Unde mâncăm în Santorini?

TIPĂREȘTE

Sunt sigur că este ultima întrebare pe care să ne-o punem în Santorini. Dacă este să iau numai Kamari, trebuie să contrazic vehement afirmația ghidei din episodul trecut, și să spun că din cei 35% din suprafața rămasă după cultivarea viței de vie, 40% sunt destinați cultivării hotelurilor, iar 60% sunt destinați pentru cultivarea tavernelor. Apoi, titlul ca atare trebuie luat la modul general, pentru că, din ceea ce urmează, 75% se referă numai la stațiunea Kamari, numai unul din restaurante fiind amplasat pe insula Therassia.

Revenind la Kamari, numai pe aleea ce o putem denumi „faleză”, pe o distanță ce depășește cu puțin un kilometru, sunt peste 35 de taverne. Numărul celor de pe străzile interioare nu îl pot estima, dar sunt intersecții de străzi și cu câte trei taverne. Care este situația la nivelul întregii insule Thira, depășește cu mult capacitatea mea de estimare. În Thirassia, numai în portul Ormos Korfou sunt peste 10 locuri de luat masa. Așa că întrebarea ”Unde mâncăm în Santorini? ” se poate pune numai cu privire la cerințele personale privind, calitatea, prețurile și facilitățile oferite.

În Kamari am apelat numai la tavernele de pe „faleză”. Acestea, de regulă, au un corp de clădire pe partea stângă a străzii (mergând spre nord), cu bucătăria, depozitele, anexele, inclusiv o terasă, și o a doua terasă pe partea cealaltă a drumului, spre mare. Porțiunea de plajă din dreptul acesteia, este în folosința proprietarilor tavernei. Aici încep să apară diferențele. În unele cazuri, folosirea șezlongurilor și a umbrelelor era gratuită, cu condiția să fii consumator la taverna respectivă. În alte cazuri, acestea trebuiau plătite separat, indiferent dacă erai client sau nu. Chiar și în primul caz, la unele taverne se cerea un minim de consum pe plajă, în cazul folosirii facilităților existente. Nu exista o limită a acestui consum dar, de regulă, o bere și o băutură răcoritoare depășeau, ca și cost, închirierea separată a facilităților respective. În plus, aceeași băutură, pe plajă, are un preț mai mare decât atunci când o servești pe terasă. Remarca e valabilă cam peste tot și este, probabil, o politică regională. Însă, nu te obliga nimeni să nu iei decât o apă plată, caz în care ieșeai în net avantaj. Un alt element de departajare ar fi calitatea facilităților oferite. Dacă umbrelele sunt, toate, de confecție metalică, acoperite cu frunze de palmier, șezlongurile au caracteristici diferite. Unii oferă șezlonguri confecționate dintr-o ramă metalică, având drept suport numai o plasă de material plastic, fără saltea. Alții oferă, practic, un pat de lemn, cu o saltea de material plastic de vreo 5 cm grosime. Alții au un pat de lemn cu o formă ortopedică, astfel încât coloana vertebrală a turistului să se simtă în cele mai bune condiții.

Pentru tavernele care închiriază separat aceste facilități, ca și în cazul extremității sudice a plajei unde, în prezent, nu există taverne, costul închirierii unui set de o umbrelă și două șezlonguri variază între 6 și 8 euro.

Să revenim, însă, la cazurile concrete. Prezentarea va fi în ordinea întâlnirii lor în drumul nostru pe faleză. Prima tavernă în care ne-a ieșit în cala a fost Saliveros. Îmi amintesc că m-am oprit aici și în prima zi, întrebând despre locul de întâlnire fixat de reprezentanta locală a agenției din România. Am fost îndrumați cu multă bunăvoință, și foarte exact, chit că era vorba de concurență. Acum, mi-a atras atenția panoul ce făcea reclamă la ”Caracatiță la grătar, cu salată – 10 euro”. Era sortimentul ce mi-l doream cel mai mult în acest sejur. Ne oprim, și totul este perfect. Serviciul este prompt, berea rece, amabilitate. Poate doar, ca o impresie personală, porția de caracatiță este cam mică. Nu mă gândeam la acest articol la acel moment, așa că nu am prea multe poze. Avantajul amplasamentului acesta este că nu ni s-au cerut consumuri suplimentare pe plajă pentru folosirea șezlongurilor. Dezavantaj, pentru unii, șezlongurile respective, din plastic și aluminiu, nu aveau saltele. După părerea mea, merită atenție, dar trebuie studiat întreg meniul. De menționat că aici era trecută și ciorba de pește care, de regulă, în celelalte localuri lipsea.

Sediul principal al sejurului nostru a fost Taverna Skaramagas. Amplasată la circa 400 m nord de punctul nostru de ieșire pe faleză, a fost locul fixat ca punct de întâlnire de reprezentanta pa plan local a agenției din România. De ce a ales acest loc e foarte simplu: două din persoanele ce servesc aici sunt români. Același este motivul pentru care noi am rămas mai mult timp pe aici. Cei doi sunt stabiliți de mai mulți ani în Grecia. Dacă Vasile preferă să petreacă iarna în Atena, Bogdan, împreună cu familia, s-au stabilit chiar în Kamari. Amândoi discută cu plăcere, în mai multe limbi, cu clienții de la mese, sau sfătuiesc clienții asupra meniului. La cerere, se ofereau să pregătească și feluri de mâncare ce nu erau în meniu. Și am remarcat destul de multe grupuri de români ce veneau să servească masa aici. Porția de caracatiță a fost ceva mai mare, dar și ceva mai scumpă (12.5 euro), dar, cu ceva mai puțină salată. Așa că, mai mult mi-a plăcut aici peștele spadă. Tot aici am descoperit berea Alfa. Nu știu de ce nu mi-a „sărit în ochi” până acum, mai ales că mi s-a părut la fel de bună ca și Mythos.

Pe plajă, șezlongurile, adevărate paturi de lemn, erau echipate cu o saltea albă, cam de vreo cinci cm. grosime. A fost, totuși, nevoie de un prosop de plajă personal, pentru protecția noastră. Aici era de serviciu un băiat venit din Albania. El lua comanda, aducea băuturile și încasa banii. Rămân totuși cu o jumătate de gust amar. Prima bere servită la șezlong, tot Alfa, a fost departe, calitativ, de aceeași Alfa servită de Vasile pe terasa interioară, în timpul întâlnirii cu reprezentanta agenției de turism. Am fost inspirat ca, la următoarea bere cerută, să menționez acest lucru și, de atunci, nu s-a mai întâmplat. În consecință, având în vedere și calitatea mâncării precum și atmosfera creată de cei doi români, recomand acest local.

Un al treilea restaurant vizitat în Kamari a fost Albatros Beach Bar. Aflat la două taverne distanță de Skaramagas, am ajuns la el din dorința de a încerca și altceva. Ideea a fost bună numai în proporție de 50%, respectiv pentru partea cu mâncarea. Porțiile mari, inclusiv cea de caracatiță, cu de toate, gustoase, dar cam atât. Prețurile au fost poate puțin mai mari decât la vecinii lor, dar pun asta pe seama mărimii porțiilor. Dezamăgirea vine de la partea de plajă. Chiar dacă șezlongurile au o formă ergonomică, ușor curbată, saltelele sunt de culoare gri, destul de închis. Sub soarele de Santorini, acestea se încing teribil, și dacă nu ai un prosop care să la acopere complet (cazul meu), ai probleme. Problema cea mai neplăcută, însă, a fost berea. Prima bere adusă, la halbă, a fost de calitate proastă. Puțin acidulată, cu un gust apos, părea, sau poate chiar era, „botezată”. Învățând din experiența anterioară, ceva mai târziu îi cer „ospătarului de plajă” o nouă bere, precizând că am fost nemulțumit de calitatea celei dintâi. Băiatul, acesta venit din Bulgaria, într-o engleză perfectă, mă asigură că, special pentru mine, va vorbi personal cu patronul, și va căuta un „Mithos” undeva prin stațiune, și că eu voi fi mulțumit, și bla-bla, bla-bla. Vorbe goale. Mi-a adus exact aceiași bere ca și prima dată. Dacă voi mai ajunge vreodată pe acolo, în mod sigur mă voi gândi de două ori dacă să mai intru, sau nu, în acest local.

Croaziera pe care am ales s-o facem cu ”Vasul Piraților”, cel cu două catarge, în interiorul „calderei”, cu totul întâmplător, în jurul orei prânzului, ne aduce în portul Ormos Korfou din insula Thirassia. Aici ne așteaptă, cu toate bucătăriile deschise, o mulțime de taverne. La recomandarea comandantului de vas, alegem ”Restaurantul Cadouni”. Nu este cel care arată cel mai bine dar, în final, se va dovedi cel mai aglomerat. Este drept că, între timp, nu am mai remarcat ancorarea altui vas. Apoi, fețele de masă din material plastic, în locul celor de hârtie de unică folosință. își dovedesc imediat utilitatea, cu ocazia paharului de Ouzo răsturnat, accidental, pe masă. Ca o primă impresie, nu este un local cu ”ștaif”, dar servirea este ireproșabilă. Chiar dacă prima persoană interpelată nu știe limba engleză, apare imediat una, sau uneori chiar două simultan, care rezolvă imediat problema. Apoi, gradul de aglomerare apărut ulterior, trebuie să spună și el ceva. Ideea este că toate cele peste zece localuri din port sunt cam la fel, și este greu de stabilit un criteriu de alegere. Pare-se că aici intervine recomandarea căpitanului. După ce am cercetat vitrina frigorifică a restaurantului, și după ce am studiat atent produsele de pe grătar, ne-am ales un „souvlaki”, mix de pește. În ajutor ne-a venit inclusiv și meniul scris, spre surprinderea mea, în cinci limbi. Am primit pește spadă, calamar și caracatiță, împreună cu o salată bogată în de toate. Recunosc că a fost peste așteptări. În acest context, bineînțeles că recomand acest local, dar, cred că ar trebui altcineva să-și dea cu părerea și despre celelalte taverne din port.

Ca o concluzie, nu vă faceți probleme că nu se poate mânca bine în Santorini. Numărul de restaurante este apreciabil, felurile de mâncare sunt pentru toate gusturile iar, dacă veți întâlni un aspect „care scârțâie”, sigur în taverna de alături va fi mai bine.

---

VIZUALIZĂRI: 4199 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI