La Strada, eleganţă italiană în centrul oraşului Ruse

TIPĂREȘTE

Cum minivacanţele de Paşte şi 1 Mai bat la uşă şi cum mulţi compatrioţi vor dori să le petreacă în ţara vecină şi prietenă de la sud de Dunăre, m-am gândit că ar prinde bine un articol despre un local din Ruse, în ideea că cineva ar putea să se oprească în trecere mânat de foame, de aceea vă voi povesti experienţa noastră de acolo.

Pe când ne întorceam către casă din minivacanţa revelionului 2017, de la Veliko Târnovo, echipa a votat în unanimitate să luăm masa la Ruse, la Happy, că tot trecuse demult de ora prânzului şi foamea ne cam dădea târcoale. Asta era, aşa şi în scop de frumoasă aducere aminte de la revelionul 2016, când ne intrase la suflet acest cel mai vestit local din oraş. Zis, mai rămânea de făcut!

Parcăm undeva în Ruse, aproape de un Lidl, o luăm pe jos o bună bucată de drum pe faimoasa stradă pietonală, Aleksandrovska, ajungem în centrul oraşului, admirăm Statuia Libertăţii, parcul, Piata Svoboda, clădirea Dohodno Zdanie scăldate de un soare blând ce dădea vreo 7 grade în termometre şi aglomeraţie pe alei. Ajungem în faţa restaurantului şi... stupoare: mai multe persoane aşteptau afară să se elibereze vreo masă dinăuntru, ce să mai, era coadă de-a binelea. Ne desumflăm după câteva minute de aşteptare şi începem să evaluăm situaţia: nu am fi intrat nici în 45 minute, cu tot cu timpul alocat consumaţiei, ne mai trebuia încă o oră şi ceva, ceea ce era de neacceptat, în opinia mea. Aşteptarea la uşa restaurantului îmi inducea o stare de demult, de pe vremea împuşcatului de care nu voiam să-mi amintesc, în cele câteva minute în care am stat, am revăzut mai mulţi turişti, foşti ”vecini” pe care-i întâlniserăm la Hotel Târnovo, şi ei având acelaşi scop final, acela de a mânca la Happy. Până când o doamnă ce aştepta ca şi noi, întreabă retoric către prietenii săi cu care venise: „Dar ce are dom'le aşa special, acest Happy, de e aşa coadă, alt restaurant nu mai există în Ruse? ” În clipa aceea am realizat că avea dreptate într-o măsură oarecare şi am decis de comun acord să nu mai aşteptăm, poate vom găsi ceva convenabil pe traseu.

Nu apucăm să parcurgem decât vreo 200 m pe str. Aleksandrovska în direcţia de unde veniserăm, că ne atrage atenţia afară, în faţa unei clădiri arătoase purtând numele La Strada, un panou pe care era aşezat un meniu în scop de a fi consultat. Răsfoim un pic în timp ce foamea ne rodea binişor în burţi, şi bingo! Ne dăm seama că era ceea ce căutam: un local cu mâncăruri felurite, cu preţuri ok, chiar mai mici ca la Happy, cu poziţie excelentă, în inima oraşului! Adresă: Ruse, Ul. Aleksandrovska, nr. 77, site oficial: lastrada.bg/ro

Intrăm şi ne minunăm: wow, e chiar frumos, dar mai ales foarte spaţios! Localul se desfăşoară pe două niveluri, parter şi etaj, mesele fiind dispuse atât la parter, cât şi la etaj în jurul unui ”miez” gol pe ambele caturi, ceea ce-i conferă o superbă vedere panoramică de sus de la bar, asupra intrării şi întregului local. La parter se află bucătăria şi unul dintre baruri, iar accesul la etaj se face pe ambele părţi, de la intrare pornind în sus simetric pe margini, scări frumos ornate cu ghivece mari de flori. Sub una dintre scări se află o colecţie interesantă de sticle de vin.

Am găsit o masă liberă aproape de intrare, la parter, ne-am aşezat şi am primit meniul de la un ospătar amabil, care nu vorbea română deloc, doar ceva engleză, suficient cât să ne înţelegem între noi. Meniul este foarte stufos, cuprinde mâncăruri atât din bucătăria locală, bulgară, cât şi din cea italiană sau internaţională.

Ceea ce se face remarcat mai întâi în aspect, este stilul italian rafinat, aş zice mai degrabă veneţian, în care este decorat restaurantul, judecând după măştile interesante vizibile pe toţi pereţii. Combinaţia de nuanţe de albastru şi bej-maroniu este prezentă peste tot, în pardoseală, mobilier, pereţi. Eleganţa este cuvântul care ar defini cel mai bine interiorul. In decor apar şi două narghilele, care nu prea au nici in clin, nici in mânecă cu specificul de dorit al localului, dar cine ştie?! , or fi fost doritori, de-aia or fi fost aduse! Muzica lentă, în surdină, ce pătrunde prin toate cotloanele te cuprinde molcom creând o atmosferă caldă, prietenescă în care te dezmorţeşti imediat. Din propria descriere făcută pe site-ul dedicat, am dedus că localul a fost deschis anul trecut, pe locul fostului restaurant Potsdam şi că în septembrie 2016 urma sa fie inaugurat unul similar în complexul Mall Ruse, lucru ce s-a şi înfăptuit. De fapt, se doreşte crearea unui lanţ de restaurante cu această marcă, „La Strada”, pesemne în replică pentru altele deja consacrate.

Făcând săpături pe internet despre restaurant, am dat de site-ul oficial, bine pus la punct, care m-a surprins plăcut afişând câteva informaţii şi în română, semn că nu sunt puţini clienţii conaţionali ce se opresc să-i calce pragul. Ba mai mult, se poate comanda şi prin telefon, se poate achita on-line, iar în local şi cu cardul, lucru pe care l-am experimentat şi noi. Meniul, în schimb, nu este disponibil şi în română, ci numai în bulgară şi engleză, atât în restaurant, cât şi pe site, însă bine ilustrat şi detaliat. Cuprinde o mulţime de preparate, că nu ştii la care să te opreşti: salate, aperitive calde şi reci, meniu dedicat copiilor, secţiuni cu preparate pe bază de orez (risotto), mâncăruri la cuptor pe bază de pui şi porc, paste, pizza, paella, burgeri, bruschette, supe, barbeque, preparate din peşte şi fructe de mare şi, în fine, o panoplie de prăjituri apetisante ca desert.

În faţa unei oferte aşa de generoase, prietenul nostru şi-a deschis papilele gustative cu o mastică biemeritată, că deh, nu era şofer, soţul meu a încercat o Zagorka fără alcool că era însetat de-a binelea şi, pe deasupra, şofer, iar noi fetele am cerut sangria pe care, din păcate, nu o aveau. Apoi, ne-am consolat cu câte un ayran.

În ceea ce priveşte mâncarea, noi aveam un gând dinainte conturat, acela de a repeta experienţa de la Happy cu coasta de porc la cuptor la care visaserăm de când ne întorseserăm din Kefalonia şi de la Salonic, însă în faţa unui meniu atât de ofertant, ne-am răzgândit. Am ales să începem festinul cu câte o salată Caesar pentru mine şi soţul meu, prietenii noştri preferând risotto cu mix de ciuperci, el, şi cartofi noi cu sos de iaurt asezonat cu mărar şi usturoi, ea. Toate au fost foarte bine gătite, gustoase, iar porţiile îndestulătoare, că aproape ne săturaserăm. Dar mai aveam de aşteptat felul principal pentru care optaserăm la unison: aripioare fripte pe sabie, după ce pendulaserăm între diferitele preparate la grătar: frigărui de pui, de porc, coaste porţionate individual fripte şi ele pe sabie, căci arătau excelent prezentate în meniu. Comandaserăm două porţii, câte una pentru două persoane bănuind că sunt foarte mari şi nu ne-am înşelat: ospătarul a venit cu două funduri de lemn, rotunde, ornate cu salată verde, pe fiecare fiind aşezată câte o sabie pe care erau înşirate vreo 10-12 aripioare şi bucăţi de parlenka.

Deodată, în faţa noastră, ca într-un adevărat spectacol de gastronomie, ospătarul ne-a făcut atenţi (moment în care au ciulit ochii şi urechile şi vecinii), a ridicat sabia în poziţie verticală cu o mână deasupra fundului şi cu mâna cealaltă a început să desprindă cu furculiţa toate aripioarele care au căzut una câte una până la ultima pe patul de salată verde. Vecinii de la celealte mese au început să aplaude, semn că le plăcuse reprezentaţia. Apoi, ne-a adus şi câte un sos de usturoi ca să alunece mai bine şi mai aromat mâncarea. E inutil să vă spun că şi acum când scriu salivez, nu ştiu cu ce le unseseră înainte de a le frige, că au fost fenomenale, doar facem şi noi acasă aripioare fripte la grătar, dar ca acelea, nu ne-au ieşit niciodată! Şi miroseau atât de bine, că pofta ne dăduse gata. Abia am putut să dovedim porţiile, eram mai mult decât sătui, dar nu ne venea să lăsăm nimic pe farfurie, pardon, pe fund!

De prăjitură, cu mare regret, nu s-a mai pus problema, căci nu mai avea loc nimic, abia am mai strecurat câteva sorbituri de coca-cola ştiind că ţine loc şi de cafea, să nu ne ia somnul pe drum. Nota de plată, destul de ”subţire”: aproape 23 leva.

Când am intrat în restaurant era încă soare, când am ieşit se lăsase binişor seara peste Ruse, deşi era doar puţin trecut peste orele 17,00, iarna fiind mai zgârcită cu lumina zilei, după cum se ştie.

Aceasta a fost experienţa noastră ce s-a numit ”La Strada”, pe care am declarat-o imediat un succes şi aş putea spune chiar un serios concurent pentru vestitul Happy, deşi sunt diferite ca stil, atmosferă şi ambianţă, e ca şi cum ai compara mere cu pere. Fără îndoială, îl recomand cu inima deschisă, dacă aveţi drum prin Ruse vă puteţi opri să-i încercaţi preparatele şi aerul italian, nu vă va dezmăgi!

Web, de data aceasta nu am inspiraţie şi mă las pe mâna ta, te rog ataşează o ilustraţie muzicală aşa cum vrei tu!

---

VIZUALIZĂRI: 8171 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI