Una caldă, alta rece, dar per total a fost OK – Restaurant Club Bucovina

TIPĂREȘTE

28 - 30 martie 2025

Am ajuns la Club Bucovina cu ocazia Întâlnirii Anuale AFA 28-30 martie 2025 din Bucovina. Am luat la restaurantul hotelului prânzul din ziua sosirii, două mic dejunuri şi două cine festive.

Drumul până în Bucovina mi s-a părut îngrozitor de lung, aproape interminabil ☹. Am făcut şapte ore la dus :((, cu o pauză pentru alimentare şi alte două sub cinci minute fiecare pentru alte necesităţi, şi şase ore şi zece minute la întoarcere, cu o singură pauză pentru alimentare şi altele. Incredibil, dar adevărat, din păcate...

Mi-am asumat riscul de a petrece multe ore pe drumurile patriei încă de când m-am înscris, dar în sinea mea am tot sperat că poate nu va fi chiar atât de rău, atât de greu de ajuns, însă m-am înşelat ☹. Recunosc că nu este vinovată Bucovina pentru că se află atât de departe de Bucureşti, ci alţii sunt de vină pentru că încă nu avem o autostradă cap coadă care să lege capitala de Moldova.

Intenţionam să opresc să luăm prânzul undeva pe drum, îmi făcusem temele foarte bine, redusesem lista la două restaurante pentru care aveam recomandări bune şi recente, dar m-am răzgândit pe traseu. Obosisem să tot conduc pe un drum care nu mi-a plăcut niciodată, mă săturasem de toate restricţiile de viteză din toate satele tranzitate, mă uitam cum zboară timpul, la ceas şi la kilometraj, astfel că am „atacat” , din mers, toate rezervele de crănţănele disponibile prin maşină şi nu am mai oprit până la destinaţia finală.

Există parcare proprie gratuită cu foarte multe locuri, fiind exclus să nu găseşti loc.

 Am lăsat bagajele în maşină, m-am prezentat în faţa Comitetului de primire aflat la datorie, primele îmbrăţisări şi pupături, mi-am primit ecusonul, paşaportul, ghidul şi programul, am încercat să mă cazez, deşi nu aveam vreo teamă că mi-ar putea „sufla” altcineva camera deja alocată, dar nu am reuşit pentru că nu am avut răbdare, astfel că m-am îndreptat direct spre restaurantul hotelului, foamea atingând cote alarmante. Mă simţeam ca în reclamele acelea la Snickers, parcă nu mai eram eu din cauza foamei =))

Prima impresie la intrarea în restaurant a fost excelentă. Am descoperit un spaţiu interior generos, elegant şi cochet. M-am autoinvitat la masa la care Krisstinna şi Domnul C. aşteptau deja să primească cele comandate. Colega mă lămureşte repede care sunt opţiunile pentru masa de prânz, foarte puţine, trei feluri de ciorbă: rădăuţeană, de burtă şi de legume, cred, şi doar ceafă cu cartofi prăjiţi ca fel principal. Eu aş fi vrut un şniţel, că-mi rămăsese gândul la ce mâncaseră acolo colegii sosiţi de joi şi postaseră cu „sadism” poze pe grupul Întâlnirii, dar... nu s-a putut.

NU am primit un meniu, dar, la cât îmi era de foame şi la cât de reduse erau variantele disponibile, nici nu aveam neapărat nevoie, pentru că nici măcar preţul mâncării nu mă mai interesa, ci doar să comand ceva şi să primesc cât mai repede. Post nu ţineam, ciorbă rădăuţeană precomandasem deja pentru cina din aceeaşi seară, astfel că am ales câte o ciorbă de burtă (24 lei), cu adaos de smântână (3 lei), mujdei (3 lei) şi pâine (4 lei). De băut am comandat câte o bere Suceava (8 lei) curioasă să încerc acest sortiment local, nou pentru mine.

Spre marea mea bucurie, am primit mâncarea comandată cam în acelaşi timp cu comesenii noştri. Ciorbele au sosit fierbinţi, iar porţiile au fost generoase. Carne în ciorba mea a fost destulă, însă zeama mi-a părut cam fadă, greu de impresionat. Nicio problemă însă, am „reglat-o” rapid din smântână, mujdei şi puţin oţet din oliviera aflată pe masă, am adăugat şi puţină sare şi a fost OK. Era loc de mai bine, dar oricum mi-a plăcut mai mult decât cea mâncată la Alpina Casi la Păltiniş la Întâlnirea AFA de anul trecut. Berea Suceava, rece şi cu un gust uşor amărui, a fost pe placul nostru.

Deşi aveam bani cash, am solicitat să trec consumaţia pe cameră, cu gând să plătesc la plecare toate costurile extra cazării. Solicitarea mi-a fost acceptată imediat cu amabilitate. Mi-a fost prezentată nota de plată pe un touch screen, 80 lei în total. Atunci am văzut şi eu preţurile, normale, chiar rezonabile pentru zona în care ne aflam şi pentru clasificarea de patru stele a hotelului şi restaurantului acestuia, comunic numărul camerei şi dau să semnez, dar, ghinion! , nu se poate, pentru că eu nu făcusem încă check in-ul. Încerc să nu mă enervez, oricum eram cu burta plină, deci mult mai calmă :D, îi explic fetei care ne-a servit că abia am venit şi că nu intenţionez să fug nicăieri fără să plătesc, că voi rezolva problema în cel mai scurt timp şi ies pe terasă să-mi termin berea, să fumez şi să socializez cu alţi colegi participanţi la Întâlnire.

Desertul, un cozonac tradiţional absolut delicios, cu nucă din belşug aşa cum îmi place mie, l-am luat la Comitetul de primire AFA în drum spre recepţie. Mulţumiri bucovinencelor noastre pentru întreaga implicare în organizarea şi reuşita evenimentului! :*

Ne-am luat în primire camera, ne-am cărat singuri bagajele şi am reuşit să dormim vreo oră înainte de reluarea „ostilităţilor” .

Seara a debutat cu multaşteptatul foc de tabără, devenit o tradiţie la Întâlnirile noastre, însoţit de degustarea de „solide şi lichide” oferite cu generozitate de participanţii din toate regiunile ţării.

Am apreciat organizarea foarte bună a celor de la hotel, precum şi plăcintele poale în brâu, tradiţionale zonei în care ne aflam, oferite din partea casei, calde şi delicioase, o adevărată încântare. Mai mâncasem asemenea plăcinte şi cu alte ocazii, dar cele de la Gura Humorului au fost mult peste, perfecte, aş putea spune.

Apoi ne-am retras pe rând în restaurant, fiecare la masa alocată, pentru că urma cina, pentru cine mai putea :D, cu meniu prestabilit, ales de fiecare din două variante. Eu am ales pentru amândoi ciorbă rădăuţeană şi porc la felul principal. Având în vedere zona, aveam aşteptări mari de la ciorba rădăuţeană, motiv pentru care am şi ales-o, anterior încercând acest fel de mâncare doar în restaurantele din Bucureşti şi prin casele prietenilor. Poate tocmai din acest motiv, pentru mine dezamăgirea a fost maximă. Ciorba rădăuţeană de la Club Bucovina NU mi-a plăcut deloc. Mi s-a părut doar o zeamă lungă fără niciun gust, reuşind cu greu să înghit câteva linguri din această zeamă, departe de ceea ce ştiam că trebuie să fie. Salvarea a venit din partea Ninei, soţia drăguţă a colegului @Safta Radu, care mi-a oferit, cu multă amabilitate, ciorba de afumătură comandată de ea. A fost mult mai inspirată decât mine cu alegerea făcută, ciorba de porc plăcându-mi maxim. A urmat al doilea fel, friptură de porc cu cartofi şi salată, OK, gustoasă, dar eu nu am mai putut mânca atunci nimic.

Mic dejunurile oferite de Club Bucovina în zilele de sâmbătă şi duminică, în stil bufet, au fost excelente şi peste aşteptările mele. Chiar dacă meniul a fost cvasiidentic în cele două dimineţi, pe mine nu m-a deranjat deloc acest lucru, am fost foarte mulţumită de fiecare dată, iar tot ce am ales să mănânc a fost pe placul meu. Pe lângă cele obişnuite la un mic dejun, pe care nu le voi mai enumera aici, m-a surprins plăcut un fel de iaurt, disponibil în nişte ulcele de lut, interesant la gust, deşi deloc acru.

Am apreciat în mod deosebit cafeaua de la cele două aparate, foarte tare, chiar dacă nu şi aromată, unde fiecare îşi putea alege combinaţia preferată. E drept că se formau şi mici cozi la aparatele de cafea, se mai termina şi apa, dar acestea erau repuse în funcţiune, cu operativitate, de către personalul din restaurant.

Cina festivă din seara zilei de sâmbătă a fost peste aşteptări. A debutat cu un aperitiv bogat şi gustos. A urmat felul principal, porc sau pui, în funcţie de alegerea fiecăruia. Noi am ales porc şi a fost bun cotletul primit, însoţit de garnitură de orez, OK, şi de o sălăţică, puţin cam dulce pentru mine. Neaşteptate au fost sarmalele, aduse spre final, pe câte un platou la fiecare masă, însoţite de boluri cu smântână şi ardei iute. Lipseau însă farfuriile, dar m-am descurcat. De la masa mea, eu am fost singura care am încercat şi sarmalele, am luat mai întâi una singură, mi-a plăcut, apoi am mai mâncat încă două. Ar mai fi mers vreo două, dar nu am vrut să-mi privez companionii de plăcerea de a savura şi acest fel de mâncare. Am greşit pentru că nimeni nu a mai fost interesat de sarmale sau nu a mai avut capacitate 😊

A urmat desertul, o felie de tort, garnisit cu căpşuni şi gem de căpşuni. Pe ăsta era să-l ratez din motiv de fumat. Habar nu am dacă am fost şi noi serviţi sau nu cu tort, eu eram pe terasă, iar soţul se retrăsese în cameră, am văzut desertul rămas nemâncat pe alte mese, dar la masa mea nici urmă. Am abordat imediat una din fetele care începuseră să debaraseze cerându-mi tortul şi după câteva minute de aşteptare am primit cele două porţii cuvenite nouă.

La ambele cine am primit la masă apă plată sau minerală, marca Bucovina, cum altfel? la sticle mari, precum şi vin roze şi roşu, după dorinţă. Vinul roşu, de obicei preferatul meu, foarte bun, mi s-a părut puţin cam dulce, astfel că am băut doar din vinul roze şi mi-a plăcut. Nu ştiu dacă vinul era din partea hotelului sau a fost adus de colegi de-ai noştri, oricum, mie mi-a plăcut ce am băut. Hotelul a mai oferit doritorilor afinată, tare şi dulce, şi ţuică sau palincă, nu ştiu, pentru că nu am gustat. Cei care doreau să bea altceva îşi puteau comanda de la bar, oferta fiind bogată şi la preţuri chiar bune.

Referitor la servire nu pot spune prea multe, eu neaşteptând mâncarea la masă, ci mai mult pe afară. Cred că a fost în regulă, luând în considerare personalul destul de redus numeric, coroborat cu numărul foarte mare de participanţi.

Impresia nu prea OK după cina din prima zi s-a schimbat mult în bine în a doua seară, astfel că acum îmi pare rău că nu am mai dat o şansă restaurantului la care aş fi putut lua şi prânzul în ziua de sâmbătă. Asta a fost.

Chiar dacă nu am fost la fel de entuziasmată ca restul colegilor, nu pot să nu recunosc că, per total, experienţa gastronomică de la Restaurantul Hotelului Club Bucovina a fost una reuşită, astfel că îl RECOMAND

---

VIZUALIZĂRI: 736 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI