Restaurant Smokini, Plovdiv - ambianță modernă, mâncare delicioasă

TIPĂREȘTE

Precum v-am povestit, în Plovdiv am poposit doar o zi și încă puțin, un timp absolut insuficient pentru a trage o concluzie fermă referitoare la oferta gastronomică a acestui oraș (deși nu văd de ce ar avea cineva motive serioase să se plângă; sunt convinsă că găsești de toate pentru toți, croite pe toate buzunarele). S-a întâmplat însă să mâncăm de prânz într-un loc deosebit, pe care țin musai să-l evidențiez, poate or mai exista doritori să-l încerce. În tot cazul, eu aș mânca și a doua oară aici, dacă aș avea ocazia.

Se cheamă Restaurant Smokini și am dat de el pe TripAdvisor, fiind a doua opțiune recomandată la ora respectivă (prima se găsea cam departe pe hartă). Adresa lui este str. Otets Paisii 12, în imediata vecinătate a moscheei Giumaia (1-2 minute de mers). Este deschis zilnic între 11:30 și 23:30, pretându-se deci pentru servit prânzul sau cina (sau oricare variante combinate ale acestora). Nici pe GoogleMaps n-are o notă rea (4,6) și beneficiază de comentarii pozitive. Spicuim din prezentarea de pe site-ul www.smokini.bg: „Restaurantul Smokini combină bucătăria internațională inspirată cu rețete tipice bulgărești... Înțelegerea noastră că totul se poate îmbunătăți ne motivează să cutăm noi motivări zilnic, să experimentăm și să îmbunătățim gustul emoțiilor pe care vi le oferim.”

Restaurantul se află la parterul unei clădiri cu mai multe niveluri. Din stradă, intrarea e marcată corespunzător, dar nu pare nimic spectaculos. După ce treci pragul însă, înțelegi însă că ai nimerit într-un loc privilegiat, select chiar. Interiorul e amenjat cu mult bun gust, combinând stilul „industrial” cu o serie de accente moderne. Mesele sunt simple, cu blaturi maronii, iar scaunele cu spătar sunt colorate diferit: alb, roșu, galben, albastru. Pereții nu arată la fel peste tot – zone acoperite cu var lavabil alb altermează cu porțiuni îmbrăcate în cărămizi roșiatice. Din tavan atârnă, la înălțimi diferite, corpuri de iluminat asemănătoare lămpilor industriale. Tot felul de obiecte completează decorul: ceasuri stilizate, tablouri abstracte, machete de mașini, un vechi telefon cu fise.

Când am ajuns noi, nu era nimeni înăuntru, așa că am putut să fac poze în voie.

Am fost conduși sptre terasa din spate, unde mai erau câteva mese ocupate (vremea era grozavă, toată lumea ducea dorul statului afară, în aer liber și soare). Terasa e decorată total diferit, mesele sunt gri, iar scaunele acoperite cu pernuțe albe, dar și viu colorate. Există și o mică grădină, în care tronează scheletul vopsit în alb al unei biciclete. Mi-au plăcut în mod deosebit niște corpuri de iluminat în formă de sticle, colorate și ele, conectate la un soi de robineți din alamă.

Buuun!!!... Eram destul de hămesiți, așa că odată ce am fost aprovizionați cu meniuri, am și tăbărât cu toții pe ele. Mă rog, fiecare cu dominanta lui; Tati a început cu ăl’ de vinuri, care se pare că l-a impresionat atât de tare, încât l-a și fotografiat, dimpreună cu harta principalelor regiuni viticole bulgărești... Mai mult decât atât, ne-a convins să-l „ajutăm” cu o sticlă de vin roșu, proaspăt premiată... Dacă-i musai, cu plăcere, ce să zic?! Ok, am mai luat și o sticlă mare de apă, iar Milena și-a comandat nelipsitul capuccino.

De mâncat (căci să nu uităm scopul principal al vizitei), am ales așa (sper să nu greșesc prea tare, a trecut ceva timp de atunci, iar pozele mă ajută doar parțial, bonul de casă, fiind redactat „în limba și literatura bulgară”, absolut deloc!): eu – ceva vită cu piure de cartofi și cu un sos caramelizat foarte bun (surpriza a constat în decoruri, câteva felii deshidratate de țelină, absolut delicioase, a fost bătaie pe ele!); Tati – chiftele bulgărești cu legume la grătar (porție imensă, n-a reușit s-o dovedească); Paul – somon la cuptor, pe pat de mazăre plus un sos alb plus ceva piure de mazăre (cu mentă, asta îmi amintesc, că mi-a plăcut mult combinația); Diana – niște guguloaie din piept de pui și șuncă afumată, date prin pesmet și coapte, plus rizotto cu spanac; Milena – tot piept de pui, acompaniat de ceva piure gălbui (de cartof dulce?!) și un smac cu nuci pisate. Și pentru că „nicio masă fără shopska salata”, nu puteam s-o ratăm nici aici, mai ales că o aveau în meniu, dar... reinterpretată. Reinterpretată să fie, dar să fie! Pentru cei mai puțin cunoscători, shopska salata este formată din legume (roșii, castraveți, ceapă, ardei), peste care se rade din abundență telemea de vaci. Un fel de salată grecească fără măsline, cum ar veni. E foarte răcoritoare și însoțește perfect cam orice fel de mâncare; noi luăm de obicei o porție, pe care o împărțim (la fel procedăm cu salata grecească în Grecia).

Băuturile le-am primit mintenaș, vinul își merita premiul cu prisosință, apa rece, cafeaua fetei corespunzătoare. Pentru mâncare am așteptat un pic, dar nu prea mult, doar cât ne-am mai foit prin incintă și-am mai tras câteva cadre, cât am vizitat toaletele (foarte curate și dotate corect), cât am mai depănat din impresiile zilei... Am primit cam deodată toate felurile de mâncare, lucru mai puțin obișnuit la frații bulgari, care de obicei îți trântesc pe masă câte una, câte alta, pe măsură ce-s gata. Se vede treaba că băieții ăștia trecură pe la ceva școli de perfecționare...

În primul rând, le-am mâncat cu privirile! Toate arătau foarte bine, demne de o emisiune gen Master Chef, decorate, desenate, bibilite... Pe urmă ne-am înfipt în ele și s-au bucurat din plin și papilele noastre gustative. Ba, pentru o experiență completă, am luat câte o îmbucătură-două unii de la alții, așa cum facem de obicei. Bune toate, ce să zic?! Minunate! Cum, s-a terminat și vinul?! Bine că mai e apă, măcar...

Țin minte că erau și ceva dulciuri prin meniu, eu nu prea servesc, dar copiilor le cam făcuseră cu ochiul. I-am temperat, promițându-le că-i duce mama la cofetăria de la moschee, unde zise @Floria că-s turcisme de-alea bune-bunee! Așa că am zis „săru’ mâna pentru masă” și, pentru a câștiga timp, am pornit împreună cu Diana să căutăm un bancomat, lăsându-i pe ceilalți să achite nota (cu cardul meu; nu vă grăbiți să mă felicitați! ????). Care a fost ea, nota, fix 152,5 leva, adică vreo 370 ron. O fi mult pentru 5 persoane, în buricul Plovdivului? Nu știu ce-o să considerați, fiecare are propria sa ierarhie de valori. Pentru noi a fost ok.

Recomand Restaurant Smokini, are prețuri un pic peste medie, dar se mănâncă demențial acolo! Vă jur!

---

VIZUALIZĂRI: 785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI