Casa Maria Restaurante, Callao Salvaje - locul unde am mai învățat un cuvânt: barraquito

TIPĂREȘTE

Vă povesteam în articolul anterior cum „drumurile noastre toate” ne-au purtat și pe țărmul vestic al insulei Tenerife, în încercarea de a „vâna” cât mai multe locuri frumoase, cât mai multe imagini demne a fi transformate în cărți poștale și a fi păstrate în cufărul cu amintiri speciale... Poezie-poezie, însă la un moment dat proza ne cam omoară. Adică foamea, setea, nevoile primordiale – chestii de-astea triviale, dar absolut necesare.

Vă mai povesteam că ne-am oprit, la un moment dat, în micuța stațiune Callao Salvaje, scopul principal fiind plaja aferentă, Ajabo pe numele ei. Când ne-am apropiat suficient de tare, am găsit loc de parcare chiar sub copertina unui restaurant. Nu știu dacă parcarea o fi aparținut mâncătoriei sau nu, dar am simțit ca o datorie morală să ne întoarcem și să prânzim la ei! :) Asta într-o primă etapă. În a doua, am dat totuși o căutare pe Google și am găsit-o cu notă de trecere (4,1); tot ce-i peste 4, pentru noi e ok.

Stabilimentul se cheamă Casa Maria. Drept adresă, Google zice Calle el Jable 47, asta e șoseaua perpendiculară pe linia mării, imediat faceți stânga pe Calle la Lava și-o veți găsi pe gazda noastră – prima dintr-un lung șir de restaurante și cafenele aliniate pe drumul către plajă. N-aveți cum s-o ratați, pe copertina verde scrie cu litere uriașe „Casa Maria – Restaurante – Pizzeria”.

Restaurantul ocupă parterul unei clădiri cu 2 etaje; deasupra par a fi apartamente de vacanță (sau de toată ziua; în fond, în Tenerife pare a fi o vacanță perpetuă). Există 2 compartimente, unul interior și o terasă acoperită, pe aceasta din urmă am ocupat și noi una din mese, pe latura dinspre stradă. De fapt, la ora la care am ajuns, am găsit mese pe alese, dar până am plecat s-au ocupat aproape toate. Mai sunt câteva afară, în plin soare, rezervate celor care doresc să-și intensifice bronzul în timp ce sorb dintr-o băutură răcoritoare. Astea sunt mai basic, așa, din aluminiu, înconjurate de niște drăguțe scaune colorate. Celelate mese le-am găsit frumos aranjate, cu câte 2 rânduri de fețe textile albe, cu mici vase cu flori, seturi de ulei/oțet/sare/piper, tacâmuri și șervețele.

Am primit repejor meniurile, toată oferta este concentrată pe 2 pagini. Avem însă de unde alege: supe, aperitive și salate, preparate din orez/ouă/carne/pește, vegetariene, pizza/paste, deserturi. Există chiar și câteva chestii dedicate celor mici, iar la capitolul „diverse” regăsim un produs deja îndrăgit, specific Insulelor Canare, vestiții „cartofi zbârciți” (fierți întregi în apă cu sare până când apa se evaporă și sarea rămâne ca o pudră fină pe coajă) și care, în mod tradițional, se servesc însoțiți de sosuri – mojo rojo (pe bază de ardei, eventual iute) sau mojo verde (pe bază de ierburi și usturoi). Recomand și iar recomand! A, și mai avem ceva: meniul zilei – o supă, un fel principal, un pahar de vin și un desert; 17,9 euro cel cu purcel și 23,65 euro ăl’ cu pește.

Tati își alege meniul zilei, noi ceilalți zicem pas, ni se pare prea mult pentru cât știm că putem duce. Ne luăm fiecare câte un fel – eu și Milena pui canarez (ce-o fi ăla?! abia așteptăm să aflăm!), Paul – tot pui, dar în sos de curry și, până la urmă, parcă ar vrea și o supă de ceapă. Câte un pahar de bere pentru stins amarul... ăăă... setea. Pe acestea din urmă le primim aproape instantaneu, de parcă cineva, la bar, ne-ar fi citit deja gândurile.

Nu așteptăm prea mult nici pentru mâncare, doar preț de câte o vizită la toaletă (pe care, a propos, o declarăm absolut corespunzătoare). Încet-încet masa noastră devine neîncăpătoare, e clar că se va duce aici o bătălie cruntă și tare mi-e teamă că o vom pierde!...

Întâi vin supele, a lui Tati se cheamă că e „canareză” și gust și eu, să nu mor... cum se spune. Foarte gustoasă – dar destul de normală dealtfel, o supă cu carne și multe legume. Supa de ceapă a lui Paul este aromată și fiebinte și în ea plutește o felie de pâine pe care se topește una de brânză; mereu mi-a plăcut gustul, dar tot mereu m-am simțit frustrată așteptând să se răcească și s-o pot mânca, așa că de obicei evit felul ăsta.

Puiul canarez înseamnă cam juma’ de pui porționat; îl „salvează” însă condimentele excelent proporționate și sosul cu care este garnisit, absolut delicios! Dar asta nu e tot; fiecare porție include și o garnitură, pe o farfurie separată – câte un cartof copt în folie de aluminiu, cartofi prăjiți, brocoli sotat și murături! Dumnezeule mare, cine poate mânca atât?!

Curry-puiul lui Paul arată normal (ca mărime de porție), merge combinat cu câțiva cartofi de la noi, îi împrumutăm cu plăcere. Lui Tati nu reușim să-i împrumutăm nimic, purcelul său este însoțit de cartofii pesonali. În schimb, ne împrumută el câte o linguriță-două din porția de tort; ne amuzăm teribil când aceasta vine din start înconjurată de 4 lingurițe! Nenea ospătarul, vigilent, văzându-ne cum ne-am tot rotit farfuriile, n-a riscat să mai facă un drum până în bucătărie!

... Cu toate astea, precum am prevăzut, n-am putut dovedi tot. Niște pui canarez, un pic de purcel și ceva cartofi aveau să ne completeze cina din seara respectivă...

„Un digestif, ceva?!” ne ispitește nenea ospătarul, ghicind prin ce chinuri ale facerii trebuie că ne trece sistemul digestiv... Hmm... Ce mai contează?! Sau poate chiar e o idee bună! „Un digestif... canarez?!” „Ca de exemplu?!” „Barraquito!” Ta-dam!

Ce e barraquito? Asta am întrebat și noi. Nenea ne-a răspuns și, deși n-am percutat 100%, am luat 3 bucăți, pentru ne-șoferi. Barraquito este o băutură „în straturi”, cu cafea, lapte condensat, Licor43 (un lichior galben pe bază de fructe și ierburi); se pot adăuga și alte ingrediente, precum coajă de lămâie sau scorțișoară. Deasupra frișcă. Vă puteți imagina numai?!... Doar atât vă zic: o singură înghițitură e de ajuns să dea dependență. Deci atenție, să nu ziceți că n-ați știut!...

„Amenda” – 77,25 euro. Rezonabil pentru un prânz copios și cel puțin jumătate de cină, pentru 4 persoane. Am plătit cu cardul, am lăsat câțiva firfirei „ca cadou” lu’ nenea ospătaru’, mai ales pentru pontul cu barraquito.

...Casa Maria este una dintre cele mai faine experiențe culinare pe care o avem din călătoria asta și de care ne aducem aminte cu drag!...

---

VIZUALIZĂRI: 834 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI