Taverna Camping-ului Alexandros - un loc excelent de mâncat (și singurul la început de sezon)

TIPĂREȘTE

Pentru drumul de întoarcere de la Meteore am decis să adoptăm următoarea rută: Trikala – Larisa – Salonic – Komotini – Makaza – Plovdiv; aproximativ 630 km, bună parte parcurși pe grozavele autostrăzi grecești. Cred că e mai scurt totuși prin vama Kulata, dar am zis să mai schimbăm un pic peisajele... și să mai poposim câteva minute măcar pe țărmul dragei noastre mări albastre! :)

Și ce popas ar fi mai potrivit decât cel prilejuit de masa de prânz?! Inițial ne-am gândit la Kavala, ne opriserăm acum câțiva ani la întoarcerea din Thassos, tot preț de o degustare de orătănii marine și de-o scurtă vizită și ne plăcuse foarte tare orașul; în plus, sigur aveam să găsim mâncătorii pe alese. Doar că, uitându-mă pe hartă, am constatat că abaterea din Egnatia Oddos ar fi fost destul de mare; 7-8 km până în port, vreo 10-12 până dăm din nou în autostradă, plus cât ne mai învârtim pe-acolo, plus cât mâncăm... Două ceasuri, pe puțin! N-aveam de unde să facem rost de ele, zeul Chronos ne cam mâna de la spate, nu-l nimeriserăm în toanele lui cele mai bune...

Tot harta mi-a sugerat soluția optimă și logică: încă vreo 10 km pe Egnatia și ajungem în dreptul localității Nea Karvali. Maxim 2 km ne separă aici de țărmul mării! Ca să nu mai zic că în zona lacului Koroneias nimeriserăm taman la o sindrofie a norilor, ce avea să se termine cu un adevărat dezmăț! Ploaia ne-a însoțit în mai multe reprize destul de violente, pe tot parcursul drumului, până aproape să virăm dreapta, către Nea Karvali, când s-a domolit simțitor.

Între timp, setasem coordonatele unei taverne (una din cele două de pe plajă) și deșteapta de Helga (GPS-a noastră) ne-a condus la marele fix până în apropierea proprietății. Tati m-a trimis în recunoaștere. Am coborât, am inspirat profund briza sărată și umedă de care totdeauna mi-e dor și apoi, sărind din băltoacă în băltoacă, am reușit să ajung într-o poziție de unde puteam zări – fără niciun dubiu – lacătul pus pe ușa mâncătoriei. Ei, uite, asta nu-mi trecuse prin cap! Că, fiind abia la început de sezon, cârciumile din sătucurile ăstea ar putea să nu funcționeze... Eu deja mă imaginasem la terasa umbroasă a unei taverne, savurându-mi deliciile marine pe ritmuri de bouzuki împletite cu murmur de valuri...

Nicio mișcare prin preajmă, înafara mării care clipocea domol și a unei echipe de muncitori ce roboteau pe la o pensiune din vecinătate – nimic! I-am întrebat pe aceștia dacă ar putea să ne recomande altă variantă de umplut ghiozdănelele și ne-au indicat capătul celălat al golfului. Ok, ne-am îmbarcat din nou și-am pornit. Din câte am putut remarca, Nea Karvali e un sat frumușel, cu case răsărite, gătite cu flori de toate neamurile, în dulcele stil elen, cu străduțe delimitând o rețea de dreptunghiuri de-o parte și de alta a drumului principal, pe care sunt înșirate câteva magazine, o farmacie, o biserică, o brutărie și vreo două cafenele. Nicio mâncătorie însă! Ce sat grecesc e ăsta fără o mâncătorie la umbra platanului din piața bisericii?! Bine, nici platan n-am zărit...

Dădeam de-acum să ieșim din localitate, drumul duce spre Komotini, paralel cu autostrada. Tati a propus să-l urmăm, doar-doar om întâlni ce ne trebuia; în cel mai rău caz, ne abatem spre Xanthi, acolo trebuie să găsim! Chiar la ieșirea din Nea Karvali, am zărit indicator turistic în stânga, spre Akontisma (vezi articolul superb semnat de @elviramvio) și am prins a băli intens. Nu era timp pentru vizitat, știam asta, aveam să revenim altădată :(... Am întrebat o tanti ce se nimerise pe acolo dacă putem mânca sus, la pensiune și a zis că nu, dar nu sunt sigură că a înțeles exact...

În fine, dacă tot ne opriserăm, lui Tati i-a venit ideea să mai strice o întrebare la cineva care ne-a îndrumat spre... camping Alexandros! Ei, uite, la camping nu m-aș fi gândit să ne lipim pe vremea asta, dar omul a jurat că taverna aceea funcționează fără doar și poate! Am tresăltat de bucurie în sinea mea – de obicei, tavernele din campinguri sunt așezate fix în buza mării! Numai să fie deschis!

Am găsit ușor campingul, în imediata apropiere (deci în partea estică a localității, la capătul ultimei străduțe ce coboară spre mare). Evident că locurile de campare erau pustii, dar am continuat să înaintăm, până în micuța parcare pietruită din vecinătatea tavernei. Care da, arăta exact cum trebuie să arate o tavernă grecească – terasă acoperită, mese cu fețe cadrilate, muzică grecească... Și da, dincolo de gărduțul de piatră se zărea splendida mare albastră (hmm... cam cenușie după ploaie) și, pe fundal, cocoașa albăstrie a insulei Thassos... Faptul că știu Paradisul atât de aproape de mine îmi dă un nemaipomenit sentiment de bine, chiar dacă deocamdată nu pot ajunge la el...

Nu era nimeni nici pe terasă – previzibil într-o zi de început de mai, joi, pe la ora 3... Dar, simțind mișcare, a ieșit o doamnă din interiorul micului restaurant și ne-a asigurat că da, putea să ne pregătească una-alta; și ne-a enumerat mai multe feluri de mâncare. Oferta era mult mai bogată decât speram și, după ce am ocupat o masă pe partea cu marea, am ales: salată grecească, sardine la grill, doradă, calamar și o porție de creveți în sos picant. Plus apă și limonadă pentru hidratare.

Doamna ne-a așternut fețe de masă din hârtie absorbantă peste cele de pânză, apoi am primit farfurii, pahare, tacâmuri și șervețele. Și băuturile ne-au venit destul de repede. Eram încântați cu toții, locul era minunat, exact așa cum îl visaserăm! Marea ne cânta la ureche, aerul ne îmbăta nările, toate simțurile erau satisfăcute; în curând avea să fie și cel gustativ...

Ne-am delectat cu toate acestea în timpul scurt în care s-a pregătit mâncarea, pe care am primit-o pe măsură ce era gata. De prisos să spun cât de gustoase mi s-au părut toate! Bine, recunosc că eram hămesiți, dar se cunoștea că hrana era proaspătă! Nimic nu se compară cu peștele și fructele de mare gătite simplu, cu un pic de ulei de măsline, lămâie și ceva condimente, oriunde, pe țărmul Mediteranei!... Și mai ales în iubita noastră Elladă!... Cel mai tare m-au impresionat sardinuțele! Doamne, salivez de fiecare dată când îmi amintesc de ele!! :P

După ce am mâncat, am comandat o ultimă cafea grecească și, în timp ce aceasta se prepara, unii dintre noi au ales pe post de siestă o plimbare pe plajă (pe care se coboară direct de pe terasă), mai ales că de-acum norii începeau să se mai destrame, iar peticele de cer senin să schimbe și reflexele mării. Plaja e cu nisip, nu foarte lată și lungă de câteva sute de metri, cât ține tot golful. Evident că nu era curățată și nici cine știe ce amenajată la acea dată, deși am zărit câteva umbrele de stuf și șezlonguri în dreptul câtorva pensiuni. Am concluzionat că aș putea petrece câteva zile în Nea Karvali – un loc micuț, intim, liniștit, cu mâncare bună și mare frumoasă; ce să-ți dorești altceva?!

Odată cu cafeaua am primit și nota de plată – 57,7 euro. Mai mult decât grozav pentru 5 persoane și pentru cât de bună a fost mâncarea! Am achitat cu cardul, am mulțumit frumos gazdelor și am pornit din nou la drum...

Recomand din suflet această tavernă (care nici măcar nu apare pe harta Google) – evident, dacă vă aflați în zonă. Pentru preparatele proaspete și delicioase, pentru cadrul natural, pentru ospitalitate!

---

VIZUALIZĂRI: 2260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI