GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Până de curând, la simpla rostire a cuvântului "Dickens", gândul îmi zbura la cunoscutul scriitor englez Charles Dickens - una dintre cele mai importante figuri ale realismului secolului XIX - cel care prin minunatele sale pagini mi-a făcut cunoștință cu Oliver Twist, cu David Copperfield, cu Dombey și fiul său, dar și cu Pip cel cu mari speranțe.
Recent, într-o alertă prin Londra (că vizită în adevăratul sens al cuvântului n-o pot numi), am luat masa la The Dickens Inn, un restaurant frumos prin amplasare, dar și prin amenajările sale. Nu a fost alegerea mea și nici n-a fost ales la întâmplare. Nepoata mea, de ceva timp rezidentă în Londra, dorind să mă ducă într-un loc mai altfel decât clasicele restaurante, mi-a propus The Dickens Inn. The Dickens Inn este un pub unic, cu câteva săli de servire amenajate într-un fost depozit al docurilor londoneze. Știa că St. Katharine Docks cu luxoasele ambarcațiuni legate la țărm și The Dickens Inn cu aspectul său interior și exterior îmi vor oferi momente de reală bucurie.
Mi-a povestit că inițial clădirea a fost un depozit de ceai și că amplasamentul ei era la vreo 70 metri mai spre est, dar că lucrările de sistematizare și modernizare ale zonei de la începutul sec. XIX au impus mutarea și reconstruirea ei pe actualul amplasament. În conformitate cu noul stil arhitectonic al St. Katharine Docks, clădirea de lemn a fostului depozit de pe malul Tamisei a fost învelită cu cărămidă, reconstrucția păstrând însă stilul unui mare han (cu etaje și balcoane) din sec. XVIII. Istoricul localului consemnează faptul că în mai 1976, la redeschiderea oficială, Cedric Charles Dickens, nepotul cunoscutului scriitor Charles Dickens, ar fi afirmat că bunicului său, cel care a cunoscut aceste locuri și chiar a conturat scene și chipuri de personaje în această parte a Londrei, i-ar fi plăcut acest han.
Dar, să revin în actualitate!
Foarte aproape de Tower Bridge și de Turnul Londrei, The Dickens Inn întâmpină învăluit de flori și plante ornamentale. Nu am urcat în sălile de la etaj unde se află o pizzerie, dar și un restaurant care oferă multiple feluri de mâncare și care poate primi și grupuri turistice mari. Am înțeles că pentru grupuri mai mari de 30 de persoane se pot prepara și meniuri fixe. Pizzeria situată la primul etaj oferă priveliști încântătoare spre St. Katharine Docks și împrejurimi mai ales dacă preferi o masă la balcon.
Noi am preferat parterul și o poziție a mesei care facilita - prin geamurile cu pătrățele mici - vederi asupra docului. Se spune că barul-tavernă de la The Dickens Inn - cu pardoseală din lemn, cu mese tot din lemn (numerotate pe câte un colț), cu perne pentru un plus de confort pe scaun sau pe fotoliu - este un pub tradițional englezesc. Cum nu am avut ocazia să cunosc prea multe pub-uri englezești, fără a face vreo comparație, pot afirma că localul din St. Katharine Docks merită pe deplin aprecierile vizitatorilor, fie ei localnici sau turiști. Decorul original, sortimentul bogat de bere englezească și nu numai, meciul de fotbal care se derula pe toate LCD-urile din interior, au făcut ca în intervalul de timp cât am rămas noi acolo, localul să fie plin.
Deschiderea fiind făcută cu un cidru răcoritor și cu o apă, la The Dickens Inn am comandat pește. Pentru că eram la mal de apă, era și firesc să preferăm pește. E adevărat că nepoata mea intenționase și nu știu ce specialitate tipic londoneză, dar care nu ni s-a putut oferi pe motiv că aveau probleme cu cuptoarele. Bucata mare de pește servit cu cartofi prăjiți și piure de mazăre, toate asezonate cu o cremă de usturoi excelentă, era așezată pe o tavă din lemn capitonată cu o folie de plastic foarte asemănătoare unei file de ziar. Dar, nu, nu era ziar autentic așa cum m-am speriat la început. Am încheiat cu delicioase prăjituri cu înghețată și cremă de caramel. Totul, pentru două persoane, a fost 44,85 lire. Pentru o părere personală privind prețurile practicate la The Dickens Inn, atașez două file din meniu.
M-am simțit bine la The Dickens Inn. Amplasamentul minunat al clădirii, decorurile interioare, invazia de flori de la balcoane sau faptul că mi-am revăzut nepoata după o lungă perioadă de timp să fi fost motivul principal? Oricum, toate la un loc, constituie una dintre cele mai frumoase amintiri din călătoria mea în insulele britanice.
Trimis de iulianic in 30.08.16 14:13:01
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAREA BRITANIE.
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@iulianic: Uf, cred ca nu sunt eu, cred ca este prima data cand trec usor peste pozele cu mancare ca sa ajung la cele cu peisaje. In fine, oricat ar fi de plastic foaia de ziar tot nu cred ca mi-ar placea sa-mi puna piureul asa, mai lipsea sosul de pe foaie, dar in fine pestele si cartofii arata minunat.
Pozele insa sunt atat de frumoase ca zici ca sunt picturi. Iar oamenii par atat de relaxati ca parca sunt toti in concediu.
Felicitari, votat cu mare placere, asteptam si restul impresiilor (cel putin eu).
@mishu: Da, imaginea unui ziar m-a șocat și pe mine atunci când tava de lemn, cu preparatele comandate, a fost adusă la masă. Dar m-am convins că nu e vorba de un ziar adevărat și mi-am revenit. Totuși, m-am întrebat ce i-a făcut să opteze pentru această variantă. Cred că numai dorința de "altceva" sau poate pentru a te trimite cu gândul la vremurile de început ale hanului.
@All: După mai bine de 7 ani de când am scris despre acest local, citind „Foc aprins” al scriitoarei Julianne Maclean, am avut surpriza să mă reîntâlnesc cu el.
Iată cum descrie autoarea The Dickens Inn – localul care mi-a lăsat și mie amintiri frumoase:
„... să mergem la St. Katharine Docks. E o cârciumă la The Dickens Inn... M-a condus spre un debarcader micuț și cochet unde erau ancorate bărci cu pânze și ambarcațiuni de agrement, într-un fel de curte interioară. Erau înconjurate de restaurante, cafenele și complexe rezidențiale.
... străbăteam incinta pietruită, îndreptându-ne spre resturantul care se afla într-un depozit vechi, cu tavane înalte, din bârne. Urcând pe scara de lemn, care scârțâia, până la ultimul etaj, am văzut pe pereți fotografii înrămate, alb-negru, cu Londra de odinioară.”
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2022 Mâncătorii Londra — scris în 11.06.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2014 Micky's Fishbar – mancare excelenta la pret foarte bun — scris în 12.11.14 de buterfly* din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2014 Yo Sushi – sushi pe banda rulanta — scris în 11.02.15 de Cucu Bau din TARGOVISTE - RECOMANDĂ
- Apr.2013 Ottolenghi sau luxul culinar in capitala londoneza — scris în 09.02.15 de Cucu Bau din TARGOVISTE - RECOMANDĂ
- May.2011 The Black Friar – un pub original — scris în 15.06.11 de corinka din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ