Decoruri haioase, priveliște de vis și mâncare bună

TIPĂREȘTE

Nu știu alții cum sunt, dar eu, după o zi jumate de olinclusiv deja o iau cu capul. Și Tati cam la fel. Adică mâncare-băutură-apă termală-leru-i ler, dar câtă mâncare-băutură-apă termală și leru-i ler să mai bagi?! Mai ales că abia peste 3 zile plecăm acasă! Se impune o pauză de la toate astea, o pauză activă, cum ar veni. Adică să facem ceva, să vedem ceva, să ne mișcăm picioarele măcar! „Nu muzee!” zise Tati fără drept de replică. „Nu muzee” , sunt de acord, „dar o plimbare lejeră prin frumoasa Varna?!” Finii au aprobat și ei cu entuziasm, ba chiar și Copilul a părut încântat să dea bălăceala pentru o plimbăreală de voie; sau, cel puțin, n-a protestat.

Așa că ne-am urcat în mașină și... în juma’ de oră am fi ajuns (așa ne dădea Waze-ul), dar am făcut un pic mai mult, deoarece ne-am mai abătut prin Chaika, să le arătăm finilor „locul nostru” . În Varna am nimerit parcarea de data trecută, pe Google Maps o găsiți sub numele de Parking Lot, ca reper luați intersecția bd. Kniaz Boris I cu ul. Voden. E chiar în buricul centrului, e cu plată, dar la modul decent, aveam să decartăm 5 leva pentru cele 3-4 ore cât ne-am foit pe acolo, la final. Era destul de frig, însă eram destul de blindați, doar mâinile ne mai înghețau pe camera foto; deși foto am destule de data trecută, tot nu mă pot abține, așa sunt eu, una-două scot telefonul să pozez, mereu mi se pare că-i altă lumină sau altă pisică sau altă dispoziție a mea (și chiar e ceva diferit, de cele mai multe ori ????)...

În fine, a fost frumos, am dat un larg ocol de centru, am nimerit și ruinele termelor romane alea mici, pe care data trecută le ratasem și ce e fain e că se poate vedea totul din stradă, nici nu-i nevoie să cumperi bilet. Pe urmă am traversat în direcția mării, am dat skip portului, dar am trecut pe lângă complexul acela cu piscină olimpică exterioară, îl țineam minte, doar că acum era și mai fain, că piscina era cu apă fierbinte (și Varna abundă în ape termale), se vedeau aburii ieșind, formând ca un fel de ceață deasupra sportivilor ce înotau de zor! A fost wow, am stat minute bune cu gurile căscate să urmărim asemenea spectacol! (V-am zis că mereu e ceva diferit?!...)

Am coborât apoi în Grădinile Mării, ar fi fost drăguț să le fi arătat finilor căsuța de pitici și zâne în care am stat acum 2 ani, dar era prea departe. Măcar plaja cea frumoasă s-o vedem (am zis; și pe urmă ne-om întoarce, ieșind din parc pe „ușa” principală, cea din fața Hotelului Odessa). După ce am salutat marea, ne-am continuat plimbarea pe aleea cea mai de jos, unde restaurantele, cafenelele și beach-barurile stau aliniate frumos una lângă alta, ba chiar pe partea dinspre oraș beneficiază toate de o arhitectură comună, nici n-ai ști cine care-i, dacă n-ar mai sta agățată câte-o firmă ici și colo!

Am salutat din mers The Sea Terrace, unde am prânzit data trecută (vă povestii), ne-am drăgălit cu o gașcă de pisoiași pripășiți nu departe, dar în fața lui Monkeys ne-am oprit fulgerați. Prima dată Copilul: „Mami, uite, au sushi!” Pe urmă fina, către noi: „Vă place sushi?” Da-da-da, suntem înamorați de sushi, eu-una aș mânca dimineață, la prânz și seara măcar vreo 5 zile la rând! (Chiar, să vă povestesc într-o zi despre un restaurant fain de sushi din Galați!) Nu ne era foarte foame – am recunoscut cu toții – dar un sushi nu se refuză niciodată.

Tati, șmecherul, cunoștea locul, ne-a mărturisit mai apoi că i-au dus aici organizatorii când a fost el la o conferință, acum nu știu cât timp. Mai mult decât atât, cică aici, la Maimuțe, chiar intenționa să ne aducă, doar că i-a luat-o aia mică înainte. Locul mi-a plăcut chiar de la intrare, chiar foarte mult mi-a plăcut. Mă refer la atmosferă și decorațiuni, pline de „vegetație” ce coboară din plafon, printre care descoperi la fiecare pas mici și drăguțe reproduceri ale năstrușnicelor mamifere înrudite cu omul. Mi-e greu să descriu, o să las la final pozele să vorbească, deocamdată trebuie să mă credeți că decorurile sunt super-haioase, te incită permanent și-ți tatuează un zâmbet nesfârșit pe buze!

Restaurantul are 2 niveluri, cel de jos era pustiu, am urcat la etaj, unde am mai găsit 2-3 mese ocupate. În plus, etajul oferă o vedere extraordinară asupra mării, practic întregul perete (ușor curbat) dinspre plajă este alcătuit din sticlă, așa că vă dați seama ce fain e, câtă lumină și ce priveliște!... Pe tavan sunt „insule” decorate la fel ca la parter, cu „liane” și „maimuțici” , podeaua e un mozaic frumos alb-negru, mesele și scaunele de lemn, o grămadă de corpuri de iluminat și ventilatoare cu aripi mari, în stil colonial. Mesele erau toate pregătite, farfuriile și învelișurile de hârtie în care se găseau tacâmurile și ele aveau câte o maimuță desenată, naproanele rotunde din rafie împletită (sau ceva pe-acolo). Drăguț și de efect, nu ne mai săturam să ne amuzăm de fiecare amănunt descoperit!...

Am ales o masă cu vedere, desigur, adică lângă geam și imediat am primit meniurile de mâncare și de băuturi. Cele de sushi le-am primit separat. Meniul de mâncare non-sushi nu-i foarte vast, cuprinde totuși câteva salate, startere, supe, mici platouri de șeruit, feluri principale cu pește/fructe de mare sau cu alte tipuri de carne și deserturi. Există și un Chef’s Menu, cu câte 2 variante de aperitiv, 2 de fel principal și 1 desert. Prețuri... hm, nu-s mici, o să vedeți în poze.

N-am stat să studiem prea mult oferta, oricum eram chitiți pe sushi. De fapt, doar finul și-a ales altceva, caracatiță cu ceva, și am lăsat-o pe fina să aleagă ce știe că-i place copilului. Fina a cam dat cu banul, copilului îi place orice când e vorba de sushi. De băut, s-a votat pentru o sticlă de vin roze, una de apă și un coktail non-alcoolic pentru șofer (la recomandarea gazdei, Mojito fără alcool, din care am gustat și, spre surprinderea mea, chiar era bun).

A urmat vizitarea toaletelor, care se află la parter și care sunt decorate în același stil năstrușnic. Și, desigur, sunt curate și bine dotate, nimic de reclamat.

Băuturile le-am primit rapid, vinul bun și rece ne-a încălzit pe dinăuntru și ne-a sporit starea de bucurie; ce fain că suntem într-un loc atât de frumos și plin de pace, că suntem împreună, că suntem, în general... Am mai povestit una-alta și curând a venit și mâncarea, frumos prezentată. Caracatița trona pe o păturică de piure portocaliu (din cartof dulce), vegheată de o mână de salată proaspătă, iar platoul nostru reunea câteva rotocoale de sushi cu avocado și somon, mai multe „gogoșele” de orez acoperite de felii de somon, ton sau crevete (nigiri) și alte câteva felii de somon și ton crud (sashimi). Desigur, pentru asezonare am primit obișnuitele side-uri: ghimbir murat, sos de soia și wasabi, câte un mic bol de fiecare și un set de bețișoare de lemn.

Am gustat din toate, au fost absolut delicioase. Copilul s-a declarat super-încântat și parcă ar mai fi vrut, așa că mama a mai plusat cu încă un platouaș, de data asta cu 3 feluri de sushi. Gustarăm cu toții și din acelea, la ultimele 2 rotocoale copilul a cedat nervos și a trebuit să se sacrifice finul (ca desert, după caracatiță – care, a propos, cică a fost delicioasă și ea). Ne-am mai luptat un pic cu vinul din pahare, dar mai mult cu apa și până la urmă am dovedit!

Satisfăcuți pe toate planurile, am cerut nota de plată, care a fost adusă și ea cu promptitudine. Nota a înhățat-o fina și a insistat s-o achite, așa că nu vă pot spune la cât s-a ridicat (aproximez vreo 160 leva), știu doar cât a fost tipsul, pe care l-am înaintat eu, fiind singura ce deținea ceva cash: 20 leva. Să ne fie de bine!

... Ce să zic?! Probabil că unii o să-mi sară-n cap, că-i scump, că dincolo era mai ieftin... Îmi asum. Amintirile cu care rămâi și pe care le poți retrăi oricând iar și iar n-au preț. Maimuțicile și-au făcut treaba cu vârf și îndesat în acea zi rece și posomorâtă de iarnă, înveselindu-ne, încălzindu-ne inimile, aducând la viață copiii din noi... Motiv de veșnică recunoștință și de... promovare! ???? Că poate, cine știe cine-o fi curios și s-o duce?!

Sushi & Co, dar nu numai. Delicios!

Rrstaurantul este chiar pe plaja din Varna, cu o vedere spectaculoasă la mare.

---

VIZUALIZĂRI: 2145 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI