Arco de la Villa, un restaurant de top ten

TIPĂREȘTE

Sa recapitulam: duminica luuunga, da’ nu cat o zi de post, pentru ca a fost o zi exceptionala. Dimineata Torre del Oro si centrul vechi luat la picior (vezi impresii), la pranz tapas in Taberna la Auténtica, dupa amiaza Plaza España si Parque María Luisa… Oh, Doamne, se poate cere mai mult de atat? Ei bine, Inma zice ca da. Ea vrea sa ne scoata “in oras” la ea acasa, sa ne duca de tapas si prin Utrera. Cu parere de rau… nu ca n-am fost curiosi sa-i cunoastem satul (cica e sat; are 50.000 locuitori;)), dar Sevillia e atat de mare si noi aveam sa stam asa de putin, incat Utrera palea din start. Asa ca am ajuns seara, pe la noua, si simpatica noastra prietena ne-a facut un tur cu masina, povestindu-ne una alta despre locul de bastina. Dupa care ne-am oprit langa… Arco de la Villa.

Musai sa va arat poezia luata de pe site-ul restaurantului. Mie mi-a placut aceasta introducere.

Exact acolo, langa arcul frumos luminat noaptea, se afla restaurantul cu acelasi nume, pitoresc de nu se poate, si unde ne-am bucurat de o cina splendida. Localul este impartit in doua, sau are doua corpuri, cate unul de fiecare parte a arcului. Noi am mancat in cel din stanga, asezati la o masa langa un mare cuptor de lemne (neaprins la ora aia), dar Inma ne-a dus, la sfarsit, si in celalalt corp, cu mese foarte frumos impodobite, si… mai romantic, ca sa zic asa. Restaurantul e deschis de la 13:30 la 16:00 si de la 20:30 la 23:00, iar martea, daca nu e fiesta, e inchis. Ne-am dat seama imediat, dupa meniu, ca e un restaurant traditional, cu o nuanta inovatoare. O bucatarie minunata, care ne-a incantat papilele gustative. Si ochii.

Acolo, pe strada San Fernando nº 35, ne-am delectat intai aruncandu-ne privirea pe meniul variat de tapas, intre care ne-a fost greu sa alegem. Nu erau mai mult de cinci, sase mese, plus locurile de la bar, dar atmosfera e foarte primitoare, in stil… campenesc. Cum spuneam, meniul este sinonim cu varietate, mancare sanatoasa si pentru toate gusturile. Mi se face gura apa si acum, cand imi aduc aminte de pollo con boletus a la crema (pui cu crema de boletus), croquetas de pringá (crochete de amestec de carne de la oala, de care v-am vorbit la restaurantul anterior din Sevilla), solomillito al infierno (muschiulet de porc… pregatit in mod diavolesc?! ;)), pimientos del piquillo rellenos de bacalao (ardeii aia mici si rosii umpluti cu cod, Doamne, ce minunatie!!), pastel de queso de cabra con papaya y mousse de pato caramelizado (tarta de branza de capra cu papaya si mousse de rata caramelizat =» asta va zic cu mana pe inima ca a fost dumnezeiasca!! veti vedea pozele, se mananca cu ochii!!).

Tot aici am incercat pentru prima data melcii. Melcii de care imi era cam sila numai cand ma gandeam la ei. Melcii pe care nu am avut pofta sa-i gust in piata din Marrakech cu cativa ani in urma… Ei bine, daca ziua indraznisem sa gust crevetii aia mici mici (din cauza de alergie, nu din cauza de sila;)), acum am zis “hai sa-ncerc”… Si nu mi-a fost sila sa-I scot cu degetele din gaoace si sa-i mananc. Erau pregatiti cu un sos super bun, asa ca eu si R. ne-am lins pe degete. Literalmente. Incercati melcisorii, daca sunt bine pregatiti, or sa va placa. Macar si numai pentru a incerca ceva nou.

Daca mergeti cu copii, salvarea poate veni de la un hamburger de pui, pe care nu l-am vazut la culoare (ci doar pe meniu), dar care sunt convinsa ca arata super bine; sau de la niste montaditos, niste senvisuri mici cu carne de vita sau de pui. Am fi incercat noi multe tapas, dar sa stiti ca erau satioase si chiar meritau aia trei euro. Am cerut cateva feluri bune si le-am impartit intre toti, ca sa incercam toti din toate. Pe langa traditionala sunca (mai ales aia “de ghinda”, adica facuta din porc hranit numai cu ghinda, si care e la mare pret; ati mancat vreodata ghinda? eu am incercat prima data acum cateva saptamani; luati ghinda, crestati-o un pic si bagati-o doua minute la cuptorul cu microunde; daca va plac castanele fripte, or sa va placa si ghindele) sau branza veche, mezeluri uscate sau oua in stil flamenco!! , mai puteti incerca: oua de potarniche cu sunca, frigaruie de pui cu sos din doua tipuri de mustar, tarta de morcilla asturiana cu ceapa zaharisita, ansoa din Cantabrica cu gorgonzola, merluciu, somon salbatic, frigaruie de taur cu sos picant…

Nu aveai cum sa nu gasesti ceva sa nu-ti placa. Si uite cum mi se face mie iar chef de mers de tapas. In ultimul timp mi-a venit stralucita idee sa le fac si acasa, ba mi-am mai si cumparat farfurii de-alea speciale, ca sa fie si prezentarea trendy;).

Se simtea calitatea produselor, totul proaspat si bun, iar prezentarea de exceptie. Fuziunea asta de traditional si modern ma inspira pe mine din cand in cand, cand vreau sa fac pe fitoasa si sa impresionez pe cineva la masa;). Pretul mediu spre mare, dar merita. Adica 3 euro/tapa, ceea ce e destul de mult. Mai ales ca insotesti si de un vin rosu bun, de Ribera daca se poate. Cred ca e perfect pentru o cina in doi, sau intr-un cerc restrans de rude sau prieteni.

Cand am iesit de acolo, cum va spuneam, Inma ne-a bagat si “peste drum”, in localul romantic, unde nu era nimeni inca, in afara de niste chelneri simpatici foc. Oricum, era destul de devreme, noi ajunsesem primii si cand am plecat incepusera sa se ocupe mesele. Stiti cum mananca spaniolii de tarziu…

Inainte de a pleca ne-am facut poze acolo, sub arc. Este o strada destul de tranzitata de masini, insa andaluzii astia sunt amabili, si opreau sa ne lase sa ne facem poza in liniste.

Nu mai stati pe ganduri si faceti o rezervare la Arco. E un pariu sigur cu calitatea, gustul si buna servire. Buen provecho!

---

VIZUALIZĂRI: 2415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI