Andaluzia, reloaded 2025

TIPĂREȘTE

Pentru că ne plăcuse mult vacanța în Andaluzia din ianuarie 2024 și pentru că lăsaserăm multe locuri nevăzute și multe lucruri nefăcute, ne-am propus să ne întoarcem în ianuarie 2025 să mai reducem lista acestora. E drept că Andaluzia are darul de a-i fascina pe cei ce o cunosc măcar o dată și le sădește în suflet dorința de a reveni pe plaiurile sale. Nu am vrut să repetăm nimic din obiectivele celei dintâi vacanțe, ne-am focusat pe ceea ce ne lipsise și nu avusesem posibilitatea de a concretiza.

Am ales perioada 17-26 ianuarie în ideea că vremea va fi prietenoasă, la fel ca și anul precedent, numai bună pentru a vizita, lucru care nu s-a mai potrivit exact, având parte și de zile mai puțin însorite, însă, oricum, blândețea temperaturilor fiind de partea noastră nemodificându-se deloc.

Așadar, vremea, în ciuda celor două zile cam ploioase avute, a fost, în linii mari, pe placul nostru fără doar și poate, mult mai prietenoasă față de ceea ce lăsaserăm în țară.

Și de data aceasta am gândit un periplu oarecum asemănător cu cel precedent, în sensul că am intrat în Spania prin Málaga și am plecat spre casă din Sevilla, cumpărând biletele de la compania roz, mai scumpe față de data trecută, pornind apoi la a făuri planurile în detaliu.

Cele zece zile, respectiv nouă nopți, au fost împărțite astfel: primele cinci în Málaga, restul în Sevilla, rămânând să stabilim cazarea potrivită, pentru Málaga optând tot pentru B&B Málaga Centro vezi impresii, pentru Sevilla trebuind să găsesc altă cazare, cea avută cu un an înainte nefiind disponibilă în perioada dorită de noi.

Noutatea majoră ce a intervenit în prima parte a vacanței a fost închirierea unei mașini timp de cinci zile, scop în care am apelat la serviciile firmei MalagaCar malagacar.com despre care citisem numai de bine. Încă de acasă, am purces la formalitățile online pentru care ni s-a afișat un preț de 92,5 € pe care urma să-i achităm la fața locului, adică la aeroport, la primirea mașinii, la momentul rezervării, livrându-ni-se pe e-mail toate instrucțiunile necesare pentru a sosi la sediul de unde să o ridicăm. Am optat pentru un Seat Ibiza și exact asta am primit, iar totul a decurs ușor demonstrând cât de bine sunt organizați cei de la MalagaCar.   

Cum hotelul nu oferea parcare de niciun fel, am urmat sfaturile pe care acesta ni le-a dat și am optat să parcăm în parcarea din proxima vecinătate, specializată, etajată, pe nume Mármoles care avea tarife cam usturătoare (18€/zi), dar foarte civilizată, așa încât după prima zi ne-am declarat fani ai sistemului nemaicăutând altă variantă.

În prima parte a sejurului, cea din Málaga, având mașină închiriată, am urmărit să vizităm locuri și obiective din afara orașului și, Slavă Domnului, am avut material din plin!

Dacă prima zi malagheză am rezervat-o reacomodării cu orașul lui Picasso, a doua zi am pornit spre Gibraltar, acea bucățică de peste mări a teritoriului britanic care atrage ca un magnet, având o mare concentrație de obiective pe o suprafață foarte mică. În Europa, doar Monaco și Vatican sunt mai mici față de Gibraltar, ca idee.

Am lăsat mașina într-o uriașă parcare, contra cost, în orașul de graniță La Línea de la Concepción, (calculul la final 14,80 €), apoi am trecut frontiera per pedes. Cumpăraserăm dinainte, online, bilete (41,5 Ł/pers.) pentru Rezervație (Gibraltar Nature Reserve) ce includeau toate punctele de interes din interiorul său și doar urcușul cu telecabina pe stâncă, gândind să începem cu vârful de unde să conturăm un traseu care să cuprindă mai multe obiective care ne făceau cu ochiul și apoi să coborâm la pas. Așa ne-am amuzat cu macacii jucăuși, ne-am maimuțărit împreună cu ei un pic, pe urmă ne-am pozat pe platforma Skywalk, am vizitat bateria O’Hara, peștera Saint Michael, Coloanele lui Hercule.

În coborâre, am trecut pe eleganta Main Street, ne-am clătit ochii privind în vitrinele magazinelor, ba chiar am cumpărat câteva suvenire, apoi ne-am îndreptat spre parcarea din Spania traversând pe zebra ce taie pista aeroportului din Gibraltar, pornind spre casă la 17,30, sosind pe seară, la 19,30.

Cea de-a treia zi a fost dedicată cu precădere faimosului defileu Caminito del Rey pentru care reușisem să iau bilete online (10€/pers. +1,50€/pers. taxă de procesare) pentru orele 12,00, dar am ajuns ceva mai devreme și am fost primiți pe traseu, iar după ce am finalizat victorioși, ne-am gândit să vizităm ce s-o putea din satele andaluze, îndreptându-ne către Ronda. Am reușit să vedem doar Ronda și ne-am bucurat tare fiindcă ziua următoare era prognozată ca fiind înnorată și posibil plângăcioasă, deci de preferat să rămânem în Málaga.

În ziua a patra ne-am propus un relache în Málaga, dar nu a fost chiar așa. Am revăzut centrul cu Teatrul Roman, Piața Atarazanas, străduțele din zona pietonală, pe urmă am cumpărat bilete online, pe loc, la Muzeul Picasso  (13€/pers).

Muzeul Picasso a fost un obiectiv pe care mi l-am dorit mult și nu credeam că mă va încânta la fel de mult, dar artistul și operele sale depășesc orice așteptări, așa că vizita s-a dovedit o reușită reală deși aglomerația nu a fost de neglijat în toată sălile de expoziție.

Cea de-a cincea zi am rezervat-o pentru a călători de la Málaga în celălalt sens, către est, la Nerja și Frigiliana. Nerja este o stațiune absolut fermecătoare la Mediterana pe ale cărei străzi, după ce am parcat mașina într-un spațiu subteran dedicat, le-am luat la picior admirând peisajele, plajele, clădirile de la malul mării. Nerja, o bijuterie de orășel, ar fi o bună locație pentru o vacanță în sezon, însă mă tem că prețurile ar frâna o asemenea dorință, de aceea nu a fost rău nici în extrasezon pentru a vedea cum se prezintă stațiunea. Totuși, am văzut mai mulți temerari care se avântaseră în apele Mediteranei și în ianuarie, lucru ce mi s-a părut plin de curaj și, desigur, admirabil.

Distanța dintre Nerja și Frigiliana este de doar șase kilmetri, așa că am ajuns destul de repede acolo, am „priponit” mașina într-un loc adecvat și contra cost (3,45 €, la final), apoi ne-am „aruncat” în trenulețul turistic care avea stația terminus acolo și ne-a plimbat exact cât să ne dăm seama cam pe unde să ne purtăm picioarele mai apoi.

Frigiliana este o localitate de o frumusețe uluitoare, fiind unul dintre locurile de un pitoresc ieșit din comun, unul dintre saltele albe andaluze care-ți răpesc inima imediat și de care te îndrăgostești iremediabil. După ce am coborât din trenulețul turistic, cu harta-n mână i-am luat la pas străduțele pietruite timp de câteva ore, încărcându-ne cu imagini superbe, apoi ne-am retras la masă, ca în final să revenim la mașină, s-o luăm și să ne îndreptăm spre aeroport unde să o predăm, fiindcă ziua următoare aveam să plecăm spre Sevilla cu autobuzul. I-am făcut plinul înainte de a o înapoia și am constatat că parcuseserăm cu ea, per total, 650 km, o distanță rezonabilă.

Seara ne-am petrecut-o mai mult decât agreabil la spectacolul de flamenco pe care-l rezervaserăm încă de acasă direct la Teatro Flamenco Málaga Club  (24,65 €/pers.), un show deosebit, care ne-a plăcut mult, desfășurat într-o sală de teatru specializat și susținut de membrii unei familii cu tradiție îndelungată.

Pentru ziua a șasea nu luaserăm în calcul prea multe de făcut, deși aveam autobuz spre Sevilla la 17,30, dar cum ziua se anunța din cale afară de însorită și caldă nu puteam pierde șansa de a ne plimba pe Malagueta, plaja iconică din Málaga, pe care aveam să o vedem foarte animată, multă lume făcând chiar plajă și să luăm masa la unul dintre localurile care servesc la terasă fructe de mare.

Ziua ne-o începuserăm la Catedrala din Málaga, unde între 08,30-09,00 intrarea este gratuită spre a ne încărca sufletele și pentru a revizita edificiul, un splendid lăcaș de cult, pe care-l apreciaserăm mult la prima vacanță.

Pentru deplasare, apelaserăm din nou la serviciile firmei ALSA care ne-a transportat fără pic de întârziere la Sevilla, sosind în autogara Plaza de Armas fix la 20,00, de acolo până la cazare luându-ne câteva minute.

Pentru prima zi în Sevilla, respectiv cea de-a șaptea a vacanței, aveam în program trei obiective pentru care achiziționaserăm deja bilete online: Palacio Lebrija  (12 €/pers.), Palacio de La Dueñas  (13 €/pers.), și Metropol Parasol  (16€/pers.), și pe care le-am vizitat exact în această ordine. Dacă primele două sunt edificii de câteva sute de ani, reședințe ale unor familii de vază, nobiliare, ce găzduiesc adevărate comori din lumea artei clasice, Metropol Parasol reprezintă o capodoperă a artei moderne pe ale cărei pasarele suspendate ne-am plimbat circa o oră.

Următoarea zi, a opta, era destinată orașului Cádiz, o altă atracție majoră din Andaluzia, pe care ne-am dorit s-o vizităm, după ce în prima vacanță vizitaserăm Granada și Córdoba.

În acest sens, am cumpărat bilete online de la o mare firmă, Transportes Comes care efectua această cursă cu autobuze moderne, cu 48,60 € ambele bilete, cu plecare la 09,30 din Sevilla și sosire în Cádiz, la 11,15, foarte punctual, după parcurgerea celor 130 km pe autostradă.

Ne-am petrecut întreaga zi în Cádiz, am avut parte de vreme frumoasă, călduță, întorcându-ne după-amiază, în Sevilla cu autobuzul de 17,00.

În Cádiz ne-a plăcut tare mult, ne-am început ziua la centrul de informații turistice de unde am primit cele mai bune recomandări în privința celor câteva ore de petrecut în oraș, hărți, materiale precum și sfatul de a face rezervare online la Torre Tavira cu a sa cameră obscură, o atracție must, ceea ce am și „executat” . În plus, este ocazia de a vedea orașul de la înălțime și de a identifica alte obiective din oraș. Desigur, Torre Tavira a constituit doar un punct de interes, vizita în Cádiz fiind mult mai cuprinzătoare.

În cea de-a noua zi neavând de gând să ieșim în afara Sevillei, plănuiserăm să ne plimbăm prin cartierul Triana, cel de dincolo de râul Gualdaquivir, unde se spune că a luat naștere flamenco și pe care îl vizaserăm și prima oară, dar nu reușiserăm să-l călcăm. De data asta, ploaia a fost cea care nu ne-a lăsat să ducem la bun sfârșit traseul început prin Triana, reușind totuși să vizităm parțial cartierul.

Întorcându-ne în centrul Sevilliei, ne-am orientat să intrăm Archivo General de Indias care se vizitează gratis și pune la dispoziție o sumedenie de hărți, materiale informative care relevă puterea maritimă a Spaniei timp de secole.

După-amiază, soarele s-a arătat de după norii risipiți, fața sa strălucitoare făcându-ne imediat să ne lansăm spre Plaza de España, măcar să o mai vedem încă o dată în splendoarea sa.

Seara aveam rezervare la un spectacol de flamenco la Teatro Pasión, la 19,30 antamat prin platforma GetYourGuide (44 €/2 pers.) care s-a ridicat la înălțimea celui de cu un an înainte.

Ultima zi a acestei vacanțe ne-a oferit tot o vreme nesigură, la început înnorată, pe urmă cu picături, apoi ploaie de-a binelea, care ne-a împiedicat din nou să vizităm Triana așa cum am fi vrut, după ce ne-am făcut decazarea. Până la urmă, am intrat într-o bodegă să ne adăpostim și ne-am tratat cu bucate foarte bune, apoi ne-am întors la hotel să ne recuperăm rucsacurile înainte de a porni cu shuttle-busul spre aeroport.

Cea de-a doua vacanță andaluză a fost destul de cuprinzătoare, dar ne-am dat seama că am mai avea multe de făcut și de văzut în zonă, de aceea nu exclud la un moment dat o revenire pe meleagurile arse de soare ale sudului Spaniei.

Desigur, în lunile din sezonul rece întotdeauna trebuie ținut cont de riscul de a avea vreme schimbătoare, ba soare, ba nori, ba ploaie și trebuie adaptat programul în consecință, deși temperaturile sunt propice pentru a călători și a vizita.

Dacă încă nu v-ați hotărât unde să vă petreceți vacanța, eu vă recomand din suflet Andaluzia, ținutul magic care dă dependență!

---

VIZUALIZĂRI: 40 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI