La casa ciolanului uriaș

TIPĂREȘTE

În cea de a doua zi a vizitei noastre la Viena, mare parte a timpului am petrecut-o în Prater. De aici și hotărârea de a lua masa de prânz în acea zonă. Am citit un articol interesant pe AFA al lui @balasa violeta despre un restaurant aflat în această zonă care servește un ciolan uriaș și am zis să îl încercăm și noi.

Restaurantul despre care este vorba se numește Schweizerhaus și are următoarea adresă: Prater 116,1020 Wien, Austria. Este situat chiar vis-a-vis de Turnul Prater, așa că este foarte ușor de găsit dacă vă orientați după turn care oricum se observă din oricare parte a Praterului.

Despre restaurant am aflat de pe net următoarele date: „Numele Schweizerhaus provine de la o fermă elvețiană de produse lactate deschisă în Prater în 1868. Se presupunea că a existat deja în 1766 ca o colibă ​​elvețiană în Praterul care nu era încă public. De asemenea, o parte a cuvântului elvețian în compusul Schweizerhaus se poate baza pe execuția tipică din lemn sau stilul elvețian, care se referă la poziția expusă și la utilizarea originală. O altă teorie se referă la asistenții elvețieni de vânătoare care lucrau în zona de vânătoare imperială și care avea un refugiu acolo. ”

Am ajuns la restaurant și ne-am minunat de terasa imensă a acestuia, de fapt toată curtea restaurantului este aranjată cu mese și scaune și este împărțită pe zone care au fiecare un nume. Cred că încap aici câteva sute de persoane. Am găsit cu mare dificultate o masă liberă. Am avut noroc pentru că am stat la o masă care era rezervată dar doar de la ora 18.00. Atunci era ora 16 și ceva, așa că ospătarul ne-a spus că dacă știm că ne ridicăm până la ora rezervării putem să stăm acolo.

Fiecare zonă a grădinii era deservită de 2 ospătari, care se mișcau foarte repede și stăteau acolo în zonă, așa că nu trebuia să îi cauți sau să aștepți dacă mai doreai ceva.

În interiorul restaurantului nu am văzut ca spațiul să fie prea mare sau poate nu am observat eu. În partea din spate a grădinii era o „stație de bere” impresionant de mare, avea 10 robinete pentru bere la halbă și în spatele lor erau aranjate halbele unele peste altele dă părea un munte. Înainte de a intra la toalete stăteau două doamne îmbrăcate în halat cu o farfurie cu mărunțiș în față unde puneai cât vroiai pentru curățenie sau puteai să le ignori.

De mâncat bineînțeles că am ales ciolanul uriaș specific restaurantului cu hrean, muștar și salată de varză, am mai luat și o porție de cartofi țărănești și una prăjiți ca și garnitură plus pâine. Pâinea la ei este un fel de cornuri și am primit și o mică pâine neagră feliată și ambalată. De băut am băut o bere fără alcool la halbă și o limonadă ciudată îmbuteliată. Toate astea ne-au costat 44 euro. Cu toate că pe bon mai apare ceva care nu știu ce este. Poate ne lămurește cineva care știe germană.

Cel mai scump este ciolanul, care se plătește la kg. fiind 18,90 euro kilogramul.

Pot să spun că am mâncat cel mai bun ciolan din viața noastră dar e așa de mare încât noi împreună, nu am reușit să dobândim decât jumate din el.

Atmosfera e frumoasă, stai la umbra copacilor. Am observat și un lucru interesant la berea lor. Spuma chiar dacă depășește marginea halbei stă în sus ca o frișcă și nu curge peste ca la berea noastră.

Am fost foarte încântați de restaurantul și meniul ales și recomand cu căldură să încercați ciolanul de la Schweizerhaus.

Călători frumoase să aveți!

---

VIZUALIZĂRI: 8389 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI