ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 12.10.2018
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 29.12.11
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
SEP-2018
DURATA: 1 zile
prieteni
"ECHIPA" A INCLUS:
10 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Excursie în Chile

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Drumeție la capăt de lume

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Parcul Național Torres del Paine

Acu dacă am ajuns la un hotel confortabil, într-un orășel pe gustul meu, nu înseamnă că m-am pus pe tânjeală, ba chiar din contră. Eram veniți aici pentru a descoperi și gusta câteva din frumusețile zonei, situate în Parque Național Torres del Paine din Regiunea Magallanes y Antarctica Chilena. Am pus denumirea completă, ca să vă faceți așa o mică idee, cam pe unde ne aflăm, la doar 1000 și un pic de kilometri, de Polul Sud.

Cel mai bine e să vii în această zonă când e iarnă la noi, respectiv vară la ei. Cu toate astea, dacă vrei să scapi de aglomerație, poți merge în anotimpurile intermediare, primăvara sau toamna, așa cum am făcut și noi. Vremea oricum e foarte schimbătoare în zonă, așa că-ți trebuie și o doză mare de noroc. Eu de altfel sunt norocos de vreme bună, evident cu excepțiile de rigoare. Lunile de iarnă iunie –august sunt foarte friguroase și vântul bate foarte tare, astfel e foarte probabil ca multe trasee să fie închise, așa că în principiu iarna ar fi de evitat.

Parcul National Torres del Paine situat în Patagonia chiliană aproape de capătul lumii, prin prisma traseelor și a priveliștilor deosebite, dar și a sălbăticiei locurilor a devenit un „must see” pentru iubitorii de natură la modul general și pentru iubitorii de drumeții pe munte la modul particular. Acest parc național include unele dintre cele mai frumoase și celebre trasee pentru trekking, din lumea întreagă. E un adevărat privilegiu pentru mine, că m-am putut bucura de aceste frumuseți, chiar dacă doar parțial.

Dar de ce doar parțial? Pentru că acest parc național se poate explora pe îndelete în mai multe zile. De altfel există două circuite principale, de la care nu e recomandat să te abați sub nicio formă. Există un circuit în formă de O, care necesită cel puțin zece zile cu marja de rigoare și un alt circuit în formă de W, care este mai scurt si se poate face în 4-5 zile. Acest circuit mai scurt este din acest motiv mult mai popular, dar și mai aglomerat.

Cu toate că așa cum am mai precizat anterior, ne aflăm aproape la capătul lumii, totul aici e foarte bine organizat și foarte strict reglementat. Poate chiar prea bine si prea strict. Potecile sunt bine marcate, transportul public este foarte bine organizat. Traseele nu sunt foarte grele sunt cam așa de un nivel mediu, pentru un călător antrenat. Ceva mai problematică este vremea. De fapt mult mai problematică, asta pentru că este extrem de imprevizibilă și poți ca într-o zi să experimentezi toate cele patru anotimpuri. Iar vântul este absolut turbat. Câteodată bate atât de tare, că nu te poți ține pe picioare, la propriu, nu la figurat. O să povestesc despre el la momentul potrivit.

Nu ai voie să pui cortul oriunde găsești un loc potrivit. V-am spus că totul e aici reglementat foarte strict. Sunt două companii în parc, la care te poti caza, Fantastico Sur și Venice Patagonia, diferența între ele fiind dată de prețul de campare. Mai mult trebuie făcută rezervare cu multe luni înainte, iar din câte am înțeles comunicarea cu ei merge destul de greu, exclusiv pe mail. Ca o paranteză, în parc nu ai deloc semnal la telefon.

De fapt ai trei opțiuni, mari si late de cazare în parc: la refugii unde deasemenea trebuie rezervare prealabilă și costă destul de mult un pat, la un camping cu corturi gata montate unde deasemenea trebuie să plătești și nu e deloc ieftin sau în campingurile private de care am vorbit înainte, unde-ți instalezi propriul cort. Mai sunt și câteva campinguri gratuite, dar unde poți dormi doar o noapte. Oricum pentru un asemenea tip de excursie trebuie să-ți organizezi foarte bine timpul și să iei și în calcul evenimente neprevăzute. Mai mult se pare că în unele campinguri nu-ți este permis gătitul, asta pentru a fi nevoit să mănânci la restaurantele lor, la prețuri foarte ridicate.

Un lucru aș mai vrea să precizez pentru cei ce vor să facă un asemenea circuit. În Puerto Natales există un loc unde poți afla detalii interesante de la ghizi cu experiență, despre traseul pe care vrei să-l urmezi. Această prezentare este gratuită este ca o întâlnire între oameni ce împărtășesc aceeași pasiune. E un lucru absolut deosebit și o idee de business foarte bună, pentru proprietarul barului. Erratic Rock se cheamă și în fiecare după amiază afli detalii despre trasee, despre echipamentul necesar, despre ce ar fi bine să iei la tine ca și provizii și multe altele. Nu am participat la această întâlnire pentru că noi aveam deja arvunită o asceniune, mai exact o drumeție cu doi ghizi.

Din aceste două mari trasee, agenția cu care eram a ales să facem doar o latură a W, mai exact latura din dreapta. Evident că atât grupul nostru în general și nici eu în mod special, nu eram pregătiți și antrenați pentru o drumeție lungă. Cu toate astea majoritatea dintre noi am dat iama prin magazinele de profil din București și ne-am achiziționat, nu cu puțini bani, echipament de trekking. Cel puțin io mi-am luat: pantaloni tehnici, geacă de vânt, tricouri și bluze tehnice, mănuși subtiri sa pot face poze și băț de trekkink. Mi-am luat și un fes total nefolositor, așa că în momentul când am ajuns în Puerto Natales am intrat direct într-un magazin de profil pentru a-mi cumpăra o căciulă adecvată. Bocanci aveam din fericire.

Echipați fiecare după cunostințe si posibilități, am pornit la drum. Partenerul meu de cameră nu era pregătit de trekking, astfel în mod înțelept a ales să rămână la hotel. Noi ceilalți ne-am întânit cu ghizii la recepția hotelului la ora 7 dimineața. Ne-au întrebat care n-avem bețe de trekking, necesare din cauza traseului pe gheața sau zăpadă. Pentru cei ce nu aveau le-au pus la dispoziție, contra unei taxe de 2000 pesos/bucată. Totul costă, nimic nu-i gratuit!

Mai mult ne-au întrebat dacă vrem să ne închirieze si colțari de gheață, la alt preț firește. Nimeni nu a spus că ar dori, așa că le-au lăsat la bază.

Ne-am suit într-un microbuz și am purces la drum. Două ore a durat drumul până la Parcul Național. Am oprit la intrarea în parc, la Laguna Amarga. De aici am fost nevoiți să ne cumparăm bilete de acces în parc la prețul de 11000 de pesos de căciulă, valabile trei zile. Deasemenea aici am și fost instruiți, despre ce avem voie, dar în special despre ce nu avem voie să facem prin parc și am primit și o hartă pentru orientare.

Am mai mers puțin cu microbuzul până la Las Torres Hotel. Acesta era unul din hotelurile despre care v-am povestit, cu priveliști deosebite și cu prețuri pe măsură. De aici începea practic ascensiunea noastră.

La orav 9,30 trecute si ceva, am plecat cu voioșie la drum. Conform hărților, traseul pe care urma să-l facem în acea zi era destul de lung. În funcție de ritmul fiecăruia se putea face dus-întors între șapte și nouă ore. Prima parte a traseului a fost pe un drum plat, apoi încet, încet a început urcarea. Sincer nu este un traseu greu, dar îți trebuie un pic de antrenament, nu ești ca pe bulevard.

După aproximativ jumătate de oră, s-au înregistrat și primele abandonuri, o doamnă mai în vârstă plus surprinzător pentru mine, chiar cei de la agenție, care erau de altfel și cei mai tineri. Probabil probleme de sănatate. Mai bine să nu te bagi la ce nu poți duce, decât să ai ulterior probleme.

Astfel am rămas zece negri mititei plus cei doi ghizi. Încet, încet grupul nu a mai fost compact, ci din contră s-a răsfirat. Fiecare mergea în stilul propriu. Eu și cu încă un coleg am rămas mai în urmă, cu o coechipieră un pic mai înceată. Ghizi erau foarte haioși și de gașcă, dar au început cu glume si miștouri la adresa noastră, un pic cam deplasate. În fine aveau si dreptate, niciunul dintre noi nu era pregătit cu adevărat pentru ascensiune, cu toate că cei tineri erau clar mult mai rapizi.

Vremea a fost foarte frumoasă, cu mult soare. În schimb vântul ne-a creat ceva probleme. Cu toate că era foarte frig și bătea și vântul foarte tare, ne-am încălzit și a trebuit să mai scoatem o bluză de pe noi.

La un moment dat am ajuns într-o zonă, unde era o cărare foarte îngustă. În stânga muntele abrupt, în dreapta prăpastie, cam ca la noi în zona denumită ”Brâna Caprelor”, ce duce spre răposata cabană Mălăiești. Față de „ Brâna Caprelor” erau două diferențe, nu erau lanțuri ca la noi, în schimb bătea un vânt extrem de periculos. Am fost avertizați de ghizi să pășim cu grijă și să nu pierdem prea mult vremea pe-acolo. Nu erau mai mult de 20-30 de metri dar era extrem de periculos. Ne-au povestit că anul trecut chiar un ghid a pățit-o pe-acolo, s-a oprit pentru poze și a fost luat pe sus de vânt și aruncat în prăpastie. Din fericire a supraviețuit, dar a avut ceva răni.

Pe la jumătatea traseului dăm de un refugiu intermediar! Luăm o pauză de vreo 10 minute , în care bem un pic de apă si ciugulim câte ceva! Noi doar câte o banană! Grupul încă era compact!!!

Încet, încet avansăm și dăm de gheață. Intrăm într-o pădure, ca din filmele de groază. Extrem de multe crengi rupte. Mă și gândeam, dacă ne-ar prinde noaptea pe-acolo, am cam pus-o. Aveam lanternă, dar era la hotel, că doar de-aia o luasem!!! =)) Bine că n-am avut nevoie, până la urmă.

Urcăm, urcăm, pozăm, admirăm... Unii mai repede, noi mai încet... Ajungem în final după câteva ore bune de mers, mai exact vreo 5, la un refugiu. Aici ne așteptau atât ghizii, cât și ceilalți coechipieri. Vorba vine, că ne asteptau. Cum am ajuns au și plecat la drum. Pai bine, da noi nu ne odihnim deloc? Nuuuu! E cam târziu și trebe să ne grăbim. Se pare că la ora 18 trebuie musai să fim înapoi, cu toate că încă e lumină.

Mai mergem un pic într-un luminiș, unde facem niște poze cu renumitele vârfuri Torres del Paine. Aici din păcate se rupe filmul. Se duce draq-ului toata coeziunea grupului, dacă o fi existat vreodată. Ghizii ne recomandă să nu mergem mai departe până în vârf, din două motive. Unul că suntem în întârziere și noi ne mișcăm cam încet și doi că nu suntem echipați corespunzător , nu avem colțari de gheață și ultima sută de metri e extrem de periculoasă, e abruptă și plină de gheață.

Are loc o mică ceartă între partenerii mei si ghizi. Până la urmă unul se hotărește să coboare, iar restul să urce. Eu le recomand sa fie prevăzători și să asculte ghizii. Eu sunt pățit, am avut un accident grav pe munte în adolescență și de-asta probabil suflu și-n iaurt.

Evident că partenerii mei nu mă iau în seamă și pleacă în grabă spre vârf. Asta era și recomandarea (greșită din punctul meu de vedere) a ghizilor, duceți-vă, da repede!!!

Ce să fac!? Am luat-o și io pe urmele lor. Dar rămăsese fata care se mișca mai încet. Am lăsat-o la refugiu cu cei doi ghizi. Îi era foarte frică să rămână singură. Mai ales că tot ghizii ne-au povestit că prin zonă, mai exact pe crestele munților din dreapta, nu are nimeni curajul să se aventureze, pentru că acolo sunt stăpâne pumele. Noi putem să stăm linistiți, pentru că nu atacă grupuri, ci doar persoane singure!!! Olala!

Drumul până în vârf conform indicatoarelor de-acolo, se putea parcurge cam în 45 de minute. Merg eu vreo 10-15 minute de unul singur. Evident că n-am putut ține pasul cu cei mai tineri ca mine, cu 10 sau chiar 20 de ani. Decid să mă întorc. Parcă sănătatea e mai importantă!

Surpriză, pe drumul de întoarcere mă întâlnesc și cu cei doi ghizi, care veneau în urma noastră. Îi întreb ce-ați făcut cu fata noastră, ați lăsat-o singură? Mi-au spus foarte senin că da și că i-au recomandat să înceapă de una singură coborârea. Fiind mai lentă, să câstige ceva timp! Băi, voi sunteți normali? De ce nu a stat măcar unul cu ea? Păi aici pe munte nu avem stații, nu avem salvamont și dacă se întâmplă ceva cu unul dintre voi, trebuie să fim împreună, să vă putem căra!!! Am rămas mut!

Am coborât la refugiu, am luat fata și am început coborârea! Pe la jumătatea coborârii am fost prinși din urmă , de un amic foarte sufletist, care a stat cu noi pâna la finiș.

Intre orele 18.30-19.00 am ajuns pe rând la microbuz. După ce au ajuns ultimii colegi, am plecat spre hotel. Din cele spuse de ei, nu a fost atât de grea ultima porțiune si nici atât de periculoasă, cu toate că un amic a alunecat pe gheață și a făcut o întindere, iar o fată a coborât doar pe fund. Probabil și ghizilor le era lene sau poate pentru că nu ne-au închiriat și colțari de gheață de la ei. Sau poate adevărul e undeva la mijloc. Bine că ne-am întors cu toți sănatosi. Asta conteză cel mai mult.

Am petrecut o zi superbă în natură, am admirat peisaje superbe, am văzut animale sălbatice în mediul lor natural. Turme de guanacos, acele animale asemănătoare cu mult mai celebrele lame, din Peru. Am văzut iepuri sălbatici, grași si frumosi, cum alergau prin iarbă. Am văzut o mulțime de ulii, vulturi sau condori. Se pare, că au ce păpa prin zonă! Unii chiar se înfruptau dintr-un iepurilă!  Pume nu am zărit, dar nici nu am ținut neapărat.

La hotel ma aștepta doctore cu un vin roșu ca focul și cu patul cald, da tot am ieșit pe la restaurant să dau iama printr-un mieluț delicios.

Apropo si acu ma gândesc: of ce frig am îndurat și ce vânt! Asta nu-i nimic, ziua următoare a fost și mai și!

P.S. conform aplicației instalate pe telefon, am făcut 38000 de pași, adică 27 de kilometri!

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de robert in 12.10.18 11:10:52
Validat / Publicat: 12.10.18 17:52:05
VIZUALIZĂRI: 919INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA de SUD.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
25 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 64400 PMA (din 48 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

25 ecouri scrise, până acum

robert [12.10.18 11:52:06] »

rog melodia: youtube

mersi frumos!

webmaster39 [12.10.18 17:49:16] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

webmaster [12.10.18 18:57:14] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

nrs [12.10.18 19:02:06] »

gentlemenule, ti-a parut rau de fata! doamnei de acasa i-ai povestit episodul?

robert [12.10.18 19:10:56] »

@nrs: chiar crezi că nu-mi citește sotia , articolele? :-)

Nu are nicio legătură cu gentleman, ci doar cu regulile de pe munte: fie ce-o fi fată, băiat, nu lași pe nimeni în urmă!

Părerea mea!

Mulțumesc frumos pentru vizită si comentariu! Toate bune!

robert [12.10.18 19:47:34] »

@webmaster: mersi frumos!

Dan&Ema [12.10.18 20:20:26] »

@robert:

Nice! Beautiful! Amazing!

Ati avut vreme superba pentru expeditia montana! Superbe peisajele. Nu ma mai satur de ele.

Cred ca le-am votat pe toate.

Sa fii sanatos si sa tot mergi hai hui pe unde altii nu ajung si sa povestesti cum o faci mereu.

Numai de bine!

⛰☀️😇🇨🇱🌄🗻

Sper ca am nimerit steagul statului Chile

robert [12.10.18 20:21:46] »

@Dan&Ema: mersi frumos dragă prietene! Dau o bere când ne vedem! Of course!

nrs [12.10.18 20:45:26] »

de abia acum am vazut ca ai trecut la socialisti! felicitari, mai bine mai tarziu decat de loc

iulian68 [12.10.18 21:01:56] »

Felicitări pentru alegerea făcută, ma refer la destinația pe care ai ales-o de acum multe luni! Totul este inedit si totodata foarte frumos! 😊

krisstinna [12.10.18 21:06:38] »

@robert: Excelentă experiență! Foarte palpitantă, bine povestită.

Melodia aleasă e superbă, felicitări și pentru poze, tare mi-a încântat simțurile articolul tău!

AZE [12.10.18 21:59:23] »

@robert: O drumeție montană în celălalt capăt al lumii?

Acum poți să zici că a fost aventura vieții tale.

Super fotografii, super articol.

gettyy [13.10.18 06:43:33] »

Extraordinară experiența!

Povestit totul atât de frumos... natural... simplu... !!!

Bravo, Robert!

Am trăit alături de tine toate emoțiile... Si faptul că nu ai lăsat fata singură... spune multe despre tine!!!

"Una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om bun". (Ioan Slavici)

Abia aștept episodul urmator!

robert [13.10.18 07:50:30] »

@nrs:

robert [13.10.18 09:15:20] »

@iulian68: Mersi frumos pentru vizită si apreciere!

robert [13.10.18 09:21:57] »

@krisstinna: mă bucur să aud asta! Mersi pentru vizită si aprecieri!

robert [13.10.18 09:40:17] »

@AZE: hehehe! Pot spune ca abia de aici a început aventura! Nu sunt nici măcar la jumatatea drumului. Mersi frumos!

robert [13.10.18 09:45:50] »

@gettyy: mersi frumos dragă Getty, pentru apreciere. Îmi place să scriu și să povestesc si despre emoții și trăiri proprii, nu numai despre ce am văzut!

Bun, rău nu știu cum sunt. Eu îmi învăț fiica, doar să fie Om.

Mulțumesc mult, pentru că-mi urmăresti aventurile, de prin Patagonia și din Țara de Foc. O să mai urmeze câteva episoade și mai palpitante, dar si unele mai terne.

Călătorii frumoase îți doresc!

Zoazore [13.10.18 16:11:58] »

@robert: Esti un brav, un curajos si-un tenace! Sunt onorata ce te cunosc! Si, sincer, m-asteptam de la tine la asa ceva!

Bine c-ati ajuns sanatosi la hotel!

Vezi? Aventurile se tin lant! Asta a fost palpitanta! Mai vreau!

robert [13.10.18 17:23:18] »

@Zoazore: hai măi Zoa, ce-i cu atâta onoare!? Bine că ne cunoaștem, bine că suntem amici.

Mersi de vizită si de comentariu!

mishu [13.10.18 22:02:26] »

@robert: SUPERB! Nu cred ca pot spune mai mult... ba da, Felicitari, votat cu mare drag!

robert [14.10.18 11:11:46] »

@mishu: mersi frumos Mișulică!

Zoazore [14.10.18 19:22:04] »

@robert: Păi măi Robert, întâi c-ai ajuns unde puțină lume ajunge, apoi ai avut curaj să pleci pe coclaurii ăia unde puțină lume s-a-ncumetat și trei, dar cel mai important, a revenit la fata aia singură și, cred, speriată, lucru pe care nici măcar cei obligați s-o facă n-au făcut-o!

Pentru asta m-am simțit onorată că te cunosc!

Ești tu mai modest, dar, dacă nu-i așa, de ce n-au rămas alții? Sau unul din ghizi? Vezi acum?

Michi [15.10.18 17:35:40] »

Doamne ce invidioasă sunt! Pe vârsta ta, pe condiţia fizică. pe oportunitatea de a călători la capătul lumii, pe modul cinematrografic în care scrii, eu urmărind vizual fiecare scenă. Ca să-mi treacă necazul află că am purtat şi eu doi ani două beţe de trekking înainte de operaţiile de gonartroză. Poate le-aş închiria pentru 10000 pesos dar ce să fac cu ei? Mai bine le ţin în dulap ca amintire.

robert [16.10.18 08:40:01] »

@Michi: de asta nici n-am stat prea mult pe gânduri, când am văzut această excursie. Am zis că e oportunitatea perfectă pentru mine, să fac tot ce-mi doresc, atât cât mai pot, cât mă mai țin încheieturile.

Mulțumesc pentru vizită si pentru comentariu și multă sănătate vă doresc!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
AZE, Dan&Ema, gettyy, iulian68, Michi, mishu, robert, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0968000888824 sec
ecranul dvs: 1 x 1