expus si utilajele de constructii, care nu apareau in filme niciodata, insa probabil erau sterse prin diverse metode digitale sau nu.

Dupa ce am admirat si respirat aerul din vecinatatea monumentului dorit, dupa ce ne-am dezmeticit si ne-am ciupit, ca sa vedem ca nu visam, am luat la picior toata curtea de sus si am admirat Athena in toata splendoarea ei vazuta de sus. E un oras mare, foarte mare si foarte aglomerat, cam de 3 ori mai mare ca Salonicul.

Pe langa Parthenon erau asa de multi turisti, peste 1000 cred, ca nu aveai loc tot timpul pe margine sa pozezi orasul sau ruinele vazute de sus. Mentionez ca inauntru, in parcul arheologic sunt trei toalete si nu se poate cumpara nimic de baut sau de mancat.

Desi afara erau doar 23 de grade si nici un norisor, caldura era sufocanta, ma intreb cum o fi la 40 de grade toata vara?

Peste tot sunt agenti de paza si camere de supraveghere, in caz ca cineva se gandeste la un suvenir mai deosebit! Desi locul e bine pazit, exista si cativa care nu au platit bilet si erau bine primiti, cativa catei si o pisicuta foarte draguta. Cainii erau lesinati pe jos, ca toti cainii din Grecia, foarte mari, extrem de grasi si puturosi.

Am filmat, am pozat, am admirat si am lasat si locul altora pentru ca situatia devenea inghesuita am mers mai departe, am incercuit Parthenonul si am privit cum mii de oameni isi faceau poze peste poze unii altora. De sus am admirat templul lui Zeus Olimpianul, aproape distrus, Colina Lycabettus, pe care am vrut sa urcam dar nu am reusit, stadionul din Athena complet reconstruit pentru primele jocuri olimpice moderne din 1896, colina si monumental lui Philipopapos, turnul vanturilor si Agora Romana si multe altele care nu imi trec prin cap acum.

Parthenonul a fost construit aproximativ in 447 BC pana in 432 BC, pe ruinele a altor doua temple mai vechi din lemn, constructia a durat 15 ani. In timpul ocupatiei turcesti acesta a fost transformat in moschee, dupa ce fusese si biserica ortodoxa, apoi folosit ca depozit de armament, a fost bombardat de venetieni in 1687 si aproape distrus in urma incendiului de 2 zile care a durat.

In curte se mai afla Vechiul muzeu al Acropolei, calea Panatenee, Panagia Crysospiliotissa si Erechtionul- templul inchinat regelui-erou-zeu Poseidon.

Legenda spune ca Athena si Poseidon si-au disputat suprematia pentru acest oras si zeii au decis ca fiecare sa faca un cadou iar cel mai reusit va castiga. Poseidon a fulgerat cu tridentul si a tasnit apa de mare, iar Athena a invins facand sa rasara un maslin din pamant. (probabil ca pana atunci nu erau maslini in zona! ).

Dupa Erechtion, se face iesirea exact prin locul pe unde am intrat bine ghidati, astfel incat sa nu ne invalmasim cu cei care intra. Din nou sute de poze, inghesuiala, strigate, emotii amestecate si am mers mai departe catre Agora veche si minunatiile sale coborand in dreapta usor, printre maslinii nelipsiti si vanzatorii ambulanti de bauturi racoritoare reci, de diverse natii si culori.

La intrarea in Agora ne-a mai fost rupt o parte din bilet si am intrat intr-o curte mare, imensa toata vizibila de sus, plina cu ruine si vestigii presarate parca la intamplare pe iarba, printre maslini. Chiar la intrare se gaseste in stanga o biserica destul de veche numita Biserica Sfintilor Apostoli, la umbra careia ne-am tras sufletul si am citit in continuare ce aveam de vazut, am baut apa si am mancat rapid un sandwich.

In curte Agorei se gasesc multe vestigii printre care: Templul lui Hefaistos, Porticul lui Attalos, Odeonul lui Agrippa, Porticul Basileios, marele canal de scurgere si multe altele, prea multe poate. Dintre toate acestea se disting doua cladiri Templul lui Hefaistos si Porticul lui Attalos. Cladiri inalte, insa foarte diferite.

Templul lui Hefaistos este cel mai bine conservat templu din toata Grecia, aproape intact, inchinat si lui Hefaistos dar si Athenei, ne prezinta in partea de sus (friza) sculpturi ale caror eroi sunt Tezeu si Hercules.

Porticul lui Attalos, pe de alta parte este o cladire imensa, cu etaj, care a fost refacuta complet in epoca moderna si adaposteste acum muzeul Agorei, unde se plateste separat intrarea. Aici la capat sunt toalete care au un sistem ciudat de economisire a apei. In podea e o pedala sau buton pe care calci cu piciorul si se trage apa, iar la spalator la fel apesi pe pedala si vine un jet de apa. Normal ca unii turisti au plecat nespalati pe mana, convinsi fiind ca grecii astia necivilizati nu au apa la toaleta.

La intrarea in muzeu sunt expuse multe statui importante, insa majoritatea fara cap si fara picioare.

Dupa mai multe ore istovitoare prin soarele Acropolei si printre ruinele si maslinii Agorei, am pasit usor spre cartierul vecin Monastiraki. Iesirea se face peste un pod pe sub care trece trenul. Foarte ciudat mi-am zis, trenul produce vibratii, astia chiar nu s-au gandit?

Chiar pe marginea Agorei se gasesc zeci de taverne cu terase care au scaune si pe o parte si pe alta a strazii inguste, care mai de care mai draguta mai dichisita, mai aranjata, pregatite oricand sa preia miile de turisti infometati si insetati ce coboara de la Acropole.

Am mers noi asa usurel printre clientii tavernelor si am zarit o mica straduta ce avea cateva tarabe cu nimicuri, am intrat pe ea si brusc dupa primul colt s-a latit si ne-a aratat o multitudine de magazinase cu tot felul de obiecte de vanzare noi sau vechi, suveniruri in gama larga, vechituri, biciclete, mobila veche, unelte de tot felul, lampi, covoare, haine de tot felul, briz-brizuri, margele, esarfe, baticuri si multe altele exact ca in bazarul din Istambul.

Am iesit intr-o piata mai mare unde se afla si statia de metrou Monastiraki. Aici chiar in mijloc doi comercianti de fructe cu tarabe lipite unul de altul vindeau acealsi lucru: capsuni. Unul mai mic si negru striga de mama focului pe limba lui o reclama gen: “nu mai dati banii pe prostii luati capsuni la copii” si avea coada de 5-6 persoane permanent, celalat intimidate, nu zicea nimic si nu avea nici un client. Preturile identice, fructele identice, sa nu mai spuneti ca reclama nu e sufletul comertului.

In piata se gaseste chiar in mijloc o biserica foarte veche bine pastrata si intr-o margine o moschee inalta si la fel de bine pastrata. Am mers pe langa statia de metrou care arata cu totul altfel decat v-ati inchipui si am gasit o alta atractie a orasului: Biblioteca lui Hadrian, impunatoare si vasta constructie a lumii antice.

Langa aceasta, pe o margine statea in repaos un tractoras frumos machiat in locomotiva, ce avea in spate cateva remorci pline cu turisti. Titicarul asa o sa-i spun, era vopsit in rosu si cu reclame evidente la o firma de telefonie avea pe langa driver si o tanti care tinea loc si de ghid si de taxatoare, care ne-a explicat ca ne va plimba prin toate cartierele marginase Acropolei si ca putem sa coboram oriunde si sa reluam plimbarea in termen de 4 ore, daca pastram biletele.

Ne-am gandit un pic si ne-am urcat in el, pentru ca eram foarte obositi si am zis ca un pic de relaxare a picioarelor in timp ce privim si ceva frumos nu strica. Pretul a fost de 6 euro de persoana, cam scump, dar nu am regretat pentru ca am colindat prin Monastiraki, prin Plaka, si pe langa Acropole, in timp ce tanti taxatoarea ne spunea la megafon una alta in engleza despre locurile vazute.

La un moment dat am ajuns din nou langa noul muzeu al Acropolei unde se stationeaza 10 min si acolo ne-am hotarat sa ne dam jos si sa vedem si noi muzeul. Cladirea este superba, nou nouta din sticla si metal, cu podele din sticla asa ca: fara fuste scurte. La parter se vad ruine si vestigii antice lasate special asa. Intrarea in muzeu este cam la fel ca la aeroport. Bagi bagajul pe banda pentru a putea fi scanat, tu intri printr-un scanner de metale, apoi intri si trebuie sa cumperi bilet, care arata ca o bucata de carton cu un cod de bare pe el, apoi tb sa lasi bagajul la garderoba, pentru ca nu e voie cu acesta in muzeu, si sa stingi telefonul, ca nu cumva sa faci poze sau sa flimezi, lucruri interzise total in interior. Muzeul are trei niveluri si prezinta multe, foarte multe realizari din piatra, gasite in diverse locuri din Grecia, unele mai interesante, altele mai putin, unele mai intregi dar majoritatea cam facute praf, sculpturile sunt uneori refacute cu material mai deschis la culoare.

Am vazut atatea pietre si arce si coloane si bucati de sculpturi vechi incat am declarat la iesire ca nu mai vreau sa vad nici macar una pe ziua aceea. Dupa 45 de minute in care am vizitat si cele 2 magazinase extrem de expensive si terasa bar ce oferea numai cafea si sandwichuri am iesit si am asteptat urmatorul titicar. Ne-am asezat pe o bancuta si am mancat un pachet de grisine de acasa. Vazandu-ne un grup compact de porumbei si vrabiute au venit cu gura mare si am fost nevoiti sa impartim cu ei grisinele cu susan din Bucuresti.

Titicarul a venit, s-a umplut si mai rau cu clientii de la muzeu si am pornit prin carierul cel mai frumos din Athena: Plaka. Foarte simpatici niste englezi in spatele nostru, foarte vorbareti aveau un prieten care ne-a urmarit de pe bicicleta pe langa titicar. Pentru a descrie cel mai bine acest loc superb: Plaka, o sa folosesc un citat, sper sa nu va suparati, dar mi s-a parut foarte frumos: “ Plaka este pentru Athena ceea ce Covent Garden este pentru Londra, Cartierul Latin sau Monmartre pentru Paris. Plaka este cartierul zeilor. Plaka, situata la picioarele Acropolei, a fost din cele mai vechi timpuri centrul Athenei. La fiecare pas, pe fiecare alee, la fiecare cotitura, se afla cate o surpriza: biserici, ruine antice, cladiri neoclasice, case france, toate combinate cu viata moderna a Athenei impletind intr-un mod original trecutul cu prezentul. Aici vizitatorul este cucerit de culorea si pitorescul local. Plaka este unica, e vie, plina de culoare. Plaka e plina de baruri, taverne, cluburi de noapte, cofetarii, piete, copaci, biserici si foarte multi turisti. Plaka are magia sa in fiecare zi si in fiecare loc. Nu poti merge la Acropole, fara sa mergi in Plaka unde la fiecare pas gasesti o pravalie. Daca vrei sa ai un souvenir gasesti obiecte de artizanat, covoare, blanuri, goblenuri, obiecte de arta, argint. Si nu in ultimul rand Plaka e cartierul artistilor. ”

Sper ca nu a deranjat micul meu copy/paste mai ales ca a fost defapt copiat manual din una din cartile mentionate si nu exista gata scris pe net.

Titicarul ne-a bagat pe niste stradute mici si inguste cu multe magazine, mult mai de soi prin Plaka, apoi printre multe terase foarte frumoase si aranjate, cu preturi ceva mai piperate ca cele din Monastiraki, si am vazut si o parcare mica unde pretul era afisat 6 euro pe ora!!!

Usor, usor am ajuns din nou in Monastiraki si aici inghesuiala e asa de mare si strada pe care mergeam asa de ingusta incat puteam atinge cu mana clientii de la terase.

Am coborat si cautat in continuare un alt cartier mult mai mic dar foarte shic: Anafiothika. In drum spre acesta am gasit micuta biserica Monastiraki care a dat si numele cartierului si care inseamna exact mica biserica. Pe langa ea doua pisici se frecau de gard si o japoneza mai in varsta le dadea ceva de mancare. Ne-am oprit si noi si am mangaiat patrupedele, iar japoneza a tinut sa ne informeze ca cea neagra e foarte inteligenta si chiar se numste Clever, e cea mai desteapta pisica din curtea bisericii ne-a spus, avand in vedere ca erau doar 2.

De aici am inceput sa descoperim micul cartier Anafiotika, care se afla pe dealul ce urca spre Acropole intre Monastiraki si Plaka. Locul e superb, sunt case mici majoritatea albe cu drum alb si flori multe, terase, baruri toate situate pe treptele ce urca la Acropole.

Culoarea locala e deosebita mult de restul Athenei cea inghesuita si superaglomerata.

In continuare am luat Plaka la picior si am iesit din nou in Piata Syntagma. unde am vizitat gradinile nationale, de fapt un parc mult mai mic decat AI Cuza si cu un lacusor infim, insa am vazut aici palmieri de peste 20m inaltime si sute de mandarini si o mica gradina zoo, unde niste tapi foarte incornorati se impungeau de zor.

Am iesit si admirat Parlamentul Grec, in fata caruia peste numai o zi aveau sa fie tulburari destul de grave. Apoi am mers spre colina Lycabetus, insa unde nu am mai ajuns din cauza unei tinere grecoaice, care ne-a spus complet eronat ca harta noastra nu e buna si efectiv telescaunul este in cu totul alta parte. De fapt, harta era buna si telescaunul era la 1 km de noi, am aflat asta la hotel, de la receptionerele foarte dragute si bine pregatite. Cu parere de rau am parasit orasul, gandind ca poate vom vizita restul alta data, care data? la pensie poate mai putem ajunge pana aici.

Ce am vizitat in data de 30. 04. 2010, centrul istoric si cartierele invecinate au fost foarte frumoase, foarte curat, foarte bine structurat si usor pentru turist. Darrrr, despre restul orasului am numai trei cuvinte: inghesuiala, aglomeratie si gunoaie.

Sper ca nu v-am plictisit, eu puteam sa mai scriu 3-4 pagini despre acest loc absolut fantastic, plin de istorie, locul unde democratia a facut primii sai pasi, unde artele au fost descifrate intai, unde justitia si-a scos capul in lume prima data si capitala moderna a unui mare popor, dar ma opresc aici si va rog priviti pozele, sunt muuuuulte!

PS. Pentru webmastersi daca se poate atasa videoclipul urmator care surprinde foarte frumos toate locurile pe unde am fost si multe altele as fi foarte fericit:

click aici

---

VIZUALIZĂRI: 7222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI