Unde, cum, ce și la ce prețuri am mâncat / băut în Karpathos

TIPĂREȘTE URMARE de aici

În vacanța din Karpathos am avut asigurat prin cazare doar micul-dejun, în rest toate mesele le-am luat la taverne, acolo unde ne aflam în momentul când ne-a luat foamea. S-a întâmplat să fim în capitală, dar și pe cine știe ce coclauri, pe unde ne-au purtat pașii. Din acest punct de vedere, cred că aș fi avut nevoie de câteva articole în care să povestesc propriile experiențe culinare, însă cum nu am de gând să mai scriu și altul, voi încerca să rezum în acesta tot ce a fost reprezentativ și demn de recomandat pentru eventualii doritori de Karpathos în materie de gastronomie, chit că va rezulta un review foarte lung și plictisitor.

Mi se pare important de zis că nu am avut grija meselor, în Karpathos se mănâncă bine și deloc scump, prețurile fiind rezonabile, iar raportul calitate/preț, desigur unul în favoarea clientului. Negreşit, după fiecare masă, am primit din partea casei desertul, dar mai ales multă atenţie, acesta fiind un aspect demn de reală apreciere, pe care nu l-am întâlnit la asemenea intensitate de multă vreme. Karpathienii au fost foarte prietenoşi, amabili, ospitalieri, într-un cuvânt primitori. Am apreciat aceste calități mult mai târziu, după ce am mai fost prin alte insule mai scumpe și mai fițoase cu oameni mai reci și mai mercantili. În fața lor, karpathienii sunt niște îngerași! Am achitat întotdeauna cu numerar, lăsând drept mulțumire câțiva euro peste notă, lăsând loc de bună ziua, cum se spune.

Ca-n fiecare locșor din Elada, și în Karpathos se întâlnesc mâncărurile tradiționale grecești, cele care fac vacanța mai frumoasă pentru nenumărați turiști, însă există și o bucătărie specifică cu anumite bucate ce se gătesc local sau într-o arie restrânsă, regională. Aș menționa aici makarounes, pastele cele de toate zilele karpathiene, făcute din moși-strămoși în casă, de gospodine și puse la uscat după ce au fost modelate cu mâna în suluri subţiri din care cu o mare dexteritate se rup din mână bucăți-bucăți. Acestea, după ce se fierb, se gătesc cu ceapă caramelizată, ulei de măsline și, din belșug, brânză rasă de oaie și capră gen myzithra. În orice casă de pe insulă, nu există zi fără această mâncare de bază.

Un alt preparat popular ar fi sărmăluțele învelite în flori de dovleac, poate nu originar din Karpathos, dar la fel de tradițional, practic gătit în fiecare gospodărie. Foarte aspectuoase și foarte gustoase, în același timp.

Există chiar și un preparat fast food local care se numește ufo (un fel de pizza cu două blaturi, unul dedesubt și altul deasupra, bogat umplută cu carne și legume), precum există și o salată din aceeași categorie cunoscută drept Jersey, cu multe legume mărunțite. Aceste două produse ne-au fost recomandate de o doamnă româncă stabilită de douăzeci de ai în insulă, fiind căsătorită cu un insular pe care îl întâlnise la facultate, în țară. Dar și managerul hotelului la care am stat, în recomandările sale trimise pe email despre ce să încercăm în insulă, a menționat ufo ca pe un produs tipic karpathian de gustat.

Țin să zic că la momentul când am ajuns noi în insulă, la taverne nu era voie să se cânte muzică live ca măsură de protecție anticovid, însă după vreo două-trei zile s-a renunțat la acea interdicție și, spre bucuria noastră, câteva taverne și-au anunțat începerea micilor concerte seara, așa încât cinele au devenit mult mai agreabile.

Ca să fiu cât mai concisă, voi ordona tavernele cumva pe localități, pentru a fi mai ușor de sărit în ochi.

Pigadia

Cele mai multe taverne la care am luat masa, desigur, sunt cele din Pigadia, acolo fiind prezenți seară de seară și uneori și la prânz, când nu eram plecați de acasă. Spun generic taverne, dar a fost vorba de mesele acestora, așezate afară, în fața fiecărui local, vara la mijlocul lui iunie fiind o încântare să iei masa în aer liber. Cele mai tentante taverne ar fi cele situate în port, cu fața la promenadă și la mare, așa încât ochiul să aibă ce admira. Însă, nu numai pe acolo am mâncat, ci și la unele situate pe o stradă mai sus, dar foarte renumite, sau la cea cu muzică live, aflată cam departe de centru, pe strada care ducea la plajă.

Taverna Orea Karpathos

Aici am luat masa în prima seară, de cum am ajuns, la sfatul celor de la recepția hotelului Regina. Este situată în port, are o alură tradițională și este o afacere de familie, în care este implicat tot neamul, de la cel mai tânăr, la cel mai vârstnic. Un local simpu, nepretențios, deschis numai seara, pe timpul zilei deloc, în

care totul este gătit cu pricepere. Am comandat taramosalata (salată de icre) cu pita ca antreu și kalamari cu cartofi prăjiți de care ne era foarte dor. De băut am luat vin retsina, iar din partea casei am primit desertul care a fost în ziua aceea un jeleu de fructe, gustos și răcoritor. De fapt, toată comanda a fost excelentă, porțiile îndestulătoare, iar nota de plată doar 32,70 €, deci, foarte prietenoasă.

Restaurant Pigadia

Și acest local este situat în port, cu fața la mare, deci cu o priveliște de milioane. Am mâncat de câte ori aici, inclusiv prânzul din ultima zi de vacanță karpathiană, mereu găsind preparatele, dar și tratamentul gazdelor, excelente. Ne-a plăcut îndeosebi familiaritatea cu care ne trata doamna care se ocupa de clienți, mereu caldă și zâmbitoare. Zilnic aveau o mâncare anume gătită îndelung la cuptor, pe lângă cele cuprinse în meniu. Așa, am avut parte de un excelent stifado, dar ne-au plăcut și salata kopanisti (brânză picantă), kalamarii sau creveții baby gătiți foarte bine. Aici am testat și makarounes, pastele făinoase locale, care erau bune, însă cam sărate, judecând după gustul meu. Notele de plată s-au învârtit în jur de 23-24 €, iar pentru ultimul prânz, un ospăţ, de altfel, a atins 34 €. Am luat de băut de fiecare dată vin alb, iar desertul a fost asigurat din partea casei mereu: feliuțe de măr cu scorțișoară, prăjiturele locale.

Ciao Fast Food

La Ciao ne-am dus într-o seară să încercăm ufo și salata Jersey. Ciao are, de asemenea, fața către mare, deci și o priveliște frumoasă către port și promenadă. Băieții de acolo au fost foarte încântați că vrem să experimentăm produsele lor de fast food, acestea fiind mai populare printre oamenii locului, nu printre turiști. Am comandat cartofi prăjiți, un ufo amândoi, oricum și acesta s-a dovedit a fi prea mare, că jumătate ni l-au împachetat din proprie inițiativă pentru acasă, și o salată. Totul a fost foarte bun, așa încât, salata a devenit opțiune și pentru masa din ziua următoare, însă doar cu cartofi prăjiţi. De băut am luat vinul casei, iar de notele de plată abia au atins 21 €.

Taverna To Ellinikon

Elinikon este o tavernă mai de soi, cu tradiție de de câteva zeci de ani și aspect mai sofisticat. Este situată pe a doua stradă paralelă cu marea, de fapt pe strada comercială, pietonală din capitala insulei. La To Ellinikon am cinat într-una dintre seri, având parte de o atitudine foarte pozitivă și prietenoasă din partea ospătarului. Am prmit din partea casei drept startere pâine cu susan și pastă de măsline, pe urmă am comandat o salată grecească și câte o porție de pește pané cu sos skordalia și salată de varză. Foarte gustoase, iar de băut tot vinul casei a fost cel ales să ajute mâncarea să alunece mai ușor pe gât. Desertul a constat în bucățele de pepene roșu, iar nota de plată, destul de lejeră: 28 €.

Taverna Pelagos

Taverna aceasta nu a stat în atenția noastră iniţial, de fapt am aflat de ea în timp ce ne plimbam în cea de-a doua seară când ne-a atras atenția panoul din fața sa pe care era făcut anunțul că peste două zile începe să funcționeze programul de muzică live, seara după orele 20,00. Atunci ne-am zis că aici e de noi! Și ne-am dus atât la deschidere, cât și câteva seri mai încolo.

Din formația care ne încânta la propriu și la figurat, făceau parte inclusiv patronul, dar și alți doi sau trei muzicanți care le „ziceau” bine de tot. Mâncarea nu era nici mai bună, dar nici mai rea ca la alte taverne, dar atmosfera era deosebită, chiar dacă nu mai aveam marea sub ochi. Am experimentat choriatiki (salată grecească), kalamari, gavroși, am primit pâine cu unt drept antreuri și de băut, negreșit, am ținut-o pe vinul casei. Am primit desertul din partea casei sub formă de cubuleţe de pepene roşu. Niciodată nu am avut de plătit mai mult de 32-33 €, ceea ce spune mult în ceea ce privește cât de accesibil era totul.

Kyra Panagia

Taverna Kelaria

Pe când ne aflam în periplul plajelor faimoase din estul insulei, una dintre opriri pentru baie şi stat la soare a fost la Kyra Panagia, frumoasa plajă ce şi-a luat numele de la biserica din dreapta sa, cu o cupolă roşie şi hramul Sfintei Fecioare. La un moment dat, fiind trecut demult de ora prânzului, ne-a înteţit foamea, iar cele câteva taverne dinapoia plajei, de la care răzbăteau miresme îmbietoare ne-au dat imboldul definitiv de a merge la masă. Am ales taverna Kelaria, situată cumva la înălţime, cu o minunată privelişte la mare. Imediat ce ne-am aşezat, a venit un ospătar cu meniurile, dar ne-a spus că mâncarea zilei respective, care nu figura în meniu, era miel la cuptor. Nici n-am mai citit meniul, am comandat două porţii şi ceva de băut: apă, bere.

Mielul arăta într-un mare fel, gătit cu sos de roşii, servit cu cartofi prăjiţi, şi a fost demenţial. Porţiile mi s-au părut uriaşe, dar nu ne-am lăsat până nu le-am dovedit, ceea ce nu a fost deloc uşor. Nota de plată, de mare bun simţ, s-a situat la 33 €.

Diafani

Taverna Anemoessa

În ziua în care am vizitat vestitul sat istoric Olympos, am văzut la pachet şi satul Diafani, ieşirea la mare a primului, în care am zăbovit pentru o baie revigorantă, dar şi pentru o masă pe cinste, deoarece chiar aveam un motiv mai special.

Ajungând pe faleză, ne iese în cale Fântâna lui Neptun și monumentul cu fata karpathiană, semn că eram în mijlocul localității, acestea fiind simbolurile sale. Lângă acestea, ne face cu ochiul o clădire mai înaltă, Maistrali Studios, ce avea la parter o tavernă mai dichisită: Anemoessa. Cum eram rupți de foame, ne ducem glonț pe terasă, primim de îndată permisiunea să ne așezăm la una dintre mese și gazda, bucuroasă tare de oaspeți, ne aduce meniurile. În acestea, se afla la început, o frumoasă poveste despre Karpathos, mai apoi o sumedenie de mâncăruri și băuturi. Am ales atunci un platou cu mix de fructe de mare pentru două persoane, cartofi prăjiți și de băut apă plată și vinul casei la carafă. Totul a fost foarte gustos, iar la final am primit din partea casei desert sub formă de prăjiturele locale. Ceilalți clienți ai tavernei erau turiști italieni, de altfel predominanți în insulă, și datorită asemănării graiului nostru cu cel al vecinilor de masă, ne-au luat și pe noi drept italieni.

Nota de plată de la Diafani a fost cea mai consistentă din Karpathos: 41,20 €, dar destul de modestă judecând în ansamblu.

Arkassa

Taverna Kriti

Aflați în prima incursiune pe partea vestică a insulei, am zăbovit, după ceva cutreierări, pentru prânz în Arkassa, cea mai veche localitate de pe insulă. Inițial, am vrut să mâncăm la o tavernă de la plaja Agios Nikolaos, apoi ne-am răzgândit și am intrat în mica așezare, oprindu-ne la un local care părea mai rustic, dar avea și parcare generoasă în vecinătate: Kriti. Aici am avut una dintre cele mai memorabile experiențe trăite de noi în Grecia.

Ne-a întâmpinat o doamnă care nu părea deloc grecoaică, ci avea trăsături de rusoaică, mai târziu lămurindu-ne că era ucraineancă. Auzind de unde suntem nu ne-a mai scos din apelativul „vecini” . Ne-a adus meniul, apoi a dispărut, auzind-o cum sporovăia cu patronul. Până să ne hotărâm ce comandăm, a venit cu o farfurie de fava și un coș de pâine prăjită din partea casei. Fava mai mâncaserăm tot în Grecia, știam că se face din bob și că seamănă foarte bine cu fasolea noastră bătută. Era excelentă!

Pentru felul principal, doamna ne-a recomandat preparatul zilei care era paste cu fructe de mare și brânză myzithra, soțul a înlocuit pastele cu orez. Niște porții uriașe, îndestulătoare, iar gustul foarte bun. De băut, am cerut vinul casei şi apă plată. Când să dăm gata tot din farfurie, apare patronul grec, un domn trecut de 60 de ani, care intră în vorbă cu noi spunându-ne că a fost de mai multe ori în România cu treburi. Aveam inima strânsă de emoție că nu știam dacă o fi fost de bine sau de rău. Se pare că grecul (Kyrios Ioannis) avusese experiențe plăcute la noi în țară, fiindcă era foarte prietenos. Ne-a înșirat câteva orașe mari prin care fusese cu afaceri, apoi, foarte amabil, a zis că vrea să ne facă cinste cu câte o băutură să ne amintim de el. Eu am vrut un frappé, soțul o bere Alpha, iar la final am primit și portocale pe post de desert.

Nota de plată a fost foarte subțire: 23 €, dar satisfacția enormă și aici nu mă refer neapărat la mâncare, ci la faptul că am găsit apreciere doar pentru că eram români și el se înțelesese bine cu conaționalii noștri.

Kato Lefkos

Taverna Meltemi

Pe când eram la plajă, la Kato Lefkos, ne-am zis că prânzul îl vom lua una la una dintre multele taverne din port, deoarece aflasem lucruri lăudabile despre acestea. Sunt aprovizionate cu materie primă capturată de pescari, deci preparatele nu au cum să fie decât proaspete.

Ne-am decis să ne oprim la Meltemi, care era aproape de capătul șirului de taverne, datorită aspectului său simplu, care aducea mai mult a stil traditional. Priveliștea către port și plajă era minunată.

Patronul, care era și ospătarul de serviciu, a fost bucuros că am ajuns la el, imediat ne-a întins o față de masa de hârtie cu harta insulei, din aceea de unică folosință și ne-a întins meniul. Noi am cerut să ne servească ceva foarte proaspăt și el a zis că are gavroși și creveți baby din ce primise de dimineață. Ca antreu, soțul a vrut salată de vinete (melitsanosalata) , eu înclinam spre taramosalata, dar am mers pe mâna soțului. N-a trecut mult, și a venit cu o farfurioară cu salată de vinete și alta cu taramosalata. Am fost surprinsă, dar mi-a făcut cu ochiul în sensul că a fost pe fază aducându-mi din partea casei ce aș fi vrut eu, în felul acesta făcându-mi și mie pe plac. Gavroșii și creveții erau tare buni: fierbinți și dulci. De băut am comandat vin, iar la final ne-a adus și pepene roșu tot din partea casei. Nota de plată a fost rezonabilă: 29 €, să tot mănânci în Karpathos!

Între Finiki și Kato Lefkos

Under The Trees

Și această tavernă ne-a fost recomandată de managerul hotelului în care am stat ca fiind un local cu mâncare deosebită și amplasare fabuloasă de unde poți asista la spectacolul apusului de soare. De apus nu se punea problema, așa că ne-am zis că cel puțin ar merita să vedem locația și să testăm preparatele.

Într-una dintre zilele în care am colindat pe vestul insulei, ne-am oprit la tavernă să ne ospătăm, după-amiaza târziu. Fiind situată între localități, taverna are spațiu larg de parcare. Am lăsat mașina la umbră, apoi am intrat și am căutat o masă la terasa acoperită, sub copaci, după cum sugerează și numele tavernei.

Spun de la început că taverna se vrea una mai sofisticată, cu o belvedere superbă către insula Kasos, cu o grădină frumoasă şi îngrijită, cu propriile ei șezlonguri la propria plăjuță, ce să mai vorbim, un loc deosebit. De toate acestea, inclusiv de bucătăria ce funcționează mult pe sistem autogospodărire, se ocupă Kostas, un grec inimos care pune suflet în tot ceea ce face.

Odată așezați, a venit spre noi o tânără ospătăriță care ne-a dat binețe și ne-a adus meniul. După ce l-am studiat, am decis: sărmăluțe tradiționale învelite în flori de dovleac și o mare salată de creveți, iar la felul principal un kalamar umplut și o porție de cartofi prăjiți pe care să le șeruim. De băut, am comandat vinul casei și apă. La kalamar am primit un clondir de sos special, făcut în casă, pe bază de oțet balasmic, ulei de măsline, soia și plante aromatice. Țin să zic că toate preparatele au fost delicioase și new-entry pentru noi, așa că le-am savurat cu maximă plăcere. Nota de plată a fost destul de mică pentru ceea ce primiserăm: 35 €.

Concluzie

În Karpathos am avut parte de un festin culinar și nu exagerez deloc când afirm asta. Spre rușinea noastră, am venit acasă mai rotunjori, cu ceva mai multă greutate. Apoi, loco, a început lupta cu kilogramele dobândite pe plaiurile dodecaneze, lucru rezolvat destul de repede.

Dar, revenind la calitatea serviciilor și la cea a mâncărurilor, pot spune cu mâna pe inimă că în Karpathos acestea excelează, te simți atât de bine, că nu te poţi abține de la nimic. Nu cred că ar fi vreun local din care clientul să plece nemulţumit, ori poate am nimerit noi foarte bine, dar în mod clar recomand oricui ajunge în insulă să încerce bucătăria grecească în general, şi pe cea karpathiană în special, şi nu va fi dezamăgit. Tavernele menţionate sunt numai orientative, oriunde te-ai deplasa în insulă există mâncătorii la tot pasul așa că turistului nu-i rămâne decât să se bucure fiindu-le oasepete.

 

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---