Regina în teneşi roz

TIPĂREȘTE

Tristete mare...

Ieri am intrat, dupa multa vreme pe contul meu de aici de pe AFA. Nu stiu cum am ajuns sa vad o neconcordanta … sa-i zicem, intre varsta mea din profil si cea din buletin. Si am schimbat-o … Tristete mare.

Cand citeam impresii scrise de useri care aveau la varsta asa 50-60, mi-i inchipuiam niste mamaite si tatai bonomi mergand cu pasi rari prin cate o excursie, strigand printre respiratiile sacadate la ghid sa mearga mai incet si tremurand de spaima la turbulente in avioane. Nu dati…. am fost sincera.

Si iata … intru eu in cont si ce-mi vad ochii, eu ramasesem linistita la 40-50.

Acum am schimbat, pentru ca, sa vedeti. M-am intors de ceva vreme dintr-o nebunie de vacanta unde m-am catarat pe munti, am ras in hohote si m-am simtit asa cam de 30 si m-a prins curajul sa schimb…. 50-60. Adevarul. Care acum nu mai suna asa inspaimantator, doar numere, cifre si atat. Iar bucuria din sufletul meu este cam de 90-100...

Rezumat: zbor luat din timp cu reducere mare Bucuresti-Malaga-Bucuresti, cazare, masa excelenta All Inclusive plus, transferuri si excursii optionale :) toate pregatite din timp de prieteni dragi care au ales sa-si petreaca anii de pensie printre palmierii din Estepona, pe malul marii pe langa cateva piscine.

Iar din peisaj nu lipseste Jose, gradinarul (citez: “ o fi rau sa stau sa vad de la balcon cum tunde Jose gazonul in loc sa caut oameni pe care sa-i rog sa-i platesc cu ora sau cu ziua care imi strica masina de tuns iarba si tund cu carari in zig zag din cauza de tuici? ”)

Una dintre “optionale” a fost Caminito del Rey, despre care eram pregatita sa scriu din greu cand am inceput aceste impresii (acum cateva luni) dar despre care a scris foarte detaliat si frumos Violeta Balasa mai jos. Se pare ca noi campinenii avem ceva afinitati pentru Spania…

Traseul parcurs a fost la fel cu cel al Violetei, am lasat masina in parcare si am intrat prin Ardales si am iesit prin Alora de unde am luat autobuzul catre parcare. Numai ca noi nu am avut ghid, am fost de capul nostru si am facut cam 3 ore cu stat, respirat aer de munte, cascat gura la frumuseti, minunat cu voce tare, facut poze si comentat.

Din nou, pe langa starea de bine pe care mi-o da muntele si Mama Natura (cu majuscule asa vreau eu sa scriu) in general, durerea si frustrarea ma insotesc gandind cate frumuseti asemanatoare avem si noi si nu sunt puse in valoare.

Caminito del Rey este un canion, asa cum avem si noi in muntii nostri, numai ca acesta a capatat o poveste, a fost amenajat si a mai capatat multa si serioasa organizare pentru a fi vizitat. M-am documentat serios inainte de plecare si m-am pregatit cu haine si incaltaminte corespunzatoare (dupa mintea mea).

Ei si cand ajungem noi la intrare, avem norocul sa prindem in fata noastra un autocar care tocmai ajunsese cu vreo 60 de persoane, stam dupa ei la coada la toaleta :) care este inainte de intrare apoi personalul de la Caminito ne organizeaza frumos pe doua randuri, cei cu ghid grup organizat si ceilalti ca noi... de capul lor dar documentati bine inca de acasa. Deci scapam si intram inaintea celor … zeci.

Si ajungem, platim, ne luam protectia (super ideea, o casca din aceea de unica folosinta peste care puneai castile mari de protectie) si cand sa intram pe traseu o fata tanara si frumoasa care se plimba printre noi ma trage deoparte si imi spune in engleza ca incaltarile mele nu sunt potrivite si eu nu intru pe traseu. Haaaa… poftim? O intreb de mai multe ori daca glumeste, imi spune ca nu si cand incep sa realizez cat este de serioasa incerc sa gasesc solutii…. Ii explic eu ca tocurile alea mici de la ghete nu ma deranjeaza, ca sunt sportiva, ca urc munti in ele pe acasa, …... ca stiam ce ne asteapta si ca acelea sunt ghetele mele de excursie…. Degeaba. Raspuns final … NU!

Explicatia, din nou dureroasa si frustranta pentru ca ei pot si noi nu …... Biletul de intrare include o asigurare cu anumite conditii care trebuie indeplinite si eu nu le indeplineam. Clar, fara discutii.

Ai mei, gasca vesela, convinsi fiind ca eu negociez culoarea castii, isi faceau poze cu castile in diverse pozitii si se distrau copios … … ”cere alba… cere alba sa fim asortati ;) in poze“.

Cand mai aveam un pic sa incep sa plang… fara gluma, de furie ca am ajuns pana acolo si o sa raman la intrare iar astia trei norocosi o sa vada minunatiile fara mine, ma ia fata de mana si ma duce intr-o baraca –birou-depozit ce o fi fost si imi arata mai multe cutii cu incaltaminte asezate pe numere in rafturi. Rade la mine si spune ca nu sunt singura si ca ei sunt pregatiti si pentru asta si are sa-mi dea numai la 20 de euro o pereche de tenesi marimea mea …. Ce sa fac? Alternativa era sa stau in masina cateva ore sau pe malul lacului pana se intoarceau ei de pe traseu. Asa ca, Anca incaltata cu o splendoare de tenesi roz, cu ditamai ghetele de munte indesate in geanta de pe umar si echipata cu casca, alba desigur, apare fericita alaturi de grup iar ei in hohote de ras …. De ce? Pentru ca:

1. Nu imi plac tenesiiiiiiiii! Nu stiu sa merg cu ei … si aveam de mers trei oreeeee si apoi imi aminteau de tenesii de Finca cu care erau incaltati toti — dar TOTI de la nebunul satului Sclipici pana la doctor si preot :) — dintr-un sat cunoscut mie de langa Dragasani. Acolo era fabrica Finca si isi “cumparau” usor pentru ca lucrau acolo.

2. Nu imi place culoarea rooooz! Sau ma rog nu rozul acela …

Am plecaaaaat uraaaa, iar pe traseu, careva dintre ai mei m-a strigat “ Regina in tenesi roz” pentru ca nestiind sa merg fara un pic de toc acolo … calcam rar si drept ca o regina si oricum eram pe Calea Regelui :)

Povestea cu tenesii are si un talc. L-ati prins voi dar ma simt mai bine daca il si scriu cu cuvinte.

Oamenii astia, pe langa ca au amenajat si apoi reamenajat cu poteci betonate un canion pe care putea sa mearga orice silfida cu tocuri - adica eu :) - dar nu i se da voie pentru siguranta ei – fac bani din asta si stiu sa faca reclama pana si pe tenesii roz pe care ii vand. Tenesii mei au o eticheta cu sigla Caminito del Rey ca sa-mi aminteasca de ei.

Si nu i-am mai purtat, ii pun in vitrina cu suveniruri ca sunt prea rooooz….

Concluzii:

Mergi pe Caminito, cu ghid, fara ghid cum vrei tu. Ai peisaje surprinzatoare pe care poate nu le poti vedea daca nu ai un loc amenajat ca acesta adica poteci agatate de stanca si poduri la inaltimi ametitoare. Si mergi pe urmele unui rege nebun care era denumit asa doar pentru ca avut curajul sa faca ce altii nu faceau.

Incalta-te asa cum scriu ei acolo ca sa nu ajungi Regina in tenesi rosii (asa mai erau in depozit) cu 20 de euro in plus si apoi sa-i pui in vitrina cu suveniruri.

Hola!

---

VIZUALIZĂRI: 1142 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI