GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Restaurantul 'El Cellar De Can Roca' - NambarTu in Za Oarldd
TIPĂREȘTECand incepusem sa ma documentez pentru Spania, prin golfurile mai intunecate ale internetului am dat si peste cateva documentare de calatorie. Unul e o serie de episoade, in care 4 “prieteni” viziteaza Spania si incearca produsele din bucataria locala. Documentarul se numeste “Spain On The Road Again”, iar pagina oficiala este aici: www.spainontheroadagain.com (spainontheroadagain.com). In acest documentar apare si actrita Gwyneth Paltrow, pe care eu mi-o amintesc cel mai bine din filmul Seven si pentru faptul ca a fost impreuna cu Brad Pitt pentru o vreme. Cei patru dau o raita prin diferite restaurante si viziteaza locuri turistice de prin Spania. Mi-a parut interesant documentarul si am urmarit episoadele despre locurile in care aveam sa ajung si eu. To make a long story short, pe langa obiectivele turistice, acest documentar mi-a deschis apetitul pentru a incerca un restaurant mai renumit.
De restaurantul Celler de Can Roca, am citit in mai multe locuri. Am aflat ca e un restaurant de trei stele Michelin (habar n-am ce inseamna asta) si ca in prezent e pe locul doi in lume, dupa un restaurant din Danemarca, numit Noma; in lista "S. Pellegrino World's 50 Best Restaurants" intocmita de Restaurant Magazine. Lista cu cele mai bune restaurante din lume o puteti gasi aici: theworlds50best.com/awards/1-50-winners
Le dau pe primele cinci.
1 Noma Denmark The S. Pellegrino Best Restaurant in the World. The Acqua Panna Best Restaurant in Europe
2 El Celler De Can Roca Spain
3 Mugaritz Spain
4 Osteria Francescana Italy The Chefs' Choice sponsored by Electrolux
5 The Fat Duck UK
Sa spun drept nu ma asteptam ca intr-un oras micut ca Girona sa se gaseasca World’s Nambartu Restaurant. Am zis ca daca tot merg la Girona, am sa merg sa mananc la acest restaurant, asa ca daca voi avea vreodata de a face cu vreun “Sophisticated” in viitor, sa-l pot intreba: -“Nu te supara frate, did you eat at Nambartu? ”.
Pagina restaurantului e aici: cellercanroca.com. Am gasit o adresa de email acolo (restaurant@cellercanroca.com) si le-am scris. Cred ca le-am scris cu o luna inainte, cam asa. Pe unele siteuri ziceau ca este foarte greu sa rezervi o masa. Le-am scris ca ma intereseaza un lunch sau dinner si am primit confirmare pentru lunch pentru 4 Noiembrie. El Cellar a urcat in top si datorita faptului ca unul dintre cele mai renumite restaurante din lume, tot din Catalonia - El Bulli, s-a inchis anul asta. Din cate am inteles, la El Bulli era aproape imposibil sa rezervi o masa.
La Restaurant se ajunge cu taxiul, in 5 – 10 minute, din centru. Taxiul costa 7-10 Euro. Rezervarea era pentru ora 13:00, dar am zis sa ajungem putin mai repede. Cred ca am ajuns pe la 12:40. Ne-au luat hainele si ne-au condus undeva separat, ca sa asteptam.
La una dintre mese, l-am vazut pe unul dintre frati, pe somelierul Josep Roca, cu inca vreo trei persoane, cred ca-i vindeau niste vinuri. Ii explicau aia, ca au arome de nu stiu care, nu stiu ce si tot le luau la rand la gustat. La ora unu fix, ne-au dus la masa. Lucreaza ca la carte. Incep exact la ora 13:00 si au doar doua meniuri. Cred ca asta-i ajuta in coordinare si pot mentine standardul sus.
Inainte sa vorbesc despre masa, sa zic ceva despre restaurant.
Proprietarii sunt trei frati: Joan Roca, care e bucatarul sef si are grija de bucatarie, Jordi Roca, care e maistru patiser si se ocupa de dulciuri si Josep Roca – somelierul, seful pivnitei de vinuri. Restaurantul a fost infiintat in 1986, langa restaurantul familiei. Ei spun ca sunt a trei generatie care lucreaza in aceasta "industrie". In 2007 s-au mutat la o noua locatie, dupa ce au achizitionat o vila la 100 de metri de vechiul restaurant si au renovat-o.
Din cate am inteles de pe pagina lor, mai au un restaurant undeva prin Girona, unde organizeaza nunti, petreceri, botezuri, cumetrii si altele de acest gen.
Ma uitasem pe siteul lor si aveau doua meniuri:
Tasting Menu: 5 courses and 2 desserts 125€ vat. incl.
Feast Menu: 9 courses and 2 desserts 155€ vat. incl.
La astea mai adaugai vinuri, daca doreai, selectate de maistrul Josep Roca, 50 € la cel de Tasting Menu si 75€ la cel de Feast.
Ma gandeam ca mai au si A La Carte menu, dar in afara de cele doua meniuri, nu aveau altceva.
Restaurantul nu e foarte mare. Cred ca am numarat vreo 20 de mese (poate erau ceva mai multe), asezate in jurul unui triunghi de sticla, o gradina exterioara, unde cresc cativa copaci. Langa fiecare masa, erau doua dulapuri mari, cu fel de fel de tacamuri, farfurii, pahare etc. Doua dulapuri din alea pentru fiecare masa si o armata de ospatari, toti imbracati de parca terminasera o filmare la Matrix.
Ne-au adus meniurile. Eu am zis ca mergem pe ala de Tasting – si asa ne spargea la buget cam tare, nu era sa ma dau in spectacol cu Feast si vinuri. In meniu, in dreptul anumitor mancari erau niste stelute. Mancarurile cu stelute le puteai inter-schimba. De exemplu, in loc de peste, puteai alege miel sau altceva ce era la Feast Menu. Pe mine ma interesa in special: “Iberian Suckling Pig” – porcusor in lapte, ca tare frumos suna, in rest le-am zis sa bage ce vor ei. Si asa nu intelegeam mare lucru din meniu. Au zis ca pentru sotie, vor face diferit, unele startere, ca sa putem gusta si din ele, ceea ce mi-a parut o idee foarte buna.
Pentru copii nu aveau, vreun kids menu si nici nu am vrut sa comand inca un Tasting Menu, deoarece nu eram sigur ca-i va place. I-am zis ca-i vom da de la noi si nu au fost probleme.
La startere ne-au adus pentru toti trei, iar la main courses i-am dat de la noi.
Am mai primit si cate un pahar de cava, din partea casei.
Am sa rog webii sa ataseze si un video, la review si cred ca va fi mai mult decat suficient pentru introducere.
Prima mancare care a venit, la startere: “The World: Mexic, Peru, Lebanon, Morocco, and Korea”. 5 bilute (nu stiu cum sa le zic altfel... poate galuscute??), puse pe un suport de lemn. Mai era un fel de evantai care le inconjura, ca o minge, pe care l-au deschis la masa. Luai biluta aia si o bagai toata-n gura, iar cand se spargea erau cu lichid si erau fel de fel de gusturi. Unul dintre conceptele lor, e “To bring Back Memories” and offer “registers of interpretations and personal experiences”. Bring back memories... de unde memories, nene, daca suntem tarani (vorba Maestrului Adrian Daminescu). Nu m-am nascut in Mexic, n-am fost la gradinita-n Peru, nu m-am dus cu oile la pascut in Lebanon si nici n-am absolvit liceul in Maroc sau Korea. Deci ciuciu memories la subsemnatul. Am treaba de acuma. Mie mi-au parut foarte interesante bilutele alea. Nevastuica, a tras gresit la loto si a luat una de nu i-a placut, de-i venea sa o scuipe-n farfurie. :))
Zic: “-Stai! Doamne fereste, sa scuipi Mexicul inapoi, ca mi-am stricat numele si nu o sa-mi mai pot arata fata pe nicaieri-n lumea buna. Ma vor da afara din club, voi fi izgonit din loja-mi de la teatru si pot sa-mi dau afara valetul de pe acum. ”
A mestecat si a inghitit cu greu :))
Apoi, ca sa nu aibe surprize, vroia sa le guste intai. Chestia e ca nu le puteai gusta, ca se spargeau si te umpleai tot de sos. Trebuia sa le arunci in gura, unde sa te inunde emotiile. Eu treceam dintr-o emotie in alta. De aici imi ascuteam iataganele prin Maroc, de dincolo o dadeam la plecaciuni prin Korea.
Dupa ce le-am terminat pe ale mele, le-am halit si pe ale lor. M-am simtit de parca am facut inconjorul pamantului in 8 minute.
Nu am apucat sa fac poze la toate chestiile care ni le-au adus, dar redau din meniul personalizat pe care l-am primit la sfarsit:
“Caramelized Olive” – asteau au venit intr-un maslin bonzai. Iti aduceau copacul pe masa si le culegeai singur. Cate doua de persoana. Niste masline umplute cu ceva, si apoi date prin caramel (sau zahar caramelizat) ca erau dulci pe afara. Nu erau rele.
“Anchovy Bones” – astea nu stiu care au fost. Oricum toate au sfarsit in acelasi loc -adica in ghiozdanul "autorului".
“Seeweed tempura”
"Zucchini omelette"
"Ring calamar adaptation"
"Mushroom bombon"
"Truffled brioche"
“Truffled Brioche”, cred ca au fost alea negre din piatra aia taiata. Trufe... foarte scumpe cica, un fel de bureti... sau ce naiba or fi. Astea au fost rele cu draci :)) Sotia din nou s-a gresit. I se paruse ca-s fara sirop inauntru si iar s-a aruncat.
La fiecare mancare care o aduceau, iti explicau ce e, cum a fost preparata, cum se mananca... etc. Eu stiu engleza destul de bine, dar la limbaj tehnic am probleme. Le-am zis... sa puna pe masa si sa lase... ca ne descurcam noi.
Dupa ce au fost fel de fel de tapas din astea, eu am avut:
“Timbale of apple and duck liver with vanilla oil” – Ficat de rata cu foaie de mere si ulei de vanilie – cam asa ar veni tradus, cred. Adica un pate, invelit in ceva dulce, cu gust de mere. Foarte interesanta combinatie. Eu nu am probleme sa mananc dulce, cu sarat, sau orice combinatie, dar cei mai pretentiosi nu stiu daca le plac asfel de mixturi.
Adela a avut:
“Oysters with Agusti Torello cava, apple compote, ginger, pineapple, lemon confit and spices. ” –Un sos preparat din cava (un fel de sampanie spaniola – foarte buna de altfel), peste o stridie si cu alte smecherii aruncate pe acolo. Papat subsemnatul si aia. Interesant sosu ala.
Dupa aia:
“European Lobster parmentier with black trumpet mushrooms” – Homar cu un sos negru. Nu am simtit ciupercile, dar homarul a fost bun. Bun si sosul.
Urmat de:
“Sole with olive oil, fennel, bergamot, orange, pine nuts and green olives” – asta era un filet de peste, cu 5 sosuri langa el. Am fost sfatuiti sa incepem sa-l halim de jos in sus. La fiecare sos, era cate o bucatica, sa ne arate din ce e facut. La sosul de ulei de masline, de exemplu, era o mingiuca caramelizata, in care era prins ulei de masline. Foarte interesant. Se pare ca pestele, adica Sole (http://en. wikipedia. org/wiki/Sole_%28fish%29) era Calcan. Stiti bancul cu Calcanul? Cica:
-De ce e turtit calcanul?
-L-a violat balena!
-Dar de ce are broasca ochii bulbucati?
-A vazut cand Balena a violat Calcanul...
Deci cum tocmai am aflat,
noi calcanul l-am mancat.
Moda, bate-or vina... :))
Portia lui nevasta-mea a mancat-o fiica-mea si a mai prins viata :) A fost bun calcanelul. Nu au pus paine pe masa, se plimbau cu o tava cu paine si-ti alegeai ce fel de paine doresti. Aveau diferite feluri de paine. Insotitoarelor mele, cel mai mult le-a placut painea. Aveau paine cu masline, cu rosii, baghete, etc. cred ca erau vreo 6-7 feluri. Painea era calduta.
A urmat “Cod pot-au-feu, potato gnocchi, cabbage and brandade terrine, cod tripe”. Asta nu stiu ce a fost si nici nu mai caut sa traduc. Au turnat un fel de sos alb, separat, iar inauntru erau un fel de macaroane pe niste cartofi piure si alte nimicuri pe acolo. Destul de interesant. Daca ar fi fost sosul ala mai fierbinte, as fi considerat-o un fel de ciorba.
A urmat porcusorul in lapte, cel mult asteptat, “Iberian suckling pig, grilled baby onions, melon and beetroot” – saracul godac, furat de la sanul matern, ajunsese la mine-n farfurie cu tot cu soric, care era caramelizat. “Bringing back memories”. Din pacate, "memories" nu au fost prea stralucite, pentru nevastuica, deoarece si-a amintit ca a vazut niste porci fatati morti cand era mica, asa ca godacul ei, s-a luat de copita cu al meu si au urmat acelasi drum – in stomac la mine. Incepusem sa am gradina zoologica acolo. Ma gandeam cum se impaca homarul cu calcanul si daca mexicanii nu se iau la bataie cu koreeni. M-am felicitat ca nu am comandat si vin, deoarece cred ca mi s-ar fi transformat urechile in elici de elicopter. Era o masa in spatele nostru unde comandasera “Feast Menu” + Vinuri. Zicea Adela ca era una ca deja avea culorile curcubeului de la atata amestecatura de vinuri... :)) Le dadusera si Lista de Vinuri, care zici ca era Letopisetul Moldovei, la cat de groasa si lata era. Maestrul Josep, isi ia munca foarte-n serios. Pentru cei cu adevarat cu nasul pe sus, cred ca-si scotea salariul vanzand o sticla mai deosebita din meniul ala.
Cu godacul, a luat sfarsit festinul si am trecut la deserturi.
“Green Colourology – eucalyptus ice cream, green shiso, grenn Chartreuse (cica e un lichior produs la nu stiu ce manastire), lime and avocado” –cam acrisoara toata treaba. Treaba cu deserturile e ca te loveau fel de fel de gusturi, de unde nu te asteptai. Spargeai o bobita din aia-n gura si simteai alt gust.
Am uitat sa spun, ca chelnerul sef, a vazut ca nevestei nu-i placuse godacul si ca l-am halit eu, si s-a oferit sa-i aduca alta mancare in schimb. Orice doreste. Tot personalul a fost foarte de treaba si super profesionist.
Ultimul desert a fost: “Vanilla, caramel, liquorice, dried and caramelised block olives” servit pe un slate de piatra. Fiica-mea zice: “-Iaca astia ne dau inghetata pe paine” :) Inghetata nu avea voie, asa ca a mancat niste ciocolata pe deasupra. Din nou –deserturile cred ca-s facute pentru oameni mari, nu copii. Gusturi, la care nu te astepti la un desert.
La sfarsit, au mai adus o cutie, cu ciocolata de casa, jeleuri si fructe. Asta cred ca le-a placut cel mai mult doamnelor.
Ne-au mai dat si meniurile personalizate, cu mancarurile care le-am avut si data la care am fost. Am sa scanez si-am sa pun unul aici.
Nota de plata a fost 260.80€. 2 Tasting Menus la 125 si doua ape plate la 5 sticla. Am economisit la hoteluri si cam tot acolo am iesit cu cheltuielile. Luand in considerare, ce ne-au dat si cat personal au angajat acolo - nu cred ca au fost foarte scumpi. Din ce am mai citit, pentru un restaurant de 3 stele Michelin, are preturi foarte rezonabile.
Ma gandesc, daca sa recomand, sau sa nu recomand acest restaurant. Cred ca-s undeva la 60% recomand, 40 % nu recomand. Mie nu mi-a parut rau. A fost o experienta aparte. Am vazut adevarate servicii, ingeniozitate, am simtit tot felul de gusturi, un personal foarte cald si primitor, chiar daca m-am dus imbracat in tricou si blugi.
Multi dintre ceilalti clienti, ca si noi, erau straini adusi de curiozitate. Mai erau cativa, care se vedea ca de abia le ajungi cu prajina la nas, dar cred ca erau in minoritate.
Cellar de Can Roca, inainte de toate face arta. O arta a simturilor.
Toti auzim aceeasi melodie, dar fiecare o percepe diferit, in functie de cat de antrenata e urechea si cata cultura muzicala are. Un muzician, se poate hotara sa asculte doar un singur instrument, sau e surprins de cine stie ce acorduri ascunse pe fundal.
Concluzie:
Bucataria este o arta. Eu nu am inca papilele gustative formate si nici o cultura culinara indeajuns de dezvoltata pentru a putea aprecia acest restaurant la adevarata lui valoare.
Sa avem pofta.
Trimis de TraianS in 25.11.11 15:06:39
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TraianS); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Webmaster, rog sa se ataseze urmatorul clip: http://www.youtube.com/watch? v=d-nkJ4-NpCc E mult mai bun pentru o "introducere" decat as fi putut eu scrie in review. Mersi.
- -
Rezolvat.
Rog așteptați...
@TraianS: Da, aventura nu gluma! Nu cred ca ma aruncam la astfel de experiente mai ales ca nu sunt mancacioasa si nici curioasa in ale mancarii.
Am citit cu atentie, am privit pozele, dar nu cred ca am retinut ceva.
Oricum, sunt de laudat atentia si stilul lor sofisticat. Mancarea e intr-adevar o arta. Acolo nu mergi pentru ca ti-e foame, ci pentru a admira mancarea ca arta.
felicitari ptr. rw.
mi-a placut din toate punctele de vedere, ca informare, ca prezentare, usor autoironic.
bravo, a fost o experienta unica si foarte bine ca ti-ai permis-o impreuna cu familia.
pozele sunt de asemenea reusite.
bravo
@TraianS
Ti-am sorbit fiecare rand scris si ti-am savurat cu mare atentie fiecare fotografie. Bravo !
Stii ce-am constat? La fel ca la japonezi erau farfurii la fel de mari si portii la fel de mici, frumos decorate, ingenios servite si... surprize, surprize la fiecare fel de mancare: gust, aroma, savoare... Sau asa mi s-a parut mie?
Am cautat curioasa in pozele tale sa vad cum arata
”“Seaweed tempura”
Tempura este o mancare japoneza, pe care am intalnit-o si noi cand am fost anul trecut in Japonia. Aceasta specialitate a lor consta in peste sau moluste bine prajite in unt sau ulei, ce se serveste cu un sos de soia si ghimbir. Dupa cum ,,suna'' pe meniul vostru, acest fel de mancare sa fi fost un fel de alge marine prajite ?
Povestea cu godacii care s-au luat de copita si s-au dat de-adura pana-n stomac la tine m-a binedispus la culme 
. Felicitari pentru stilul tau umoristic de-a povesti.
@TraianS: ce coincidenta! Tot citind rw-uri cu si despre mancaruri, chiar ma gandeam sa scriu si eu, intr-o zi, despre gastronomia spaniola. Si... apare postarea ta! Mi-a placut cum ai descris experienta.
Tot coincidenta si cu stelele Michelin: chiar ieri s-a hotarat soarta restaurantelor spaniole care se bucura de prestigiul acestor stele, date de editura franceza Michelin. Aceasta editeaza o serie de ghiduri turistice, intre care Ghidul Rosu Mochelin este cel mai vechi si cunoscut ghid european de hoteluri si restaurante. Se stabilesc diversi parametri (calitate, creativitate, prezentare) si se dau aceste stele celor mai grozave locatii. Trei stele Michelin este, pentru restaurante, maximul care se poate obtine. El Celler de Can Roca si Sant Pau sunt cele doua restaurante catalane care si-au pastrat ieri seara cele 3 stele, dupa inchiderea lui El Bulli, dupa cum si tu ai spus. Mai era unul, Can Fabes, care a pierdut o stea dupa ce patronul, Santi Santamaría a decedat in urma cu 9 luni. Si-a luat o stea cu el, in cer, spuneau azi dimineata la radio! La El Bulli trebuia sa faci rezervare cu luni si chiar ani inainte, era ceva de groaza.
Descrierea ta mi-a adus aminte de cina mea la Clubul Nautic din Zaragoza, din februarie 2010, unde am servit meniul de "degustación" (vedeti aici clubnauticozgz.com/carta_menus.pdf), nu asa de scump cum ne imaginam, si unde am mancat... pamant!! Am crezut ca murim, nu alta: felurile de mancare aveau niste nume atat de pompoase si prea lungi pentru cat iti aduceau in farfurie, iar pamantul ala am crezut ca era facut din ceva: de unde, era pamant-pamant!! Si eu, ca si tine, poate nu am educatia necesara in acest sens, insa mi se pare, sincer, ca se exagereaza cateodata cu "inventiile" astea din bucataria supra-extra-futurista! In fine, sunt experiente, si mi-a placut s-o citesc pe-a ta.
Felicitari!
P.S. Am uitat sa adaug: intr-adevar, "distractia" nu v-a costat exagerat de scump. La El Bulli se vorbea intotdeauna de preturi de ordinul miilor de euro. Numai pentru bastani, ce sa zic!!
Am ras in hohote @TraianS.
Gradina zoologica de la tine din stomac si calcanul care este plat pentru ca... am ras de m-a auzit cainele de afara si a inceput sa latre.
Stii cum cred ca este si cu arta culinara? Precum povestea mea cu sculptura.
Am un prieten sculptor, intr-o zi la el in atelier incercam sa inteleg o sculptura pe care tocmai o terminase. L-am rugat- cred ca mai degraba educatia si cultura mea tehnica au vorbit atunci -sa-mi dea niste repere, niste reguli sa pot sa spun ceva despre sculptura lui. Sa-mi spuna ce sa urmaresc, ce sa masor (...) ca sa ma pot da si eu cu parerea.
A zambit si m-a privit ca pe un copil de la Scoala Speciala. Mi-a spus ca nu exista repere, nu facem masuratori. Doar o privim... cat de mult vrem noi si daca inauntrul nostru se trezeste vreun fel de emotie inseamna ca scopul artistului a fost atins. Daca plecand de langa sculptura iti doresti sa revii, sa o vezi, sa o atingi... creatorul, artistul a ajuns acolo unde trebuia.
Cred ca despre asta e vorba.
Joan, Jordi si Josep si-au atins scopul. Am inteles asta din tot ce ne-ai povestit ca ai simtit acolo.
Sa-ti fie bine, sa mai mergi si sa ne mai povestesti.
P. S. Anchovy Bones erau oare oase de peste? Servite ca atare?
Bunicul care a avut pe vremuri cel mai mare restaurant in urbea noastra mica, s-ar rasuci acolo unde este auzind ce mancam noi in restaurantele cu stele Michelin.
@Teoanca: m-ai facut sa zambesc cu bunicul tau!! Educatia asta culinara, ca sa-i zic asa, s-o forma ea cumva, insa nu stiu eu cate persoane in lume or fi care sa aprecieze chiar pe bune muuuuulte din felurile astea futuriste pe care ni le ofera acest tip de restaurante. Eu intru in ele numai datorita job-ului , nu cred ca mi-as permite sa dau atatea sute de euro pe un meniu sau o degustare care, pe deasupra, nici nu mi-ar satisface pe deplin papilele gustative. La restaurantul pe care-l mentionam mai sus, eram vreo 8-9, si, in afara de unul care parea mai "plimbat" si mai stiut in acest sens, restul eram oameni simpli, din popor. Nu am plecat nemancati, e adevarat, insa daca ne-ai fi vazut cum ne "sclifoseam", sau incercam sa para ca apreciem acele feluri, doar pentru ca chelnerul statuse 5 minute sa ne explice ce ne-a pus in farfurie, si ramanea langa noi ca sa vada daca ne place... Pana la urma, noroc cu andaluzii hazlii, c-asa le e felul, si-a sarit unu': "Ce naiba, tot pamant e, oricat ar fi Clubul asta de renume mondial! "
@alinapopi
Chiar te-asteptam cu nerabdare sa ne povestesti despre gastronomia spaniola, in special despre experienta ta inedita de la Clubul Nautic din Zaragoza.
Multumim mult pentru informatii!
@dananecula: Promit ca o s-o fac in curand!
In Zaragoza o sa stau iar o saptamana in februarie, asa ca poate mai pica o invitatie la Clubul ala, si reusesc sa fac si poze. Ca, la cata "pijotería" (fumuri) erau acolo, numai aparatul foto nu mai indrazneam sa-l scot. Dar de-acum inainte o fac, jur!!
Pentru sanatate este bine sa razi cateva minute in fiecare zi, azi mi-am luat portia 
!
Impresii de zile mari, felicitari!
am ras, mi-a placut cum ai scris si mai ales... sinceritatea ta!
in martie am sa ajung si acolo si poate... sa fie o sugestie.
o sa vad cum stau cu timpul atunci!!
foarte frumos!!!
Un review taaare... apetisant, mult mai apetisant decât bucatele experimentate de familia ta, pe care le-am ”degustat” și noi grație minunatei tale ”mis-en-scene”. Eu nu fac parte din categoria gurmanzilor, mai degrabă mă număr printre cei aflați pe partea cealaltă a baricadei, adică a creatorilor, inovatorilor și ”arhitecților” de produse culinare, dar chiar și în această postură, fotografiile și descrierile tale sunt un bun subiect de inspirație pentru mine. Orientându-mă după ele, chiar mă întreb dacă n-aș face senzație oferind la masa de Crăciun un mușchiuleț de purcel în crustă caramelizată, niște fileuri de pește cu câteva urme de sos românesc întinse pe un ditamai platoul, niște găluște umplute cu diverse chestii, un desert asortat, în porții compuse din câte o jumătate de linguriță de caramel, dulceață, cremă de vanilie, cremă de castane, nucă și fistic rase, fructe confiate, acoperite toate cu înghețată și sirop de ciocolată cu mentă...
Te felicit pentru descrierea plină de vervă și pitoresc, dar mai ales pentru că nu eziți să încerci senzații și experiențe noi. Atitudinea ta este un bun exemplu și îndemn pentru mine, și bănuiesc că nu numai pentru mine, în a avea curajul trecerii unor bariere născute mai ales din prejudecățile noastre. Spun asta, pentru că până la a citi review-ul tău, nu m-aș fi văzut niciodată intrând într-un astfel de restaurant cu... pretenții. Acum, parcă mă mai gândesc!
@all Multumesc Ma bucur mult cand primesc ceva ecouri la reviewuri.
@iulianic
Ma uitam si eu la poze si la lista, si-am observat ca farfuriile-s mai mult goale decat pline. Totusi eu am plecat satul de acolo, probabil si pentru ca am mancat si portia sotiei.
Nu puneau atat de mult accent pe cantitate, cat pe design, detalii etc. Cand spargeai o galuscuta de aia, te loveau mai multe gusturi si... lucrul ciudat, nu toate o data. Nu prea am cum sa redau prin review. O data-n viata merita incercat.
@amero Multumesc pentru aprecieri. M-am aruncat la restaurant, dar am taiat de prin alte locuri --de exemplu m-am dus la hoteluri mai ieftine, decat as fi mers de obicei. Per total am iesit bine in final. Daca ne uitam pe lista celor cele mai bune 10 din lume, toate-s impanzite. Mi-am zis ca nu pot sa pierd ocazia, mai ales ca am drum pe acolo. Ma bucur ca ti-a placut reviewul.
@dananecula
Multumesc Abia astept reviewurile tale despre restaurantele din Japonia, cu locuri speciale pentru Europeni, unde-si pot balangani picioarele
Ai prins esenta acestui restaurant. Vor sa suprinda! Bucataria lor e numita minimalista. Incearca sa readuca memorii, sa creeze emotii si sa ofere o interpretare personala a unor mancaruri celebre sau traditionale. Aceste interpretari a lor, mie mi-au scapat... si in cazul memoriilor readuse... eu mi-am adus aminte bancul cu Calcanul si sotia o nastere esuata
Au fost mai multe startere care nu le-am fotografiat. Ni le aduceau intr-un fel de mini-cofraje speciale si le luam si le aruncam direct in gura. Probabil ca Seeweed tempura, fusese tot in forma unei galuscute ceva. Nu-mi mai amintesc. Au fost prea multe pentru o singura zi.
@alinapopi
Astept sa citesc reviewurile tale despre restaurantele din Spania. Traind acolo, le intelegi mult mai bine cultura, felul de a gati, de a gandi etc.
Eu nu m-am interesat prea mult despre restaurant inainte de a merge, deoarece chiar am vrut sa fiu surprins. Intr-un fel cred ca e un avantaj ca nu avem o educatie culinara foarte avansata. Putem sa fim surprinsi de lucruri pe care "conoseuri" (nu stiu cum se scrie asta ... le gasesc banale.
Despre Michelin... mi-am adus aminte ca am vazut mascota Michelin --ala de la cauciucuri pe barul lor. Am sa atasez o poza luni.
Clasamentul pentro TOP 50 se formeaza in urma voturilor, bucatarilor din anul trecut, si a voturilor unor gurmanzi de renume. Cred ca este o mare competitie intre bucatari... iar a ajunge pe locul 2 in urma voturilor competitorilor tai, mi se pare un lucru demn de apreciat.
Citeam despre El Bulli, ca lucra in pierdere, chiar daca avea preturi foarte mari. Mai castigau ceva, de pe urma vanzarilor de carti de bucate. Per sezon (deoarece era inchis iarna), puteau hrani 8000 de clienti. Faceau rezervari doar intr-o singura zi a anului si aveau 2.000.000 de cereri Vezi articolul de la Wiki (http://en. wikipedia. org/wiki/ElBulli)
Pe undeva citisem, ca El Celler de Can Roca, primise 10.000 de emailuri in 2011, in ziua cand fusese anuntat pe locul 2. Sa spun drept, nu ma asteptam sa prind o masa, chiar am fost mirat cand mi-au confirmat-o.
Cei de le El Celler... au si ei o mancare cu pamant. Zice in videoul care l-am incarcat. Nu cred ca a fost in meniul meu... Asta-mi mai lipsea
@Teoanca
Ma bucur ca am reusit sa te binedispun Sper sa nu fi speriat catelul prea tare
Foarte inspirata comparatia cu sculptura. Si eu mai vroiam sa fac niste comparatii de acest gen. De exemplu... am revazut filmul "Parfume - The Story of a Murderer", deoarece a fost filmat in Poble Espanyol, Barcelona. Mi-a ramas in minte Dustin Hoffman, incercand sa dintinga ingredientele unui parfum facut de un competitor de al sau.
"Eroul" filmului, vroia sa ajunga la combinatii extraordinare, incercand mirosuri neasteptate. Incerca sa imbutelieze mirosul unei mate moarte, sau al sticlei..... Cam la acest nivel ii vad pe acesti bucatari. Gurmanzii, sunt la nivelul lui Dustin Hoffman... si noi undeva mai jos
Nu mai stiu care au fost "Anchovy Bones". Erau tot pe la startere. S-au dus rapid pe gat... n-am avut timp sa le analizez prea mult. M-am uitat care-s anchovy... si par un fel de boisteni... Pe langa gradina zoologica, se pare ca am loc si de un acvariu.
Iti multumesc ca-mi urmaresti reviewurile.
@cristian_h
Multumesc. Ma bucur ca am reusit sa te fac sa zambesti Si eu cred ca o portie de ras zilnic, face bine la sanatate.
@a. sr
Sper sa fie de folos reviewul. Daca te hotarasti sa mergi, incearca sa faci rezervare din timp. Eu daca as mai merge o data, as amesteca mai tare, mancarurile de la main course - adica nu as lua la fel ca si partenerul Daca nu-i place, macar sa mananc ceva diferit.
@mariana. olaru
Multumesc. Inainte de a merge si eu aveam ceva emotii ca n-am sa stiu sa folosesc furculitoanele pe acolo, sau n-am sa stiu sa deschid cine stie ce melci, dar m-am gandit... eu-s clientul, platesc, ... n-au decat sa ma invete. Nu cred ca trebuie sa avem prejudecati.
Astept un review, cu poze, despre mancaruri de avant-garda, bazate pe bucataria traditional romaneasca, gatite de dumneavoastra
Iar am ras!
Pentru ca nu am auzit niciodata de BOISTENI Adica, e clar. Anchovy (ansoa in romana) este un fel de boistean. Deci... ne-am lamurit.
Daca tot suntem la acvarii si gradini zoologice nu puteam sa dorm cu gandul la boistenii astia si oasele de ansoa servite ca aperitiv asa ca l-am chemat in ajutor pe minunatul Google. Si am aflat ca Boisteanul este un peste (e chiar frumusel) care traieste la noi cu precadere in Lacul Rosu.
Bun... mai departe, despre ansoa stiam ca se gaseste sub forma de file si pasta. Am citit apoi ca are un gust foarte puternic iar pasta e folosita doar in cantitate mica ca si condiment pe diverse preparate. Si am fost sfatuiti asa pe un forum de retete cu peste: "cautati pe rafturi la pescarie cu rabdare niste borcanase cu aspect dubios, aceea este pasta de ansoa".
Ne-am lamurit si cu Anchovy... dar cu "bones"? Tot nu pot sa cred ca exista un aperitiv din oase de ansoa...
Cultura mea gastronomica e la pamant!
”[... ]am aflat ca Boisteanul este un peste (e chiar frumusel) care traieste la noi [... ]
Tare asta Si mie imi pare simpatic gagiul
Pe vremurile copilariei mele, cand umblam cu prastie la centura si undita din nuia de alun pe umar, singurii pestisori pe care am reusit vreodata sa-i prind au fost Boistenii. Sunt mici, multi si destul de prostuti... daca reuseam sa-i prind eu, pe Suceava. Pe langa Boisti, care rar depasesc 10 cm, mai erau niste pestisori, la care le ziceam Porcusori, sau mai bine zis Porc'şor (u-ul nu se auzea). Astia erau ceva mai grasuti. Tot ce am prins, manca pisica sau cainele... nu i-am gustat vreodata, dar comparatia mea se referea la marimea lor... Sunt la fel de tare-n piscicultura ca si-n gastronomie
Am gasit poza cu mancarea de Anchovy Bones, facuta la Celler de can Roca. Vezi aici: foodspotting.com/reviews/840631. Chiar se vad osisoarele. Totusi... nu-mi aduc aminte sa fi primit asa platou... Probabil ca designul a fost putin altul.
Isi schimba mereu mancarurile din cele doua meniuri - tasting si feast, in functie de ce e proaspat in perioada respectiva si in incercarea sa surprinda mereu.
Sper ca de data asta sa fi elucidat misterul Se vad oasele, dar chestia alba de pe langa ele... habar nu am ce e.
P. s.
Am mai adaugat o poza, in care se distinge Mascota Michelin, pe barul lor.
@TraianS
” Multumesc Abia astept reviewurile tale despre restaurantele din Japonia, cu locuri speciale pentru Europeni, unde-si pot balangani picioarele
M-am conformat si temele mi le-am efectuat.
Am reusit intr-un tarziu sa finalizez si eu review-ul despre restaurantele japoneze ce m-au fermecat
Sper sa-ti placa si sa te amuze putin
El cellar este in 2013 cel mai bun restaurant din lume. theworlds50best.com/list/1-50-winners
@nickro: Daaa, tocmai am citit si eu un reportaj intr-o revista nationala de aici. Uite unde ai papat tu, Traienel!!! 
@nickro; @alinaro;
Probabil cei din juriu au citit recenzia mea de pe AFA si au mai dat un vot celor trei frati Baietii ar trebui sa-mi trimita o sticla de "cava"... ceva
Am vazut si eu un scurt reportaj la Stirile Pro TV, ca au ajuns pe locul 1. Mama lor era foarte mandra de ei. Bravo lor.
Ma bucur ca i-am facut cunoscuti, cand nu erau asa renumiti...
@TraianS: Cand o sa-i vizitez o le spun sa-ti dea un comision hhh...
Ideea e ca mai au inca doua in primele zece, Mugariz-ul si Arzak-ul, Tara Bascilor fiind, impreuna cu Catalunia, cele doua referinte (inca) spaniole in gastronomia peninsulara iberica. Musai sa ajung la San Sebastián, musai!!
Pofta buna! (chiar daca acum doua ore abia am luat micul dejun)...
P. S. In reportajul cu pricina, mama celor trei vorbea de maslinele alea din "bonsai" si de felul cu "sabores del mundo", si instantaneu mi-am adus aminte de tine.
Mutat în rubrica "Unde mâncăm in Girona?, GIRONA" (nou-creată pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2019 [Federal Cafe] Foarte bine la Federal Cafe, Girona! — scris în 08.10.19 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată