Restaurantul Petro din Rastoke (Slunj) – o oază de verdeață, apă și mâncăruri delicioase

TIPĂREȘTE

În materie de mâncat în vacanțe, lucrurile se situează la extreme, în cazul nostru. De obicei, ne place să avem un mic dejun care să fie bogat pentru că circulăm mult. Apoi, peste zi, în disperarea de a nu pierde timp cu masa în defavoarea obiectivelor, mâncăm ceva stradal, fructe, sau ceva care se servește foarte repede la terase / restaurante unde mănâncă multă lume, locuri despre care eu nu voi scrie separat pe AFA (din lipsă de timp, nu că n-aș considera util), dar le mai menționez în cadrul articolelor din zona respectivă.

Dar în fiecare vacanță, de câteva ori pe sejur, depinde de cât de lung este, ne place să găsim locuri deosebite în care să zăbovim mai mult și să încununăm începutul sau sfârșitul vacanței, sau o zi în care ne-am simțit deosebit. În astfel de cazuri ne sfătuim cu tripadvisor în general și căutăm topuri ale restaurantelor din zona în care ne aflăm, sau zona înconjurătoare (până la 10-20 de km) și alegem din primele 3 pe cel care ni se pare potrivit pentru noi. Sau mergem pe mâna prietenilor care au auzit, au citit, au fost…... în locuri deosebite, dar aici avem o problemă pentru că nu mai ținem minte chiar toate locurile despre care am auzit sau citit de-a lungul timpului. Așa că, tot la fața locului ne orientăm.

Despre astfel de locuri o să mai scriu și eu câteodată, iar unul dintre ele este Restaurantul Petro din Rastoke, Croația pe care l-am ales ca să cinstim cum se cuvine sfârșitul vacanței și o zi deosebită în care ne-am plimbat printre lacurile și cascadele de la Plitvice.

În general nu știm de acasă unde ni se va face nouă click, fiind vorba despre locuri în care n-am mai fost. Așa că la fața locului dăm o căutare scurtă pe google ca să avem puțin habar de locul unde urmează să mergem. În cazul ăsta google ne-a lămurit că Rastoke este partea istorică a localității Slunj din Croația, renumită pentru morile de apă construite peste cascadele de pe râul Slunjčica, care se varsă în râul Korana.

Dacă te afli pe drumul spre Zagreb, undeva în jurul Parcului Național Lacurile Plitvice, trebuie să știi că ești foarte aproape de localitatea Rastoke, unde se află și restaurantul Petro care este amplasat în partea de sus a cursurilor de apă și a iazurilor încărcate cu păstrăv.

Din păcate, drumul principal nu trece prin Rastoke, ci prin Slunj și nu ai cum să-ți dai seama de frumusețea locului decât dacă de la podul de beton peste râul Korana ieși din drumul principal și te abați către Rastoke. Fă asta și nu vei regreta nici un moment!

Tot de aici, de la pod, trebuie să te abați și pentru Restaurantul Petro până la care sunt 2-300 de m din drumul principal. Imediat cum ieși din șosea vei vedea și un panou cu o hartă a localității cu ajutorul căreia te vei lămuri cu ce ai de văzut în zonă.

Cu mașina nu poți ajunge chiar până la restaurant, ci trebuie să o lași într-o parcare, imediat cum ieși din drumul principal, sus, pentru că terenul este în pantă și cei aprox 200 de m se fac pe jos.

Dar peisajul este foarte frumos, nu te mai saturi privind în stânga sau dreapta. Pe râul pe care este așezat restaurantul Petro, Slunjčica, sunt mai multe case din sec 19 și ai senzația că apa trece prin casele oamenilor, iar terasele sunt construite peste cascade, între mori și cascade… ce să mai, acolo este un paradis verde departe de lumea modernă, o oază de apă, verdeață și mâncăruri delicioase.

Înainte să ajungem la Petro am trecut pe lângă altă terasă la fel de frumos amplasată, Pod Rastockim Krovom, la care m-am întors ulterior ca să o studiez mai bine și să fac fotografii. De aici începe zona Slovin Unique Rastoke și ca să o vezi ai nevoie de bilet de intrare. O dată intrat te vei pierde printre case vechi, tradiționale, taverne, mori de apă, cascade, un muzeu etnografic, peșteri, locuri de odihnă, magazine de suveniruri handmade, puncte de view și multe, multe rațe.

Noi am zis că mâncăm la Petro și apoi mergem de-a lungul râului să vedem toată localitatea Rastoke, toate morile și toate casele. Dar n-a mai fost posibil pentru că ne-am uitat acolo și am rămas doar cu ce am văzut în jurul restaurantului pe o rază de 2-300 de m, pentru că am fost foarte încântați de loc. Acuma, dacă stau să mă gândesc, cred că mâncarea a venit destul de greu pentru că noi am avut timp să cercetăm destul pe acolo. Ăsta ar fi un minus în mod obișnuit dar noi l-am perceput ca pe un plus pentru că ne-a permis să ne plimbăm în voie prin jur.

La Petro toate mesele sunt așezate pe terase acoperite, pe punți mici, iar sub acestea trece râul Slunjčica. Aproximativ în mijlocul restaurantului este un bazin plin cu păstrăvi de unde angajații scot păstrăvul, dacă asta ai comandat, ți-l arată și apoi îl duc la bucătărie. Zgomotul de fond este al apei, totul în jur este verde, sunt o mulțime de flori și decorațiuni și nu știi la ce să te uiți mai întâi.

Bucătăria este tradițională și originală, nu sofisticată. Principalul fel de mâncare este păstrăvul, care vine în farfurie direct din râu, alimentele sunt proaspete, murăturile și prăjiturile sunt după rețetele bunicilor, iar lista bogată de vinuri cuprinde soiuri dintre cele mai alese din renumitele podgorii croate și noi putem să confirmăm asta pentru că tocmai fusesem pe Drumul Vinului, în Peninsula Pelješac.

Serviciul a fost extraordinar iar prețurile bune, mai bune decât pe unde mai umblasem. Noi am mâncat, ajutați și de ospătar, la care apelez întotdeauna în vacanțe, un aperitiv vânătoresc pentru 2 persoane (100 de kuna), o carne bună cu niște cartofi la fel de buni, salată de castraveți și un păstrăv cu mămăligă prăjită. Am băut o țuica casei, un radler și o bere și toată masa ne-a dus 310 kuna (cu bacșiș), ceea ce a însemnat vreo 40 de EUR. La ce loc și ce mâncare delicioasă a fost, nu ni s-a părut deloc mult.

Dacă nu mă înșel Petro oferă și spații de cazare, dar n-aș putea să spun ceva clar despre asta. Dar dacă aș fi știut înainte de sejur și dacă mi-aș fi făcut temele mai bine în legătură cu Plitvice, cu siguranță aș fi ales o cazare în Rastoke și nu la Grabovac. Nu vreau să spun că Grabovac n-a fost ce trebuie, dar Rastoke este mult mai mult, un loc absolut deosebit, în care merită să te oprești măcar pentru o noapte.

Oamenii de la Petro spun ceva de genul “dacă vrei să vezi cum este în cer vino și vezi”. Eu pot să confirm că motto-ul ăsta li se potrivește și dacă vă aflați vreodată în zonă alegeți Petro pentru că mesele așezate în aer liber, într-un decor demențial, aproape sau deasupra râului, o să vă ofere o atmosferă relaxată și unică. N-am nici o îndoială că și celelalte terase din Rastoke, suspendate pe Slunjčica, îți oferă aceeași bucurie, dar noi pe Petro l-am experimentat și el încă este pe primul loc în topurile de profil din zona lui.

După 2 nopți la House Hodak din Grabovac și alte experiențe extraordinare cu Plitvice și Restaurantul Petro din Rastoke, localitatea cu mori care ne-a plăcut mult de tot, am pornit din nou la drum. De data asta lungul drum către casă.

Tot ce mai pot să spun despre vacanța asta este că atunci când am plecat de acasă am considerat că vom avea o vacanță semiactivă în Croația. Ne propusesem Dubrovnik-ul și ce-o mai fi prin jur, dar ne vedeam și lenevind printr-un golf, pe o plajă, cu o carte în mână. Drept pentru care mi-am luat 3 cărți la mine, pe care le-am văzut când le-am pus în bagaj și la întoarcerea acasă, când le-am scos. Concluzia a fost clară în cazul nostru: Croația este despre văzut, nicidecum despre lenevit și sperăm să continuăm cât mai curând de unde am rămas.

---

VIZUALIZĂRI: 2379 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI