„La Picada de Carlitos” - un local decent

TIPĂREȘTE

Până acum v-am tot vorbit de locurile de cazare de pe la capat de lume, cu bune și cu mai puțin bune. Cred că a venit timpul să vă vorbesc și despre mâncare, restaurante și alte localuri de profil.

În această parte de lume de mănâncă în trei feluri: bine, foarte bine sau extrem de bine. Când mă informam despre felurile de mâncare preferate în această zonă, găseam doar un cuvânt și anume carne.

Carnea este la mare preț în zonă probabil, de fapt mai mult ca sigur și din cauza condițiilor aspre de locuit, aportul caloric este mai mare. De altfel localnicii ne spuneau mai în glumă, mai în serios că de fapt carnea prin acele locuri este mai ieftină ca și legumele. Ăsta e un lucru de înțeles pentru că prin toată Patagonia nu am văzut vreo cultură de legume, în schimb sunt mari ferme de animale.

Dar ce carne se mânâncă. Cânt te duci la restaurant și ceri și comanzi carne, invariabil vei primi o friptură de vită. La ei carnea este vita. Restul au denumiri specifice, dar carnea adevărată e doar cea de vită.

V-am povestit cum am mâncat prin Santiago sau prin Valparaiso, dar primul local ce m-a impresionat era tocmai în Puerto Natales. Coechipierii mei mai tineri căutau localuri doar cu Tripadvisor, cu google map și dădeau la tot grupul share location, pe WhatsApp.

Eu mi-s mai de modă veche. Eu iau orașul la pas și întru din cârciumă, în cârciumă. Urmăresc să fie curățenie și să fie localul plin de mușterii.

Aici fiind început de primăvară, adică extrasezon turistic, localurile erau mai mult goale, așa că acest criteriu al meu nu mai funcționa.

Până la urmă mi-au picat ochii pe „La Picada de Carlitos”. Acesta m-a atras cu vitrina lui, unde avea un ditamai vițelul la proțap. Restaurantul e foarte mare. Are două saloane, primul mai micuț și al doilea imens. Parcă e un salon de nuntă pe la noi. Cam ciudat având în vedere că eram într-un orășel de numai 19.000 de locuitori, dar probabil când e vârful sezonului turistic e plin de mușterii.

De altfel, cel puțin în această perioadă marea majoritate a localurilor deschid abia după ora 18,00, adică după ce se întorc turiștii din drumeție.

De apreciat că atât barul, cât și bucătăria erau la vedere, în așa numitul open-space. Localul era decorat peste tot cu steagurile chiliene. Inițial ne-am mirat să vedem cât sunt de naționaliști, dar apoi am aflat că se apropia ziua lor națională. Din păcate nu am prins-o si noi, deoarece am trecut granița în Argentina.

Ne-am așezat la o masă de opt persoane, noi fiind șase mușterii. Din multitudinea de mese, doar câteva erau ocupate, în schimb erau o mulțime de chelneri, cam cât numărul mușteriilor. Cu toate astea nu prea se omorau cu firea, nu erau foarte serviabili.

Meniul nu e foarte stufos, dar ai ce să alegi. Ai vreo patru-cinci variante de supe, ai varietate destul de mare de fel principal și ai pește sau fructe de mare. După frigul îndurat noi ne-am orientat după câte o supă (destul de bună și ieftină).

Colegii mei au ale să consume paste, șnițel de pui sau friptură de porc. Eu am fost extrem de inspirat și am ales miel. Așa ca o paranteză am aflat uterior că acesta este cel mai bun local din zonă dacă preferi acest produs.

Prin toată această zonă porțiile sunt extrem de generoase. Nu prea poți dovedi de unul singur o asememea porție. Așa a fost și de această dată. Cel puțin mielul meu era imens, drept pentru care l-am împărțit cu o coechipieră de la masă, de altfel singura care mai împărtășea aceleași gusturi cu mine, vis a vis de produsele ovine.

Mielul ne-a fost adus pe o plită încinsă, care avea dedesubt tăciuni aprinși. Sfârâia grătarul într-un mare fel. Erau trei bucăți mari de miel, lângă care erau câțiva cartofi copți. În plus am primit și o salată de roșii cu ceapă.

Totul a fost stins cu câte o bere rece. Mâncarea a fost delicioasă, toți mesenii fiind extrem de mulțumiți. Doar la supa de tomate au fost ceva comentarii că are gust de ketchup, mie sincer nu prea mi s-a părut. Probabil eram prea înfometat.

Din acest motiv ne-am mai reîntors la acest restaurant, eu cel puțin, tot pentru o tură de miel. Prețurile au fost rezonabile, cu precizarea că pentru Chile. Așa cum am mai precizat Chile nu e o țară ieftină.

Taxa de servire era deja inclusă în nota de plată, iar onor chelnerul după ce i-am cerut nota și ne-a adus-o s-a lipit de masa noastră și nu s-a mai lăsat dus de-acolo. Noi știți cum e? Până de calculezi, până te socotești!!! Dar el stătea lipit de noi. Cam deranjant din punctul meu de vedere, drept pentru care nu am fost foarte mulțumit de servicii.

Una peste alte este un local de luat în seamă dacă ajungeți prin zonă. Este cam de nota 7,5 și are prețuri destul de ok.

Apropo 1 USD= 670 pesos chilieni

---

VIZUALIZĂRI: 892 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI