Pe urmele zeilor in Atena

TIPĂREȘTE

Bine v-am regasit, dragi calatori!

M-am intors cu o noua povestire, de data aceasta din Atena pentru ca dupa Roma (vezi impresii), unde puteam sa mergem decat la sora acesteia. Ce-i drept, nu a fost o alegere, nici macar nu ne planuisem o vacanta.

Disclaimer: excursia a fost acum 2 saptamani si jumatate, motiv pentru care nu mai am informatiile asa recent intiparite in minte si de aceea nu am precizat fiecare obiectiv vizitat.

Povestea incepe cam asa: Eu eram in sesiune si de drag ce mi-era sa invat pentru un alt examen dupa ce tocmai terminasem cu altul, am inceput sa dau scroll pe facebook si mi-a aparut o oferta cu un city break spre Atena. Al meu concubin (haha) era langa mine in acel moment, dar nu se uita in telefonul meu. Stiind ca el nu e chiar cea mai spontana fire (spre deosebire de mine), nici nu stiam daca sa ii zic ca mi-ar placea sa cumparam fix in momentul ala biletele de avion si cazarea. Am zis totusi sa ii vad reactia si i-am zis “ Fii ateeent, ia uite ce ieftina e asta la Atena, 90 de euro de pers, avion si cazare 3 nopti”, vad ca nu zice nimic si ii zic “ Hai, mergem? ” si rad, crezand ca sigur o sa zica “Ce-ai ma, de unde bani? Iti mai trebuie si pe acolo de cheltuiala destul de mult”. Nu, dom’le, el a zis fara sa stea pe ganduri “Mergem! ”.

Nu imi venea sa cred ce aud, dar am fugit repede la calculator sa imi verific cardul si am constatat ca nu aveam chiar 100 de euro pe el pentru ca tocmai ce platisem toate utilitatile, deci daca al meu mi-ar fi zis ca nu avem bani, chiar nu aveam, haha. Buget de student, ce sa facem… Asa ca il sun pe tati si il rog sa imi puna niste bani din aia pe care ii pun eu de-o parte acasa pentru vacanta de vara. Nefiind banii lui, evident ca nu a comentat nimic si mi-a indeplinit dorinta.

Cat timp am asteptat banii, am zis sa am linkurile pregatite pentru ca in general ofertele astea se duc foarte repede. Eu am aflat de ocazia asta de la o pagina cu vacante DIY. Pentru cine nu stie, DIY inseamna do it yourself, nefiind vorba despre o agentie de turism, ci despre un site care te informeaza cu privire la diverse ponturi si oferte si care iti ofera linkurile de unde le poti cumpara. Dand click pe linkul cu biletele de avion, am constatat ca era un site care gestiona bilete de avion si care evident le vindea un pic mai scumpe, nu cu mult, dar de ce sa dau 40 de lei in plus doar pentru ca mi-a fost lene sa mai caut? Asa ca am intrat direct pe site-ul Ryanair si am achizitionat de acolo 2 bilete dus-intors, la 150 de lei fiecare. Nici de cazarea propusa de ei nu am fost prea incantata, asa ca tot singura mi-am gasit pe Booking un hotel de 3 stele, foarte aproape de centru, la doar 100 de lei pe noapte, deci 50 de lei de persoana. Mi s-a parut ireal pentru ca nici in Romania nu prea gasesti asa preturi. Abia cand am ajuns acolo, am constatat ca grecii sunt cam saracuti si ca se justifica preturile mici.

Asadar, iata-ne cu biletele si cazarea cumparate pentru perioada 5-8 martie, la un pret “exorbitant” de doar 300 de lei/pers. Oricui povesteam de cat de ieftin am gasit spuneau ca este incredibil.

Sa incepem cu hotelul. Nu o sa fac rubrica separata pentru ca nu am foarte multe de spus. Numele este Malliot Eva, pe booking scria ca are 3 stele, dar eu l-as evalua la 2. Desi am citit reviewuri ingrozitoare, cum ca ar avea camerele pline de gandaci, fara draperii, cu lenjerie murdara si alte cele, nu s-au adeverit in cazul nostru. Ori au renovat intre timp, ori am nimerit noi o camera super. Un punct slab a fost faptul ca noaptea era foarte frig in camera, aerul conditionat nu facea caldura deloc, iar singurul lucru cu care te puteai inveli era o pilota subtirica. Mda, acum la 100 de lei camera pe noapte in centrul Atenei, nu poti comenta prea multe. Noi oricum nu suntem pretentiosi si la banii astia am fost mai mult decat multumiti. Pentru alte detalii despre hotel, puteti sa-mi lasati mesaj.

Acum sa incepem povestile din Atena! Trebuie neaparat sa precizez ca spre deosebire de celelalte vacante ale mele, aceasta nu a fost in detaliu planificata, ci doar mi-am notat niste obiective si restaurante, fara sa studiez enorm de mult ce este de vazut in Atena- asta pentru ca tocmai ce le planificasem alor mei excursia in Milano si cand am ajuns la planificarea excursiei mele, mi s-a scurs toata energia.

Prima zi

Revenind la poveste, am aterizat intr-o duminica la ora 15:00. Din aeroport am luat autobuzul X95 care te lasa in piata Syntagma, pretul unui bilet fiind de 6 euro. Drumul dureaza aproximativ 40 de minute, dar poate varia in functie de trafic. Fiindca la hotel am ajuns pe la 16:30, am decis ca in aceasta prima zi sa ne lasam purtati pe stradute de la hotel pana in Syntagma. Zis si facut, dupa ce ne-am cazat si despachetat, am luat-o la picior spre piata Syntagma. Am fost surprinsi sa vedem cat de repede se trece dintr-o zona saracacioasa si pustie in zona cu hoteluri scumpe si foarte populata.

Repejor, am si ajuns in centrul centrului unde ne-am oprit la Universitatea din Atena si la Academia din Atena pentru a face o multime de poze. Cred ca nici la Acropole nu mi-am facut atatea, asa de mare a fost incantarea aia disperata cauzata de primele obiective descoperite. Tot facand poze, s-a lasat si intunericul, asa ca ne-am dus la un fast food sa mancam ceva repejor, iar apoi ne-am indreptat spre zona Monastiraki pentru a investiga bazarul. Fiind duminica si destul de tarziu, multe magazine inchideau, asa ca am promis sa ne intoarcem pentru ca parea locul perfect pentru cumparat suvenire (cu ocazia asta, va atrag atentia ca pluralul corect de la suvenir este suvenire si nu suveniruri, asa cum este scris peste tot). Dupa ce am iesit din bazar, ne-am plimbat pe strada Ermou, o straduta in panta, plina de magazine (H&M, Zara, Sephora etc).

Tot plimbandu-ne prin zona, am ajuns la cafenele si ne-am oprit la un suc. Am fost cea mai fericita pentru ca am observat ca grecii sunt iubitori de animale si nu le alunga de la terase, ba mai mult, le mai si hranesc. In Atena am vazut numai maidanezi obezi, haha. Iubitoare de animale fiind, am chemat la masa ba o pisicuta, ba un catel, spre disperarea unei simandicoase care stramba din nas de cate ori ii mangaiam. Obositi si dardaind pentru ca eram imbracati ca pentru luna mai, ne-am intors la hotel ca sa capatam forte proaspete pentru ziua urmatoare.

A doua zi

Aceasta a fost cea mai obositoare zi, dar si cea mai frumoasa. Am parasit hotelul cu un plan de vizita, asa ca ce putea fi rau? Am pus google maps de la hotel spre Acropole si am vazut ca aveam ceva de mers, dar nu conta, ne incapatanasem sa nu luam metroul si sa exploram cat mai mult- asa de mult incat am ajuns intr-un cartier plin de indieni si arabi care se uitau foarte ciudat la noi, fiind singurii albi de acolo. Probabil se intrebau si ei, ca noi, ce naiba cautam acolo, dar daca ala a fost traseul domnului “Goagal”, l-am respectat cu sfintenie. Nu stiam ca nemernicul avea sa ne insele ceva timp mai tarziu. Am ajuns intr-un loc de unde se vedeau Acropolele in sus, fiind chiar locul unde cu o seara inainte servisem un suc, dar la cat de zapaciti am fost, nu stiam unde suntem. Mai mergem noi putin in fata si observam niste ruine, fiind vorba despre Biblioteca lui Hadrian si Templul lui Zeus pe care le-am vizitat pe gratis. Ca tot am ajuns la capitolul preturi, noi nu am platit pentru nicio intrare. Nu stiu daca a fost pentru faptul ca era luni, dar toata lumea intra gratis, ceea ce a fost perfect pentru portofelul nostru, intrarea la Acropole fiind 20 de euro in mod normal (bine, noi fiind studenti, nu stiu daca am fi platit oricum).

Acum, o sa sar peste multe lucruri pe care le-am vazut pentru ca am mers foarte mult si nu imi mai amintesc exact. Revenind la Acropole, google ne-a tot invartit, spunandu-ne dupa ce am urcat o ditamai panta ca nu suntem pe drumul cel bun. Ei, ce sa vezi, drumul era bun! Dupa ce ne-am mai invartit de zece ori, am urcat iar panta si am descoperit cat de mult este de urcat pana la Acropole. Tot raul spre bine, pentru ca in invarteala asta a noastra am descoperit multe stradute tipic grecesti, pietruite si pline de portocali, dar si de pisici foarte blande, pentru care ma opream din minut in minut sa le iubesc, hihi. Cu o gafaiala zdravana “demna” de niste studenti de 22 de ani (apropo, sa stiti ca ne-am apucat de alergat intre timp), am ajuns in locul de unde se cumpara bilete (chiar daca era gratis, trebuia sa avem bilet), descoperind ca mai sunt ceva scari de urcat. Mai intai, am vazut cum urcam, pe dreapta, niste scari pe unde urca lumea si ca niste maimutele am mers si noi dupa ei. De acolo se vedea o priveliste minunata- tot orasul, o mare alba de cladiri.

Eh, ca tot am ajuns aici, sa va spun o povestioara. Nota bene: cine a aterizat pe reviewul meu doar ca sa isi ia notite in legatura cu obiectivele, ar putea sa sara peste aceasta parte, pentru ca nu este informativa deloc sau poate ca este, depinde cum o priviti. Revenind, ajunsi pe acel deal, am facut o multime de poze, din toate unghiurile posibile, dar mai ales panorame. Trebuie sa stiti ca jos sunt niste roci foarte alunecoase si trebuie sa aveti mare grija cum calcati, pentru ca foarte usor puteti cadea. La un moment dat, mi-a alunecat piciorul si era cat pe ce sa cad, dar m-am “restabilizat” imediat. Fix atunci, aud un conational pe care ma abtin sa il descriu ca sa nu existe riscul de a imi sari cineva in cap, spunandu-I sotiei lui “Ah, dar-ar Dumnezeu sa cadeti pe aicea sa am si eu ce prinde in poza”. L-am citat elegant, sigur nu ar fi stiut sa puna cratima, dar na. Evident ca m-am facut ca nu l-am auzit, am continuat sa vorbesc cu prietenul meu, moment in care o aud pe sotia-sa cand ii spune “ Vezi ca astia sunt romani”. Am observat trendul asta al unor romani scapati prin “strainataturi” de a face misto de oameni, fiind convinsi ca absolut toti sunt straini si nu inteleg ce spun ei. Ei bine, dupa atentionarea primita de la nevasta-sa, ce face el? In loc sa taca, continua sa ne intarate ca sa se convinga ca suntem romani, moment in care nu m-am mai putut abtine. Totusi, am tinut in frau foarte bine vorbele care imi veneau in minte si doar l-am mustrat spunandu-I sa nu se mai mire cand vede romani in strainatate si sa aiba mare grija ca sunt peste tot, mai ales in tari precum Grecia, Spania si Italia, dar ca nu am pretentii de la el. Cu siguranta nu se astepta la vreo reactie din partea mea, pentru ca i-a picat fata si a bagat un nonsens total: “pai nu, ca nu stiu, ca da, ca nu-I asa”, si-a luat sotia si a plecat, haha.

Dupa aceasta “peripetie”, am ajuns in sfarsit sus la Acropole si am admirat Teatrul lui Dionysus, Partheonul, Templul Atenei, dar si minunata priveliste. De aici se vedea si marea, moment in care ochii mi-au devenit inlacrimati. Intotdeauna am iubit marea si m-a emotionat vederea ei, mai ales dupa o iarna lunga. Poate pentru unii suna prostesc, dar mie mi se intampla des sa ma emotionez cand admir natura.

De la Acropole, am plecat in cautarea restaurantului Kostas, loc despre care citisem pe TripAdvisor ca fac cel mai bun souvlaki. Dupa ce l-am gasit, am constatat ca nu era restaurant, ci era in regim de street food, avand totusi inauntru 2-3 scaunele, iar afara doua bancute. A fost intr-adevar bun si arata si foarte bine, dar cel mai impresionata am fost de curatenie si de grija angajatilor, doi la numar, un tanar si o doamna. Locul era extrem de mic si puteai vedea cum pregatesc totul, de la spalatul rosilor, pana la “grilluitul” carnii. Trebuie sa va spun ceva ce la noi nu am vazut vreodata si mi-ar placea sa vad: tipul ne-a luat banii cu penseta, un gest foarte igienic, care ar trebui intalnit in toate locurile unde se serveste mancare.

Dupa ce am mancat, ne-am reintors in zona Parlamentului pentru a vizita Gradina Botanica, de care m-am indragostit. Inca de la intrare, puteai admira palmierii giganti care iti dadeau senzatia ca ai aterizat prin Miami. Toti copacii erau plini de papagali verzi care se camuflau perfect si care cantau de mama focului. Dupa o zi in care am alergat de la un obiectiv turistic la altul, vizita gradinii a fost o oaza de relaxare. Veti gasi acolo si o mini gradina zoologica, un tunel acoperit de vegetatie si un iaz foarte dragut. Fiind deja seara, gradina urma sa se inchida, asa ca a trebuit sa o parasim, dar cu promisiunea ca ne vom intoarce urmatoarea zi. Dupa ce am parasit gradina, ne-am indreptat spre Stadionul Olimpic, pe care l-am admirat de afara, fiindca se vedea totul foarte bine si mai mult, nu mi s-a parut ceva impresionant. Apoi am mers la Parlament ca sa participam la schimbarea garzii- foarte frumos, am admirat soldatii si am ramas surprinsa de cat de focusati sunt pe ceea ce fac. Erau fix opusul a ceea ce sunt eu, cea mai mare aiurita, care se distrage foarte usor din ceea ce face, haha.

Facandu-se tarzior, ni s-a facut si fomica, stiind exact unde sa mergem. Desi eu nu sunt organizata de fel, cand e vorba de excursii imi place foarte mult sa cercetez inainte ce e de facut si unde se mananca bine. Asa am descoperit pe tripadvisor un restaurant, unde toata lumea spunea ca mancarea este excelenta, iar cheful este un om minunat, foarte sociabil si intotdeauna pus pe glume. Numele restaurantului este Liondi si este la 2-3 minute de statia de metrou Acropole. Cum am ajuns in fata, ne-a oprit un tip si ne-a intrebat de unde suntem, apoi a inceput sa ne vorbeasca putin in romana (stia cate putin din foarte multe limbi straine). Ne-a spus ca restaurantul are doua bucatarese romance care vor fi la dispozitia noastra. Am fost poftiti inauntru si primiti de domnul Stavros, proprietarul, cheful, ospatarul si multitaskerul acestui restaurant- de toate facea omul acesta, lua oamenii din strada, ii primea in restaurant, venea la fiecare masa ca sa afle parerea oamenilor despre mancare etc. Cum citisem ca restaurantul este renumit pentru musaca, asta am si comandat, iar prietenul meu si-a luat gyros. Pana sa ne vina mancarea, am fost serviti cu o carafa de vin din partea casei. Prietenul meu a foarte incantat de gyros, mai ales de felul in care I l-au servit, la farfurie, cu toate ingredientele separat, el nesuportand lactatele, astfel ca a putut sa scape de iaurt. Cat despre mine, trebuie neaparat sa spun ca acea musaca (eu urand musacaua facuta de romani) a fost una dintre cele mai gustoase chestii pe care le-am incercat. Nu pot sa ii descriu gustul, a fost incredibila, extrem de aromata, nu ii gaseam niciun defect. In timp ce serveam masa, am terminat si carafa aceea de vin (avea 0,5) si mare ne-a fost mirarea cand am vazut ca ne aduce alta, si mai mult decat atat, am fost serviti si cu desert din partea casei, niste gogosi trase in miere, foarte gustoase si ele. Ne-am simtit extraordinar si am promis sa revenim si in ultima seara. Aaa si toate acestea au costat 20 de euro, deci 10 euro/pers o masa copioasa cu vin si desert gratis. MI-NU-NAT!

A treia zi

Cum terminasem de vazut ce ne propusesem, a ramas doar ca in aceasta ultima zi sa revedem Gradina Botanica si sa ne mai plimbam pe stradute. Dupa plimbare, am revenit in bazarul Monastiraki pentru a cumpara suvenire. Aici gasiti ce vreti, de la clasicii magnetei, pana la bijuterii si mancaruri traditionale. Ne-am intors apoi in centru si pentru ca aveam pofta de o gustare, am intrat intr-o cafenea, al carei nume nu mi-l amintesc din pacate, unde am servit smoothie si un desert extraordinar- mini waffles in sos de ciocolata si banane, mmm.

Seara, asa cum am promis, ne-am intors la Liondi, ne-am asezat la aceeasi masa si ne-am amuzat ca ne-am intalnit din nou cu italienii care statusera langa noi si in seara precedenta. Doamnele bucatarese romance au venit din nou sa ne primeasca si sa ne intrebe ce dorim sa servim. De data aceasta nu aveam habar, si cum domnul Stavros ne-a vazut stand pe ganduri, ne-a spus ca ne ia 25 de euro si ne aduce ce vrea el, fara sa ne spuna ce. Eu am fost foarte incantata pentru ca in general imi plac surprizele, spre deosebire de al meu care este foarte sclifosit la mancare si care nu parea foarte incantat de vestea asta, dar a acceptat-o. Ospatarul a sosit din nou cu eternul vin din partea casei, iar dupa ceva timp a sosit si felul I: salata greceasca servita alaturi de o lipie foarte gustoasa. Felul II a fost ceva ce iarasi eu nu suport de fel: ardei si rosii umplute. Nu stiu daca atmosfera a fost de vina, dar am mancat cu o poftaaa si mi s-au parut ffff fff bune. Si mai impresionata am fost de garnitura, ceva ce nu am mai mancat vreodata: branza la cuptor, in sos de rosii, foarte picant, fix pe gustul meu.

S-a dus imediat prima carafa (pentru ca 0,5 inseamna un pahar si jumatate de om), a adus-o pe a doua, propunandu-ne sa nu o terminam pentru ca sigur venea cu a treia, iar noi nu bem de fel. Eh, ce sa vezi. La masa de langa noi se aseaza doi romani, cu care ne-am imprietenit si ne-am unit mesele fara sa stim ca avea sa urmeze o seara lunga si foarte frumoasa. Chiar daca intre noi era o diferenta de varsta, ne-am simtit foarte bine cu ei, am povestit, am glumit si uite asa s-a dus fara sa vrem si a doua carafa, haha. Am zis noi ca o aduce pe a treia, dar totusi nu ne asteptam chiar sa o faca, insa tipul, foarte vigilent, intr-un minut ne-a reaprovizionat. Am inceput sa radem copios, eram deja foarte ametiti, pentru ca daca nu bem decat foarte rar, ne-am luat imediat. Pe a treia nu am mai terminat-o! Desertul a sosit din nou din partea casei si cu greu ne-am despartit de domnul Stavros si de restul personalului, nu inainte de a ne face poze impreuna si de a ne ura lucruri frumoase.

A fost o seara tipic greceasca, cu mancare gustoasa si multa voie buna. Recomand oricui ajunge in Atena sa ii faca macar o vizita domnului Stavros si chiar daca ar fi, desi mi se pare imposibil, sa nu va dea pe spate mancarea, o sa ramaneti cu amintiri frumoase. “I’ve never met a Romanian I didn’t like. Romanian are my friends. ”

Si aici ma opresc cu povestirea mea, pentru ca am exagerat cu scrisul si cu detalii care nu se refera la obiective turistice, dar pe care am simtit nevoia sa le precizez pentru ca mi-a fost foarte draga aceasta vacanta. Precizez ca eu sunt un turist mai altfel, care de obicei incearca sa colectioneze experiente, mai mult decat sa bifeze toate obiectivele posibile si imposibile, pentru ca atunci cand tragem linie, cu ele ramanem.

Daca aveti intrebari, va voi raspunde cu drag.

Calatorii minunate va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 4805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI