Pescărie-meserie și alte cele de-ale gurii în Preveza

TIPĂREȘTE

Înconjurată pe trei sferturi de ape, Preveza nu poate fi decât raiul amatorilor de pește și fructe de mare, iar pe lângă barbuni și dorade, sardine, calamari și creveți, vedeta incontestabilă a gastronomiei locale este avgotaraho, adică icre uscate de chefal de mare sau laban (grey mullet în limba engleză), o delicatesă cunoscută în bazinul mediteranean și care în Italia poartă numele de bottarga.

Rețeta, foarte sofisticată, se pare că provine din Egiptul antic și constă din uscarea icrelor la soare, în briza mării, și conservarea prin acoperirea cu un strat de ceară naturală de albine, care îi păstrează în interior umiditatea, urmată de modelarea în forma unui fel de calup.

În Preveza, familia Trikalinos produce din 1856 ceea ce specialiști precum Jamie Oliver sau Ferran Adrià Acosta au etichetat drept „cea mai fină bottarga din lume, echivalentul caviarului rusesc”. De altfel, despre această delicatesă noi am aflat dintr-o emisiune culinară de pe TV Paprika și eram foarte curioși să o gustăm. Din păcate însă, nu am avut noroc: deși figura în meniurile mai multor taverne, nicăieri unde am încercat nu era disponibilă.

În reviewul anterior vezi impresii am precizat că Preveza nu duce deloc lipsă de taverne, ouzerii și cafenele, majoritatea fiind situate pe faleză ori puțin mai în spate, la doi pași de țărm, în micul cartier comercial Seitan Bazaar. E o adevărată plăcere ca după o plimbare în tihnă, admirând vasele de agrement și familiile grecești ieșite la promenada ritualică de seară, să te așezi la o masă pentru a savura specialitățile locale.

Și asta am făcut și noi. Iată unde am poposit:

Il Mondo di Mare, strada Spiliadou nr. 10. Aici am nimerit întâmplător după prânz în prima zi petrecută în Preveza, când după cazare, am pornit într-un tur de recunoaștere, lăsând mașina în zona de pe faleză permisă circulației.

Era pe la 3 după-amiaza, ora siestei, și mai nimeni pe stradă. În timp ce căscam ochii la iahturi, am observat într-un loc niște pești tolăniți pe gheață și i-am făcut semn lui Adrian. Oricum aveam de gând să cumpărăm pește în dimineața următoare pentru a-l frige pe grătarul din curtea apartamentului închiriat, așadar de ce să nu scăpăm acum de grijă? i-am propus eu.

Zis și făcut. Am intrat și am ales două dorade - 12 euro/kg, un preț normal. Dar între timp am sesizat că la una din mesele lungi de lemn de afară un cetățean se înfrupta de zor dintr-o farfurie cu calamari. Fiindcă era destul de târziu și ni se făcuse foame, am întrebat un tânăr care servea clienții dacă puteam lua și noi masa. Sigur, ne-a răspuns el, numai că la prețul produselor se adaugă o taxă de 3 euro pentru gătit și servit. OK!

N-aveau meniu, Il Mondo di Mare e de fapt pescărie, și de aceea se și închide la 4 după-amiaza (când am plecat noi tocmai terminau de strâns și făcut curat). Servesc captura zilei și ce le mai rămâne de pe o zi pe alta, nu mai mult, din câte ne-a explicat tânărul, foarte bun vorbitor de engleză. Am observat însă că discuta cu ceilalți în ceea ce cred că am recunoscut a fi dialectul sicilian - asta ar explica denumirea italiană a localului.

Bun, ce aveți proaspăt? Avem doradă sălbatică, costă 24 de euro/kg, dar v-o recomand, merită.

Am comandat, bineînțeles, o porție, plus o alta de sardine la grătar și două porții de cartofi prăjiți tăiați de mână și presărați cu ierburi. Dorada a fost sublimă, n-am cuvinte s-o descriu, gustul era într-adevăr mult peste cel al peștelui de crescătorie. Sardinele se topeau în gură, dar le-am ajutat un pic să alunece pe gât cu câte o sticluță de bere de 330 ml și câte una de vin - nefiind propriu-zis o tavernă, n-aveau băutură decât la dozaje modeste. Întreg acest festin ne-a costat 35 de euro și a meritat fiecare cent!

Esperisma Tavern, strada Andrianoupoleos nr. 3. Acest local se află în zona veche pietonală, chiar în umbra Turbului venețian cu ceas. Ne-au atras aici culorile vesele și vii (roșu, galben și alb) ale meselor și scaunelor, dar mai ales promisiunea icrelor, preparate sub formă de „pasta a la bottarga”, care figurau în meniu dar absentau din bucătărie...

Deși dezamăgiți, până la urmă ne-am așezat la o masă și am comandat calamari prăjiți și hamsii prăjite, o jumătate de litru de vin alb și o sticlă de soda water. Porțiile au fost suficient de mari și mâncarea bună, deși nu remarcabilă. Total consumație: 19,50 euro. Surpriza a venit la final, când ne-a fost oferită din partea casei o carafă de 250 ml din același vin. L-am lăsat pe Adrian să combată de unul singur...

Taverna Symposio, strada El. Venizelou nr. 13, este unul dintre cele mai populare restaurante de pe faleză. (Apropo, câteva din ele au meniurile scrise și în limba română; nu și Symposio). Localul are destul de multe mese și pe la 9.30 seara, când am plecat noi, toate erau ocupate.

Eram în ultima seară la Preveza și am decis că vrem altceva decât pește și fructe de mare. Așa că am comandat o salată grecească pe care am împărțit-o, după care frigărui de porc și șnițel de porc, ambele servite cu garnituri de cartofi prăjiți și orez. Am băut o carafă de vin de 500 ml și o sticlă de soda water. Porțiile au fost prea mari, n-am reușit să le dovedim, și la final am plătit 26,50 euro.

Nu îmi rămâne decât să vă recomand tavernele din Preveza: mâncarea e bună, porțiile generoase și prețurile decente. Și poate că veți avea voi noroc să gustați avgotaraho... Doamne ajută!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2776 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI