Parcul Național Lacurile Plitvice – un obiectiv turistic imposibil de povestit

TIPĂREȘTE

Ultimul obiectiv vizat în vacanța noastră din Croația a fost Parcul Național Lacurile Plitvice. Pentru asta am rezervat în drumul către casă, 2 nopți la Grabovac, la 11 km de parc, astfel încât am avut la dispoziție o zi întreagă, pe care am dedicat-o atracției numărul unu a Croației. Că este o destinație de top a Europei și că odată ce l-ai vizitat n-o să-ți găsești cuvintele ca să transmiți ce ai văzut, a cam scris toată lumea. Dar mi-ar părea foarte rău de poze și am considerat că pentru ele merită să zic și eu câteva cuvinte.

Parcul Național Lacurile Plitvice (Nacionalni Park Plitvička Jezera) este cel mai mare parc din Croația și face parte din Patrimoniului Mondial UNESCO încă din anul 1979. Este compus din 16 lacuri de suprafețe și adâncimi diferite, care din cauza diferenței de altitudine se varsă unul într-altul. De fapt, parcul este un canion în care apa a săpat de-a lungul multor mii de ani.

Toată zona din jurul parcului este deosebit de frumoasă și merită să stai chiar mai multe zile pentru că ai ce face. Referitor doar la parc, gazda noastră din Grabovac, care avea pe unul din holuri o hartă mare a parcului, ne-a ținut o lecție ca la școală, ne-a vorbit de toate variantele de vizitare pe care le aveam, ne-a spus cum să ajungem cu mașina și ne-a răspuns la toate întrebările.

Și gazda ne-a spus, dar citisem și pe net, că este bine de ajuns cât mai de dimineață, chiar când se deschide parcul, pentru că după aceea vin autocarele și devine foarte aglomerat. Dar cel mai probabil toată lumea gândește la fel pentru că am ajuns de dimineață, dar mie nu mi s-a părut a fi deloc liber la ora aceea.

Din cele două intrări ale parcului am ales intrarea nr. 1 pentru că era cea mai accesibilă pentru noi, venind de la Grabovac și de acolo începea și traseul pe care ni-l alesesem.

Am studiat încă de acasă cele 8 trasee predefinite pe care le poți face prin parc în funcție de preferințe și putințe și noi am ales Traseul circular C, de 8 km, estimat la 4-5 ore. Numai că noi am făcut 7 ore pe el, pentru că ne-am oprit de n ori pentru peisaje, din când în când ne-am așezat pe băncile amenajate din loc în loc și ne-am abătut din traseu la câte o peșteră sau ne-am afundat în pădure, după care reveneam. Mai lung decât traseul C este doar traseul K, care are 18 km, ceea ce era cam mult pentru unii dintre noi (am fost un grup de 8 persoane). Comparabil este traseul H, iar toate celelalte sunt mai scurte și durează de la 2 până la 6 ore.

Nu are rost să fac o înșiruire a celor 8 trasee, distanțe sau timpi, pentru că le găsiți descrise foarte bine pe site-ul parcului np-plitvicka-jezera.hr, disponibil în cinci limbi. Găsiți acolo informații complete despre trasee, prețuri, cazare și tot ce ține de Parcul Național Plitvice.

Dar infrastructura turistică în parc este extraordinar de bine pusă la punct, iar la intrare cât și pe traseu există hărți și indicatoare foarte dese, astfel încât îți poți face chiar propriul traseu. Indiferent cum faci, toate te scot mai devreme sau mai târziu la una din cele 4 stații intermediare din cadrul parcului, de unde se poate combina cu bărcuța sau cu trenulețul care scoate turiștii la cele două intrări ale parcului. Vaporașul traversează lacul Kozjak în aprox 15 minute, iar trenulețul bus te scoate din nou la balcoanele și la imaginea superbă de la intrare.

Așadar, noi am intrat pe la intrarea nr. 1 și primul lucru după care ne-am uitat a fost parcarea. Există o parcare amenajată, cu bariere, dar din cauza aglomerației ea s-a întins până în pădure, în locuri neamenajate, printre pomi. Noi acolo am găsit loc dis-de-dimineață și a costat tot 7 kuna/oră, ca și în parcarea amenajată. După ce vizitezi parcul și plătești, ai la dispoziție o jumătate de oră ca să ieși din parc.

Coada la casă a fost destul de lungă dar a mers repede pentru că erau mai multe ghișee unde se vindeau bilete. Nu cred că am stat mai mult de 20-25 de minute la coadă. La începutul lui iunie programul era 7-21, dar la ora 20 era ultima intrare. Tot în această perioadă intrarea a costat 150 kuna/persoană/zi, 250 kuna/persoană/2 zile, iar copiii și studenții aveau reduceri destul de mari, pentru ei intrarea fiind 100 de kuna pe zi.

Imediat după ce am intrat în parc am dat de prima panoramă asupra canionului, o platformă special amenajată, de unde am avut o priveliște superbă. Apoi s-a rupt filmul. Nu știu când/cum a trecut timpul! Culorile apei de la albastru la verde, turcoaz, smarald, apa atât de limpede în care vedeam peștii de toate mărimile și culorile, toată vegetația din apă, dar și cascadele, ne-au zăpăcit complet. Traseul nostru a fost circular, după cum am spus, și a inclus zona lacurilor inferioare și superioare, cele mai frumoase cascade pe care le-am văzut în viața mea, Veliki Prštavac și Mali Prštavac, peșteri, podețe de lemn, pădure și peisaje de vis.

Aș vrea să mai menționez că încă de la intrare sunt panouri informative cu ce nu ai voie să faci prin parc. De la a nu arunca ceva pe jos până la a nu pune mâna pe absolut nimic. Și cred că toată lumea este disciplinată pentru că nu am văzut absolut nimic aruncat pe jos și nici pe cineva făcând ceva nelalocul lui, cu toate că eram pe traseu mii de oameni.

La data vizitei noastre vremea a fost superbă. A fost soare toată ziua și am avut o vreme numai bună pentru plimbarea noastră. La 16,30 când ieșeam și eram aproape de casele de bilete, s-a iscat din senin o ploaie cu piatră și a fost imposibil să mai înaintăm. Băieții noștri apucaseră să plece la liziera pădurii unde ne erau mașinile, iar noi, fetele, am zis că îi așteptăm după bariere. Ploaia nu a durat mai mult de 10-15 minute, dar a fost de o intensitate cum rar, sau deloc, am mai vazut. Întrucât nu aveam ce să facem decât să așteptăm să treacă, ne-am băgat capul la ghiozdan și am primit cu bucurie masajul pe care l-au făcut pietrele care cădeau din cer pe spinarea noastră. Am ajuns acasă uzi fleașcă, nici un locușor n-a rămas neatins de apă. Iar pelerinele noastre pe care le luasem special pentru Plitvice zăceau în portbagajele mașinilor. Dar ne-am amuzat și ne-am distrat. Nu am avut timp să ne supărăm pentru că seara și vacanța noastră în Croația, s-a încheiat într-un loc foarte drăguț.

Cum această atracție de top a Europei este d. p. m. d. v despre văzut și nu despre povestit, vă invit să o puneți pe listă și sper ca pozele să facă mai mult decât au făcut cuvintele.

---

VIZUALIZĂRI: 5562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI