Cafe Dominicos - Salamanca

TIPĂREȘTE

Intai de toate imi cer scuze ca o sa va vorbesc iar de mancare. Promit ca nu mai fac asta pana dupa Pasti. Insa termin, in felul asta, seria Salamanca. Multumesc anticipat :)

Doresc sa fac o mentiune si despre postul Pastelui (si nu numai), care aici nu se tine mai deloc. In atatia ani printre ei, nu am intalnit inca pe nimeni care sa-mi confirme ca tine post. Da, cu totii vorbesc de “cuaresma”, care inseamna, la ei, in zilele noastre, sa nu mananci carne vinerea. Si aproape ca se ingrozesc, de exemplu, cand le povestesc despre postul ortodox. Exista, totusi, cu siguranta, si persoane (mai mult la sate) care fac aceasta mica “penitenta” pentru purificarea corpului si a sufletului.

In Salamanca puteti manca in centru ieftin si bine. Sunt foarte multe locuri, iar ofertele vi se inmaneaza pe strada din cinci in cinci metri sub forma de brosuri in care se descriu meniurile, iar pretul este scris cu cifre destul de mari, care sa capteze atentia. Daca ar fi fost ceva mai cald, mi-ar fi placut sa mananc la una dintre terasele centrale, de pe strada piatonala de langa Casa de las Conchas. Primisem oferte de la “Cervecería La Fábrica”, aflata la 40m de fatada Universitatii, si unde, pentru 8,50€ am fi putut alege intre linte, spaghete, salata mixta, asparag cu maioneza, salata taraneasca si salata de paste ca felul intai; pui cu bere, rata, muschi la gratar, merluciu in sos verde ca felul doi; in pret intra si apa sau vinul, painea si desertul. Sau am fi putut ales “Don Quijote Café”, tot prin zona, unde ni se ofereau un amestec de cod si cartofi, paste a la carbonara, o mancare de post, dar cu cod :) (din motive expuse mai sus), salata de branza proaspata cu fructe uscate, salata de curcan cu nuci si sos, ciuperci cu sunca si paella de pui si fructe de mare; fel doi: piept de pui in sos de fructe uscate, carne de vita inabusita, muschi de porc cu usturoi, bistec de vita la gratar, cod cu sos de rosii si merluciu in sos verde (foarte tipic pe aici). Pretul de 9,40€ includea, ca mai peste tot, apa sau vinul (berea sau racoritoarele se platesc separat), painea si desertul. Sunt preturi de criza, foarte accesibile. Toate aceste feluri vi le-am redat de pe doua dintre ofertele primite pe strada, in prima parte a plimbarii prin Salamanca, ca sa va faceti o idee despre ce va asteapta cand veti vizita orasul.

Era insa racorica, asa ca am preferat sa intram la adapost.

Nu am cautat prea mult si, in fata frumoasei Manastiri a Dominicilor (sau Sf. Stefan), despre care v-am vorbit cand v-am descris orasul, ne-am oprit cateva secunde sa citim meniul de la “Café Dominicos”. Un hamburger cu “secret iberic” (secretul fiind o anume parte din animal, muschi mai precis) ne-a atras atentia (sunt politicoasa si vorbesc la plural) si nu am mai stat pe ganduri. Restaurantul avea cateva mese curate si pregatite in fata, afara, insa nu era nimeni. Logic. Am coborat cateva trepte si inauntru era plin. In bar/”cafeterie” aproape toate mesele erau ocupate, insa acolo se sta de obicei pentru “tapas” sau “raciones”: adica gustari sau portii de mancare mai mici, pentru care nu ti se pune fata de masa sau tacamuri frumos aranjate. Atmosfera era una tipic spaniola, adica galagioasa si cu multa forfota, iar pe jos… va imaginati, nu? Typically Spanish :) Am intrebat daca putem manca si am fost condusi intr-un “salon-comedor” micut, despartit de restul locatiei printr-un geam. Multe localuri iberice sunt asa: adica sala de mese este despartita cumva de locul unde poti bea ceva sau manca ceva mai rapid.

Nu erau mai mult de patru mese in salon, dintre care una ceva mai maricica, sau poate doua trei unite, pentru ca era asezata acolo o familie intreaga, cu bunici, parinti, nepote… Iar bunicul facea multa… atmosfera. Cand au plecat, inaintea noastra, s-a facut asa o liniste placuta…

Cum ne-am asezat jos, ni s-au si adus menurile si ni s-a comunicat ca nu mai aveau hamburgerul faimos de pe afisul de afara. Haha!! Eu nu l-as fi cerut oricum, insa nu a fost un punct pozitiv pentru restaurant. Ar fi trebuit sters de pe meniu. Cu toate astea, acest lucru este foarte obisnuit in restaurantele spaniole: depinde de ora la care mergi la masa, mai poti gasi sau nu toate preparatele initiale. De obicei nu se supara nimeni.

Puteti vedea in poza cu meniul intre ce feluri de mancare am putut alege.

Am mancat: salata de rosii cu branza feta si ansoa (stropite cu unei de masline aromat si delicios) si orez cu ciuperci si pui de curte (asa scria pe meniu); felul doi somon (am eu ce am cu somonul) cu un sos care nu m-a incantat deloc (cam acrisor) si cartofi prajiti si un preparat din carne de vita foarte reusit (“carrillera de ternera” – nu ezitati sa-l notati pe lista pentru vizita in Spania); iar ca desert “torrija” (cei care va amintiti din review-ul despre gastronomia iberica: este painea inmuiata in lapte si prajita, cu miere pe deasupra, tipica mai mult in saptamana mare, adica in curand) si un mix de fructe proaspete (pepene galben, mar, portocala, ananas si cam atat cred). Am baut apa plata, ca mai aveam de colindat! :) Meniul a costat 13,90€ de persoana plus tva, adica am platit aproape 33 de euro daca nu ma insel.

Locul era curatel, cu fete de masa albe si tacamuri decente. Am stat la o masa langa niste dulapuri cu fel si fel de sticle de apa si ulei expuse, aduse de peste mari si tari. Muzica pe fundal agreabila. Iar baile curatele si ele. Am plecat multumiti si cu burta plina. Nu exagerat, insa suficient sa ne permita sa mai bananaim un pic si sa ne tina pana seara. Cred ca intra si cafeaua in meniu (de obicei intra), insa stabilisem deja ca o bem la o terasa la soare in Plaza Mayor.

Recomandarea mea este, totusi, ca daca ajungeti in Salamanca si e cald si bine, sa mancati la o terasa in centru. Daca insa nu va place agitatia in mod deosebit, puteti alege un loc precum Café Dominicos. Pofta buna!! :)

---

VIZUALIZĂRI: 1874 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI