Teleportați pentru 2 zile în atmosfera „Renașterii Bulgare”

TIPĂREȘTE

Am avut cel puțin 3 tentative de a vizita Plovdiv în ultimii ani. Al doilea oraș bulgăresc ca mărime după capitala Sofia, una dintre cele mai vechi așezări umane a tuturor timpurilor, plin de urme istorice la tot pasul, posesor al unui centru vechi tradițional extrem de bine conservat – locul m-a atras constant, ca unul cu adevărat demn de luat în seamă. Și iată că ocazia mult-așteptată s-a ivit la finalul micului nostru periplu balcanic prilejuit de Sărbătorile Pascale. În plus, pentru 2019 Plovdiv a căpătat și statutul de „capitală culturală europeană”. Nu aveam cum să-i alocăm decât o zi, poate încă puțin din următoarea, dar tot era mai bine decât deloc; așa că am purces a căuta cazare pentru 2 nopți.

Am avut, ca de fiecare dată, câteva criterii de căutare. În primul rând, pentru comoditate și mai ales pentru o experiență autentică, am vrut ca hotelul să fie situat în centrul vechi, dar să dispunem și de loc de parcare pentru mașinuța noastră – lucru destul de dificil, știut fiind faptul că în zonele acestea circulația automobilelor este de obicei destul de limitată. În plus, ar fi fost bine ca hotelul sau pensiunea „să spună o poveste”, să ne introducă în atmosfera timpurilor trecute și, desigur, să avem toate astea la un preț decent. După oarece „săpături” pe booking, am rezervat o cameră triplă și o dublă, cu mic dejun inclus, la Hotel Evmolpia. Pozele îl descriau într-un mare fel, nota era excelentă (9,5 din peste 750 de comentarii), costul un pic cam mare, dar acceptabil totuși – 316 euro per total.

Ca de obicei, am setat pe Google Maps adresa hotelului (str. Pernik 4) și ne-am lăsat conduși într-acolo. Așa facem de obicei, dar de data asta acest artificiu nu ne-a ajutat prea mult :(. GPS-ul habar n-a avut de încrengătura de străduțe cu sens unic din centrul vechi, așa că la momentul în care am auzit celebra formulă „ați ajuns la destinație, destinația dumneavoastră se află pe partea dreaptă”, am ridicat nedumerită din umeri. Ne aflam de fapt pe un bulevard intens circulat și nu se zărea prin preajmă nimic care să aducă a Hotel Evmolpia, așa cum îl cunoșteam eu din pozele de pe booking! Am parcat temporar mașina într-o alveolă, cu gândul să luăm la pas zona, căci în dreapta se zăreau niște trepte ce păreau a urca în orașul vechi. Am coborât eu și cu Paul, urmând să venim și să-i recuperăm și pe ceilalți după ce ne vom fi lămurit ce și cum. Doar că imediat după aceea Tati a trebuit să plece de acolo, după ce un tip i-a strigat dintr-o mașină ceva pe bulgărește; nu știu dacă asta a vrut să zică, dar lui Tati i-a fost teamă și-a demarat... Nu-i nimic, ne-om auzi noi la telefon mai târziu...

În fine, poveste lungă, n-are rost să vă plictisesc... Pe scurt, da, am găsit rapid hotelul, era chiar la capătul acelor trepte, Helga știa ea ce știa... Doar că mașina n-avea cum să se cocoațe pe acolo! :) Tânărul și amabilul recepționer ne-a explicat cum să ajungem cu mașina, există o singură cale de acces în centrul vechi, pe partea opusă a bulevardului cu pricina, prevăzută cu barieră, pe care un nene o ridică doar dacă demonstrezi că locuiești, măcar și pentru puțină vreme, în zonă. Apoi urmează o înșiruire de străduțe cu sens unic; dacă ai ratat o intersecție, trebuie să ieși din centrul vechi și s-o iei de la capăt! :) Tati a nimerit din a patra încercare, dar nu vreți să știți ce era la gura lui când a parcat, în sfârșit, pe străduța pietruită din fața hotelului! :) A propos: nu există un loc anume destinat staționării vehiculelor, acestea pur și simplu se pot odihni pe străduțele din vecinătate. Cred că se bazează pe faptul că nu e prea mare cerere în acest sens; înafară de a noastră, doar o singură altă mașină am zărit.

... Acum, privind retrospectiv, sunt în măsură să vă dau două sfaturi: 1. cu câteva zile înainte de a ajunge la hotel, scrieți-le un mail și rugați-i să vă scaneze o hartă pe care să vă deseneze traseul corect (le-am sugerat mai apoi la recepție să trimită ei, în avans, așa ceva viitorilor oaspeți și mi s-a promis că vor discuta cu managerul); 2. parcați mașina oriunde în apropiere și luați un taxi până la hotel. Altfel, e aproape imposibil s-o bunghiți din prima, vă jur!

... În fine... Să revenim la hotel.

Acesta este adăpostit într-o casă veche renovată, gen „Renaștere Bulgară”, văruită în bleu, cu un demisol înalt plus încă două niveluri, cel de sus un pic ieșit în afară față de celelalte. Demisolul își împarte suprafața între recepție, sala de mic dejun și una sau două camere, restul spațiilor de cazare fiind la celelalte etaje. Am observat că pe pereții din preajma recepției erau mici afișe mai mult sau mai puțin elaborate care urau bun venit oaspeților ce aveau să sosească, în limba lor natală; de exemplu, pe noi ne-au întâmpinat cu un tablouaș înrămat pe care scria „Bine ați venit, Cristina & Friends!” Super-idee mi s-a părut, n-am mai întâlnit pe nicăieri așa ceva!

Deasemenea, în holul de la recepție găsiți permament pe o măsuță tot ce trebuie pentru preparat ceai sau ciocolată caldă, iar în cursul fiecărei după-amieze, de la 4 la 5 (parcă), oaspeții hotelului pot beneficia de un fel de happy hour, cu vin și brânzeturi locale! (Din păcate, noi aveam să ratăm acest eveniment, în încercarea de a cuprinde cât mai multe din fascinantul oraș!) Vom reveni la acest prim nivel odată cu micul dejun; doar atât poate ar mai fi cazul să spun, că realizezi că ești într-un loc deosebit încă din prima clipă după ce îi treci pragul!

Am primit 2 camere, precum antamasem, dubla la primul etaj (una dintre cele două camere cu balcon ale hotelului), iar tripla la etajul următor. Până să ajungem la ele, am remarcat scările de lemn parțial acoperite cu mochetă, precum și corpurile de iluminat și decorațiunile de pe pereți (tablouri cu imagini din vechiul Plovdiv, timbre sau bancnote vechi) sau de pe paliere (îmi amintesc de un mic scrin pe care se afla un mileu de dantelă, iar pe el o mașină de scris, ambele amintind vremuri îndepărtate... Oricum, impresia de bun gust se accentuează traversând aceste spații comune, decorate exact cât trebuie – se vede amprenta unui specialist, totul se armonizează perfect!

O să vă descriu în continuare camera triplă, fiind cea care mi-a fost gazdă primitoare pentru următoarele două nopți. Cu mențiunea că nici dubla nu era departe, aranjată în același gen, deși piesele de mobiler sunt diferite, dar din același film (Evmolpia se încadrează cu siguranță în categoria boutique-hotel).

Ca structură generală – un hol la intrare, baia în stânga, camera propriu-zisă în față, de formă aproximativ dreptunghiulară, cu o mică nișă pe una din laturi, cât să adăpostească al treilea pat. Pereți de culoare portocaliu-bej, o nuanță foarte caldă și plăcută, cu chenare albe, accentuând impresia de eleganță. Pe jos, mochetă roșu cu alb, foarte bine întreținută. Întreg mobilerul din lemn închis la culoare, tăbliile înalte ale paturilor minunat sculptate (exponate asemănătoare am văzut prin muzeele ce înfățișează stilul de viață al micii burghezii în perioada Renașterii Bulgare). Oglinzi încadrate de rame bogate, corpuri de iluminat (două candelabre și din loc în loc aplice pe pereți) ce imită lumânările aprinse.

Am avut deci 3 paturi, fiecare învelit cu lenjerie din bumbac alb imaculat, cu câte o pilotă din puf de gâscă și o pernă foarte confortabilă. Patul din nișă nu a beneficiat de noptieră, celelalte două da, câte una de fiecare parte – micuță, simplă, cu blat rotund de granit. Pe fiecare noptieră am găsit câte o veioză cu abajur. În apropierea fiecărui loc de dormit erau prize și întrerupătoare, foarte comod de folosit fără să te dai jos din pat.

În capătul dinspre fereastră un mic spațiu de relaxare, cu o măsuță rotundă (asortată cu noptierele) și două fotolii de epocă. Pe măsuță – o tavă frumoasă cu pliculețe de ceai, ceainic și 3 căni. În fața celor două paturi gemene – televizor fixat în perete și DVD-player, un dulap foarte dotat (umerașe de toate tipurile, seif, masă și fier de călcat, papuci de unică folosință, perne de rezervă), iar în continuare, spre hol, un cuier cu design retro, dar destul de practic. Am să mai amintesc doar de gătelile ferestrei – perdele cu flori albe și draperii roșu-imperial – ca să aveți o imagine completă. A, desigur, camera e dotată cu aparat de aer condiționat, pe care însă n-a fost nevoie să-l utilizăm.

Baia e destul de încăpătoare și echipată cu tot ce trebuie. O parte a sa este transformată în cabină de duș, separată de restul încăperi prin pereți glisanți de plexiglas. Mi-a plăcut în mod deosebit chiuveta albă, în formă de floare, fixată într-un blat din lemn închis la culoare, amintind de vechile mașini de cusut cu pedală! :) Și robineții retro, aurii și oglinda ovală, cu ramă tot aurie. Și aplicele asemănătoare celor din cameră. Evident, am avut fiecare câte un rând de prosoape albe ca spuma laptelui și încă unul pentru ieșit din duș. Hârtie igienică suficientă și cosmetice de calitate – săpun, șampon, balsam de păr și gel de duș.

Micul dejun se servește în sala de jos, cea comună cu recepția. Dealtfel, pe blatul recepției sunt aparatele de cafea, de la care te poți aproviziona cu mai multe feluri de astfel de licori (adevărate): espresso, cappucino, latte machiatto etc. Pereții încăperii sunt decorați cu același gen de tablouri precum am întâlnit pe holuri – vederi, timbre vechi etc plus câteva oglinzi din loc în loc. Mesele sunt de 2 sau 4 persoane, acoperite cu fețe albe de bumbac și se pot uni între ele. Scaunele cu spătar, tot din lemn închis la culoare, tot stil vintage. Podeaua din lemn lustruit, parțial acoperită cu un covor persan de calitate.

Cât despre preparate, pot afirma cu mâna pe inimă că a fost unul dintre cele mai bune mic-dejunuri de care am avut parte în toate călătoriile mele! Produse proaspete, gustoase și foarte frumos prezentate. Am numărat nu mai puțin de 6 feluri de mezeluri (gen salamuri uscate, mușchi țigănesc, prosciutto), 2 de brânzeturi (cașcaval și o telemea tare bună), ouă fierte, legume (salată verde, roșii, castraveți), unt, miere, gemuri de casă, lapte, vreo 3 feluri de cereale. Iaurtul era în niște borcănele cu capac, iar separat erau mici boluri cu căpșuni sau cremă de ciocolată. Clătite și foietaje calde, al căror miros (combinat cu cel al cafelei) răzbătea dimineața până la noi și efectiv ne ridica din pat, ca în vechile desene animate! :) A, și o limonadă cu mentă demențială, la bătaie cu socata de casă, excelentă și ea! Foarte, foarte bun totul!

Toate cuvintele de laudă și pentru personal, atât cel cu care am interacționat (tinerii și amabilii recepționeri ce se tot roteau; am prins vreo 3 ture), cât și cel din umbră (cameriste, de exemplu). Buni vorbitori de limba engleză (e nevoie; am remarcat că majoritatea oaspeților sunt vestici europeni, dar și asiatici), ne-au răspuns la toate întrebările, ne-au oferit o hartă a centrului vechi și recomandări despre ce ar fi prioritar de vizitat. În prima seară, cât l-am așteptat pe Tati să dibuiască drumul cel bun, am fost invitați să ne facem câte un ceai sau să ne servim cu câte o băutură-ceva din vitrina frigorifică din apropierea recepției (na, că despre asta uitam să amintesc!).

Împrejurimi. Precum ați înțeles deja, Hotel Evmolpia se află într-o margine de centru vechi, ceea ce înseamnă că în câteva minute puteți ajunge la marea majoritate a obiectivelor turistice. Doar să vă echipați corespunzător (și mă refer mai ales la încălțăminte, căci străzile sunt pavate cu piatră veche de râu și uneori e nevoie să urcați/coborâți ușoare pante sau câteva șiruri de trepte). Deasemenea, sunt restaurante bune în imediata apropiere. Magazine n-am prea văzut (înafara celor de suveniruri).

Hotel Evmolpia mai are un atu foarte important și destul de rar întâlnit: îi poate găzdui și pe micii noștri prieteni cu 4 lăbuțe fără costuri suplimentare! Cât am stat noi acolo, chiar am văzut un cățel ieșind dintr-una din camerele de la parter spre a-și însoți ulterior stăpânii la plimbarea de seară! :)

Recomand din tot sufletul acest loc deosebit, care mi-a depășit cu mult așteptările! Cât despre Plovdiv... rămâne să vă conving! În curând, sper!

---

VIZUALIZĂRI: 583 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI