Ieftin și delicios în Icod de los Vinos

TIPĂREȘTE

Ca o adevărată gazdă, simpatica domnișoară care ne-a cazat la Hotel San Agustin ne-a făcut și câteva recomandări de mâncătorii bune; totdeauna am considerat că e de preferat, atunci când se poate, să mergi pe mâna localnicilor. Vreo două-trei erau la doi pași de noi, înșirate pe Calle San Sebastian, ne-a atenționat că astă seară (sâmbătă) oricare din ele ne vor fi ospătat cu drag, dar mâine vor fi închise toate, mai puțin Pizzeria Family, aflată ceva mai departe. Aveam să observăm că în Tenerife cam asta-i regula: una sau două zile pe săptămână restaurantele sunt închise, iar unele au program limitat, doar pentru cină, de exemplu. De aceea, dacă vizați un anumit loc, e bine să faceți un pic de muncă de cercetare înainte.

Icod de los Vinos este un orășel cochet, dar modest și cu siguranță mai puțin turistic decât alte locuri de pe insulă; dezavantajul ar fi că oferta gastronomică e destul de limitată, iar avantajul major, după cum se va vedea, excelentul raport calitate/preț. După o scurtă plimbare prin centrul istoric al micii urbe, ocazie cu care am localizat principalele puncte de interes, ne-am reîntors și am ales Restaurante Agustin Y Rosa, poate pentru că numele semăna cu cel al hotelului nostru, care deja ne făcuse o bună impresie????. Recunosc, ăsta nu-i un argument obiectiv, probabil că mai mult ar fi trebuit să ne ghideze nota foarte bună de pe harta Google: 4,2 din 383 de recenzii.

Restaurantul ocupă parterul clădirii cu nr. 15 de pe Calle San Sebastian, o frumoasă alee pietonală pietruită, decorată ici-colo cu jardiniere și mici felinare retro, care noaptea o scaldă într-o blândă lumină aurie. Afară, de-o parte și de alta a intrării simple, sub protecția unei copertine, se găsesc 4-5 mese; ne-ar fi plăcut să ocupăm una din ele, dacă ar fi fost libere, mereu suntem dornici de aer și spații deschise și seara canareză era călduță, chiar dacă ne aflam doar în februarie...

Mă rog, n-a fost să fie, am intrat și am fost îndrumați spre una din mese, lângă una din ferestre. Interior spațios, luminos, 3 încăperi ce comunică între ele prin deschideri arcuite, decorate în stil tradițional cu mici pătrate de faianță colorată. Mobilier din lemn vopsit vintage, mese de mărimi diferite, toate aranjate frumos, cu acoperitori waterproof și șervețele bejulii, farfurii albe, pahare de sticlă. Candelabre nesofisticate, de forme diferite, câteva tablouri agățate pe pereți, câteva decoruri verzi, din plante... Muzică ambientală în difuzoare, la un volum discret... O atmosferă plăcută, caldă, intimă, deloc încărcată, care ne-a făcut să ne destindem încă din primele momente.

Am primit imediat meniurile în limba engleză; în afară de noi, mai erau doar alte 2-3 mese ocupate, până la final restaurantul avea să fie aproape plin... Nu foarte stufoasă oferta, destul însă cât să petreci câteva minute studiind paginile tipărite – câteva aperitive, supe, feluri principale – majoritatea cu accente tradiționale. Ne aflam pe o insulă, era clar că trebuia să ne începem peripluul gastronomic cu ceva pește, nu prea conta ce și cum, pește să fie! Am ales, așadar, câte o porție, fără să ne lămurim prea bine ce vom primi, nu știam toate denumirile în engleză și ne-a fost lene să mai căutăm pe Google????... Mai bine să ne contopim cu atmosfera acestui loc minunat, să ne lăsăm în voia sentimentului deplin de libertate (ce ne îmbată mereu la fiecare început de vacanță!)... Tati a poftit și la o supă de pește, am fost de acord să-l ajut un pic... Pentru stropit, ce altceva decât o carafă de vin roșu?! Doar eram într-una din cele mai importante zone viticole de pe insulă!

Vinuțul l-am primit repejor, l-am degustat, l-am găsit aromat și aspru, ne-a îmbujorat obrajii, ne-a scormonit prin burtici, ne-a încălzit suplimentar inimile... La puțin timp sosi și supa – fierbinte și gustoasă, nu mult diferită de cum am mai gustat prin alte locuri; am lipăit-o în doi timpi și trei mișcări. Pentru felul principal a trebuit să mai așteptăm, dar nu mult. Surpriza a fost de proporții însă. Porția lui Tati însemna niște pește alb (cod, cred) învelit în pesmet și apoi învăluit de o bogată zeamă cu legume și pătrunjel. Porția mea – un medalion consistent (pește-spadă?) făcut pe grătar, acompaniat de salată verde, roșii, ceapă și lămâie, iar separat, pe o farfurie, am primit garnitura – o cantitate generoasă de patatas arrugadas, alături de un bol cu mojo verde!

Citisem câte ceva despre bucătăria tradițională canareză, așa că știam „cu ce se mănâncă”! Patatas arrugadas (în traducere liberă „cartofi zbârciți”) sunt cartofi de mici dimensiuni fierți în coajă în apă cu sare, până când toată apa se evaporă, iar coaja rămâne pudrată cu un praf fin de sare. Se servesc musai cu mojo roso (un sos pe bază de ardei roșu, de obicei iute) sau mojo verde (sos cu pătrunjel sau coriandru, eventual usturoi și alte condimente). Aveam să ne delectăm la aproape toate mesele cu această delicioasă garnitură de-a lungul vacanței noastre în Tenerife! E bine să întrebați dinainte, unele feluri de mâncare o conțin implicit, altele nu. În cazul nostru, doar una din porții o presupunea, dar a fost numai bine cât să ajungă pentru amândoi; cu siguranță n-am fi dovedit două porții...

În consecință, ne-am delectat cu delicioasele bucate, am gustat unul de la altul, așa cum facem de obicei, ne-am declarat extrem de satisfăcuți. Satisfacția noastră a fost deplină odată cu sosirea notei de plată: 26,34 euro! Ni s-a părut incredibil – porții de pește la numai 8 euro și un pic... Doar prin Albania cred că am mai întâlnit așa ceva... Voi atașa poza, să nu credeți că fabulez. Cel puțin așa era în februarie 2020; ce-o mai aduce era post-covid... numai Dumnezeu știe... Am plătit cu cardul.

Ați înțeles ideea, recomand Icod de los Vinos, chiar dacă nu se află în buricul insulei, e un loc ieftin și drăguț... Recomand, desigur, Restaurante Agustin Y Rosa – ambianță plăcută, mâncare bună, prețuri mici. Alte variante de luat în seamă, conform gazdei noastre: Restaurante El Mortero și El Rincon del Chamo (vecine cu „al nostru”, tot pe Calle San Sebastian) și Pizzeria Family (pe Carrer Vieja a La Vega), cum te duci spre ocean.

---

VIZUALIZĂRI: 914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI