ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 17.11.2026
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
LUNA
APR-2026

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm ghidroma.eu
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. +39 324 981 3672
  • TIMP CITIRE: 9 MIN

    3, Doamne și toate 3

    TIPĂREȘTE URM de aici

    Despre gastronomia palermitană a scris @Carmen Ion un articol genial, singurele lucruri de adăugat ar fi, eventual, experiențele personale ale fiecăruia, ce merită recomandate mai departe. În cazul nostru, au fost 3 (au fost 5, dar numai 3 consider că merită recomandate).

    Prima este o alegere mai puțin tipică în ceea ce ne privește: o cofetărie. Am dat de ea într-un comentariu pe facebook cu puțin timp înainte de vacanță, am pinuit-o pe hartă și am ținut-o minte. E vorba despre I Segreti del Chiostro, adăpostit într-o aripă a Mănăstirii Santa Caterina.

    Piața Bellini este delimitată de mai multe clădiri, printre care 3 așezăminte religioase. Am cumpărat bilete de vizitare pentru 2 dintre ele, vecine, ambele monumente UNESCO: Chiesa di Santa Maria dell’Ammiraglio (La Martorana) și Chiesa di San Cataldo. Surpriza a fost ca această achiziție să vină cu un bonus: cu același bilet puteam vizita și biserica Mănăstirii Santa Caterina, aflată chiar pe latura opusă a pieții! În prima clipă n-am făcut legătura, dar, apropiindu-ne, am realizat că locația se suprapune peste cea a cofetăriei. Ne-am îndreptat cu entuziasm, deciși să împușcăm 2 iepuri dintr-un foc! 😊 Din păcate, biserica tocmai intra în pauza de prânz (și n-aveam să revenim mai târziu); cofetăria însă, nu.

    „Cofetărie” e mult spus; mai degrabă un laborator de prăjituri „la vedere” și cu vânzare la fața locului. Am dibuit ușor intrarea păzită de un gardian. Prin ușile închise de sticlă se zărea interiorul, erau câțiva oameni ce studiau vitrinele și alți 2-3 la casă. Afară, pe coridor, o coadă impresionantă de 30-40 de persoane. Am vrut să intru să fac poze, însă păzitorul nu mi-a permis, recomandându-mi să întreprind această acțiune când îmi va fi venit rândul, după ce voi fi parcurs toată coada.

    Fiind în gașcă de 4, ne-am împărțit sarcinile: Tati s-a așezat la coadă, iar noi, ceilalți, am pornit să vedem ce-i prin zonă. Am descoperit întâi toaletele, aflate pe același coridor, apoi câteva încăperi ce se pot vizita, nimic memorabil – tablouri cu temă religioasă, sumar mobilier de epocă etc. Mi-au plăcut ceva ancadramente de calcar sculptat și pe urmă am ieșit în curtea interioară (care în cazul mănăstirilor știm că se cheamă „claustru” , de unde și numele „cofetăriei” ). Aceasta este chiar foarte frumoasă, ca o mică grădină cu copăcei și flori, iar în mijloc se găsește o fântână rotundă impresionantă, cu un soclu pe care se înalță statuia unui călugăr (sau sfânt?!). Unde nu sunt ronduri cu plante, pardoseala e acoperită cu plăci delicate de gresie veche desenate cu modele geomerice, într-o paletă coloristică destul de monotonă, dar frumos armonizată: alb, albastru, gri, gălbui. Locul era plin cu oameni care-și savurau deliciile cumpărate de la I Sapori, care pe unde apucase: pe treptele fântânii sau pe cele câteva bănci laterale. Aici aveam de gând și noi să revenim cu „prada” .

    Când aproape să-i vină rândul lui Tati (după 20-25 de minute), ne-am alăturat la coadă și am pătruns împreună. Am avut ocazia să admirăm îndeaproape cele câteva piese de mobilier cu bazele decorate cu vechi picturi, vitrina cu instrumentar de pe vremuri, mica expoziție dedicată manufacturării deserturilor mănăstirești, dar mai ales preparatele actuale, frumos prezentate, realizate după rețetele vechi ale măicuțelor.

    O latură este dedicată în exclusivitate umplerii cannoli cu cremă proaspătă de mascarpone și pudrării capetelor cu... diverse. Nefiind nici flămânzi, nici mari iubitori de dulciuri, am decis să luăm doar 2 cannoli pe care să-i împărțim și am ales unul pudrat cu fistic măcinat și altul cu granule de ciocolată. Oferta cuprinde și câteva tipuri de băuturi, noi am luat câte un cappucinno to go. Nu mai știu cât am plătit, oricum prețurile nu mi s-au părut mai mari decât prin alte părți.

    Le-am savurat pe toate, pe îndelete, în grădina din claustru și concluzia a fost că da, locul merită o abatere de la traseu și chiar și coada la care trebuie să aștepți merită! Recomand! I Segreti del Chiostro deține pe Google o binemeritată notă de 4,6 din peste 2700 de recenzii. Este deschis zilnic între 10-17:30.

    Al doilea loc cu care am avut o experiență peste medie a fost un restaurant clasic, Trattoria Del Massimo. Se află în Piazza Giseppe Verdi 25/26, aproape de una dintre piețele emblematice ale orașului (Mercato del Capo), unde la ora la care am ajuns (prânz târziu) se putea mânca pe la tarabe mâncare stradală, însă noi eram deja rupți de picioare și voiam o chestie cu mese și cu scaune. Pinuisem o mâncătorie prin preajmă, pe care am găsit-o închisă, așa că am căutat repejor pe hartă alta și am dat de aceasta, cu medie bună – 4,3 din peste 2100 de notări. În plus, avea un program de funcționare ceva mai uman decât al majorității: 12-15:30 (și 18:30-23, dar asta deja nu ne mai interesa). În drum spre, am dat de biserica ortodoxă română, ce părea închisă.

    Interiorul este format din 2 săli ce comunică între ele, se intră direct în cea mare, pe care am găsit-o plină-ochi, însă am avut noroc să găsim o masă liberă în cealaltă. Altfel, decor simplu, funcțional, fețe de masă bej acoperite cu paduri maro, scaune comode, tablouri cu teme locale pe pereți.

    Am primit meniuri fizice și timp pentru a le studia. Oferta conține preparatele obișnuite grupate pe căprării (insalati, antipaste, primi piati, secondi etc), dar și un meniu mai restrâns „al zilei” , cu câteva variante la fiecare categorie. Am ales: parmigiana di melanzane (un fel clasic, nu neapărat sicilian, pe care îl iubim și care înseamnă felii coapte de vinete scăldate în roșii, presărate din plin cu parmezan; 8 euro), involtini (rulouri de carne) alla siciliana (14 euro), 2 feluri de paste locale, ambele având sosuri pe bază de pește și un fel de tocăniță de vițel cu piure de cartofi și morcov (20 euro). De băut, bere siciliană (un sortiment nou; 5 euro/660 ml), vin la pahar (6 euro) și apă (3 euro/1 litru).

    Precum bănuiți (că altfel n-ar fi de recomandat), totul avea să se dovedească minunat! Mâncare adevărată, un pic sofisticată, absolut delicioasă; porții fix cât trebuie, încât deserturile din vitrină, pe care le admirasem în așteptarea porțiilor, să nu ne mai facă cu ochiul la final. Am plătit un pic peste 100 de euro, suma incluzând și coperta de 2,5 euro bucata.

    Ultimul, dar nu cel din urmă în topul preferințelor noastre, a fost un bar. După prânzul tardiv despre care tocmai v-am povestit, pe Tati l-au apucat nostalgiile și a propus să mai ardem niște calorii în drum spre hotelul Ibis, unde am stat noi doi acum câțiva ani și despre care ne aminteam că deține la ultimul etaj o terasă cu vedere minunată la mare. Poate om mai îndesa mâncarea și-om face loc pentru vreun desert sau cocktail-ceva. Am luat-o drept în direcția mării, pe urmă un pic (un pic mai mult) stânga, pe șoseaua ce urmărește linia țărmului și gata, am ajuns. Cam juma de ceas să fi făcut.

    Hotelul l-am găsit la locul lui, însă terasa de pe acoperiș se deschidea abia peste 2-3 ore... Ne-am tras un pic sufletul în lobby și am căutat un plan B. Milena și-a amintit că amicul ei (român aclimatizat în Palermo) tocmai îi povestise despre un loc fain numit Molo Trapezoidale. L-am căutat pe hartă și am descoperit că este de fapt zona (de formă trapezoidală) dintre portul destinat navelor de croazieră și La Cala/marina/portul de ambarcațiuni ușoare.

    Am pornit într-acolo, în mare parte ne-am întors pe faleză, am traversat în direcția mării și cam asta a fost. Am admirat în drum, țin minte, de la oarece depărtare (că oricum era închis), ruinele Castello a Mare. Locul este, cu adevărat, cochet și modern, adăpostind un club de yachting, un centru de conferințe, magazine de firmă și câteva restaurante și baruri drăguțe, cu terase fie spre mare, fie spre uriașul bazin dintre țărm și ponton, centrat de o fântână-țâșnitoare.

    Inițial ne-am așezat la o cârciumă din capăt, însă n-am prins decât o masă la umbră. Nici n-am apucat să comandăm, că deja ne cam strângea frigul (Sicilia-Sicilia, dar totuși aprilie). Mi-am amintit că zărisem în trecere niște scaune-șezlong la altă terasă, pe partea dinspre oraș (unde se presupune că ar fi mai puțin curent) și am făcut lobby în favoarea acestora; în mod surprinzător 😊, toată lumea a fost de acord să ne încercăm norocul acolo.

    Locul se numește Bruno Ribadi Club (4,1/190 pe Google) și chiar aveam să petrecem vreo 2 ceasuri minunate aici, deci vi-l recomand, mai ales dacă vă place să lânceziți la soare cu o băutură în mână privind lacul-bazin și profilul orașului vechi în depărtare. Oferta constă în câteva sortimente de bere artizanală locală și cocktailuri, dar pot oferi și chestii de mâncare, gen fast-food.

    Au locuri în interior (destul de puține), o terasă acoperită și – perla coroanei – scaunele-șezlong înșirate pe „faleză” , fix în fața apei turcoaz. Am avut noroc să găsim 4 bucăți unul lângă altul, altfel cred că nici n-am fi rămas. Am luat întâi câte un cocktail, nu mai știu ce și cum, oricum îs bâtă în domeniu, dar îmi place să mă mai prostesc din când în când 😊... Am gustat unii de la alții și țin minte că toate mi s-au părut bune (al meu genial, desigur). Am mai stat pe urmă și pe uscat, nu te dă nimeni afară, nici nu se uită urât că ocupi locul degeaba (oricum, nu părea a fi mare agitație prin zonă).

    Ne-am amuzat de pescărușii care aterizau pe lac, pluteau ce pluteau și deodată, ca la un semnal, întregul cârd se ridica în zbor. Și asta periodic. N-am înțeles de ce, dar or fi având ei ceva prin căpșoarele alea...

    Pe urmă a venit o clasă de adolescenți cu profa lor cu tot (care părea cam în plus, săraca). M-a distrat să-i urmăresc. Au ocupat faleza inferioară de sub noi (cam 1 metru diferență de înălțime) și s-au aliniat frumos, sprijiniți de treapta oblică. Doar vreo 2-3 au avut bani să-și cumpere câte ceva loco, cei mai mulți au mâncat/băut din traistă. Gălăgioși și simpatici, așa cum sunt toți copiii la vârsta asta!... Am identificat ușor gașca fetelor „populare” , dar și pe tocilara clasei, pe „frumușel” și pe băieții timizi... Când au plecat s-a făcut liniște.

    Și am decis că e vremea să încercăm și berea artizanală 😊. Faină și asta. Am mai lungit-o vreo juma de ceas prin zonă, până la ora de aur, când am plătit și am părăsit ringul, îndreptându-ne spre cășile noastre...

    AmFostAcolo fără reclame?

    • Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
    • Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

    [fb]
    ---
    Trimis de crismis in 17.11.26 20:18:49
    Validat / Publicat: 17.11.26 22:33:59
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.

    VIZUALIZĂRI: 24 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj
    Adn. FAVORIT

    2 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P50 Bruno Ribadi Club
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 6300 PMA (din 7 voturi)

    ECOURI la acest articol

    2 ecouri scrise, până acum

    webmasterPHONE
    [17.11.26 22:34:41]
    »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    crismisPHONEAUTOR REVIEW
    [17.11.26 22:37:37]
    »

    @webmaster: Mulțumesc!

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
  • Niciun abonat la acest review, încă...
  • Alte impresii din această RUBRICĂ – Unde mâncăm în Palermo? :

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2026 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • LOGAT? = DA (IntC=1)
  • pagină generată în 0.057435989379883 sec
    ecranul dvs: 1 x 1