Locația și mâncarea și atmosfera de senzație

TIPĂREȘTE

The Africa House Restaurant

De data asta o să pun căruța în fața cailor și o să vă povestesc de cea mai tare experiențaă culinara din Zanzibar, petrecută la un restaurant aflat la etaj în capitala Stone Town. Despre oraș o să vorbesc ulterior.

Obosiți, dar și amețiți după ce am bătut orașul vechi la pas pe străduțe înguste și întortocheate, unde nu o data ghidul a trebuit să se întoarcă să recupereze turiști rătăciți, am fost invitați la masă. Am ajuns în fața unui hotel impunător, The House of Africa, unde la etaj era un restaurant cu o terasă generoasă și cu o priveliște deosebită.

Restaurantul hotelului The Africa House este amplasat la etaj într-o clădire veche, dar foarte solidă și impunătoare, construită pe faleza mării. Clădirea în sine este un monument arhitectonic, toate încăperile sunt foarte înalte, iar scara de marmură este grandioasă. Pe pereți sunt tot felul de tablouri, iar la toaletă, la baie robinetele sunt cele originale de alamă. Urcând pe scări spre restaurant calci ușor cu grijă ca într-un muzeu, în care nu vrei să deranjezi ceva.

Barul restaurant de la etaj are dimensiuni generoase, iar terasa este cu vedere la mare. Cum am ajuns ne-am apucat să unim mai multe mese, să avem loc toți la una mai mare. Bucătăria este din acea modernă open space în care vezi ce si cum prepară. Iar langusta săraca o poți pescui direct din acvariu! Proaspăt nenică, tare proaspăt.

Era o zi toridă de vară așa că am făcut rapid deschiderea cu câte o bere locală Kilimanjaro. Asta până am descoperit oferta zilei, două beri la preț de una, la berea Pilsner, asta în timp ce umblam prin local să fac și eu ceva poze.

Ei bine, aici fac o mică paranteză ca să vă povestesc o întâmplare care ne-a amuzat tare. În timp ce umblam eu așa brambura prin restaurant, mă trezesc tam-nesam chemat la o masă de o blondă foarte sexi. Eram eu cu nevasta, dar nu aveam cum să o refuz, doar sunt băiat educat. Ei bine ce credeți că vroia blonda de la mine? Ei bine văzându-mă pesemne cum mă plimbam eu printre mese s-o fi gândit pesemne că sunt șeful de local. Evident nu am putut intra în jocul ei, așa că mi-am declinat identitatea. Comesenii mei râdeau de a mea, când au văzut-o ce față a făcut! :-)

Atmosfera la acest local era foarte frumoasă, fiind mulți străini, evident aduși aici tot de ghizi. Nici într-o zi de umblat prin Stone Town, nu l-am fi descoperit în veci. Evident ghizii te aduc aici pentru un comision. La sfârșit s-a calculat cu ospătărița și a primit un procent din cât am consumat, din nota de plată. Așa se fac afacerile!

Dar să trecem la potol, că doar el este subiectul principal. Ei bine meniul era foarte stufos, foarte variat, pentru Zanzibar firește. Aveai și produse marine, pește ori fructe de mare, aveai și mâncare chinezească ori thailandeză, aveai și paste ori pizza. Ce să mai se mânca tare bine și tare variat.

După atâtea zile în care am consumat doar pește ori fructe de mare am decis că ar fi momentul să schimb și am comandat o pizza napoletană, care a dat clasă multor alte pizze consumate pe la alte localuri, de peste mări și zări.

Comenzile comesenilor mei au fost tare variate. S-a comandat și implicit s-a consumat cu mare poftă supă cremă de dovlecel, am gustat și eu și era interesantă, chiar am zis că o să facem și noi acasă.

S-a mai comandat caracatița in sos masala cu orez fiert în lapte de cocos, de care v-am mai povestit cât de bun poate să fie. O fată din grup a decis să rupă monotonia și a comandat mâncare chinezească, adică noodles cu ceva cărniță de pui plus legume aferente. Pasionații de mâncare chinezească știu cu siguranță, despre ce e vorba.

S-au mai comandat și paste carbonara plus două tipuri de pește la grătar. V-am spus că aveai e mânca era pe toate gusturile. Într-adevăr mâncarea era un pic mai scumpă ca-n alte părți, dar calitatea plus locația costă, așa că nu ne-am uitat la bani. Ne-am simțit foarte bine. Asta-i dovada că în orice loc din lumea asta găsești, dacă cauți bine, un loc deosebit.

Masa s-a încheiat cu ceva dulce. Nu mai știu ce au mai luat comesenii meu eu știu că am luat o prăjitură cu cacao și ciocolată, de altfel preferata mea.

După ce ne-am pus bini di tăt burta la cale, am ieșit pe terasă la soare să bem câte un capucino și să admirăm priveliștea.

Cu greu ne-am ridicat de la masă, ca să luăm iar orașul la pas, spre următoarele obiective turistice! Recomand cu drag acest local celor care ajuns în Stone Town. Sunt convins că sunt și altele la fel de bune sau poate chiar mai bune, dar eu doar pe ăsta l-am încercat drept pentru care vi-l recomand.

Foarte profi, nimic de reproșat! Cu toate că au venit dintr-o dată peste douăzeci de clienți, s-au descurcat cu brio, atât ospătarii chiar și bucătarii.

felicitări bucătarului.

Clădirea veche colonială, dar și priveliștea erau de nota 10.

---

VIZUALIZĂRI: 1054 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI