Experienţe culinare în Folegandros

TIPĂREȘTE

Venise vremea prânzului şi noi, cazaţi deja la Pegados Apartments, aveam semnale că foamea ne dădea târcoale, aşa că aveam încă un motiv serios, în afara celui de curiozitate, s-o luăm din loc spre capitala cea vestită în frumuseţe, pentru marea întâlnire.

În Chora Folegandros, am remarcat de cum am păşit, deşi oraşul ne cam luase ochii cu strălucirea sa de aşezare cicladică selectă, o sumedenie de taverne şi restaurante, care mai de care mai deosebite şi, chiar dacă primiserăm de la gazdele noastre recomandări pentru câteva dintre acestea, tot ne-a fost greu unde să ne oprim. Asta după ce am tras o tură de cunoaştere, alta de recunoaştere, timp în care am văzut că la ora aceea nu erau prea multe deschise, de unde am dedus că seara oraşul prinde viaţă, atmosfera schimbându-se radical spre feeric, aşa cum auzisem.

Tot sucindu-ne şi răsucindu-ne să alegem o terasă, ne pică ochii pe O Kritikos, în Plateia Kritikos, pe lângă mai trecuserăm de câteva ori, însă atât de frumos ne-a zâmbit invintându-ne la masă fiica patronilor, că ne-am aşezat imediat. A avut o atitudine fair play simţind nevoia să ne explice că O Kritikos, în mod normal, este specializată în fripturi la grătar, însă doar seara pornesc grătarul. Pentru prânz, taverna ne poate omeni cu preparate gătite în casă, tradiţionale. Păi, noi asta vroiam, de fripturi eram sătui de-acasă!

Ca paranteză, O Kritikos este lipită de una dintre bisericile istorice din oraş, însă, am remarcat că în oraşele cicladice bisericile şi viaţa de noapte au o simbioză perfectă, inimaginabilă altfel, lucru obişnuit şi în alte insule mici din arhipelag, unde spaţiile sunt foarte valoroase.

Ne-a adus meniurile repejor şi am comandat mai întâi vin şi apă rece că arşiţa era îngrozitoare, Meltemi încetând să-şi facă simţită prezenţa în acele două-trei zile cât am stat în Folegandros. Vinul a fost din cel alb, al casei, la carafă (5 €), apa la sticlă mare de 1,5 l (2 €) că setea era şi ea tot mare!

Răsfoind meniul, mie mi s-a făcut dor de fava (6 €), acea salată de bob care seamănă perfect cu fasolea bătută şi pentru felul principal am ales mousaka (9 €). Soţul meu, îndrăgostit de vinete în orice formă ar fi gătite, a vrut neapărat imam (7 €) pe care l-a mai îmbogăţit cu o porţie de cartofi prăjiţi (3,8 €) deh, foame mare!

Imam, de fapt ” imam bayıldı” este o mâncare de origine turcească constând în vinete umplute cu legume la cuptor, în traducere însemnând “imamul a leşinat” . Cum ar putea fi legat numele unui preparat vegan delicios de un imam (un fel de preot musulman) care a leșinat? Povestea spune că preparatul mai degrabă vrea să arate efectul pe care l-a avut asupra bărbatului, în sensul că imamul gurmand a leșinat de plăcere când a gustat din preparatul gătit de soţia sa, ceea ce, vă spun cu mâna pe inimă, e perfect plauzibil, pentru că mâncarea e divină. De regulă, shareuim bucatele şi acum am făcut-o mai abitir, aşa că am schimbat preparatele şi am mâncat cu poftă de ziceai că se bat turcii la gurile noastre!

Cert este că toate au fost delicioase, fava ne-a fost servită cu capere deasupra, un gust deosebit, iar nota de plată a fost subţirică (32,80 €) pe care am achitat-o cu cardul. À-propos de card, înainte de a pleca în Folegandros, am tot citit că plăţile cu cardul nu sunt acceptate fiind necesar cashul, însă ţin să vă spun că nu este adevărat, toţi cîrciumarii, peste tot pe unde ne-am oprit, chiar şi la o îngheţată, sau la magazinaşe, toţi aveau aparatura necesară, deci e bine de ştiut că nu am fost refuzaţi de niciunul.

Seara, după plimbarea la Panagia unde ne-am umplut sufletele cu un prim apus apus minunat, ne-am întors agale în Chora pentru cină. Am găsit un oraş animat, cu o mulţime de oameni pe străduţe şi la terase, de parcă toată populaţia insulei din acele momente se strânsese acolo. Într-adevăr, atmosfera era cu totul alta, peste tot muzică bună în surdină, lume bună plimbându-se încolo şi încoace, terasele şi tavernele se umpluseră deodată însufleţite de muşterii dornici să petreacă clipe de neuitat în micuţa şi sofisticata capitală a insulei.

Ne amintim că gazda ne recomandase taverna To Sik (Chik) , un local tradiţional şi simandicos în acelaşi timp, cu preparate autohtone reinterpretate într-o versiune modernă şi ne-am gândit să încercăm, de ce nu?!

Am găsit o masă de două persoane ce tocmai se eliberase şi ne-am aşezat fără tăgadă. Ca amplasare, To Sik se află fix vis-á-vis de To Kritikos, deci tot în Plateia Kritikos, de altfel de la masa noastră aveam o bună vizibilitate într-acolo, putând remarca grătarul ce răsucea cărnuri de tot felul.

Dar, să ne întoarcem la To Sik, unde am primit degrabă meniurile de la o tânără agreabilă. Le-am răsfoit un puc şi eu m-am orientat la soutsoukakia (10 €), un fel clasic de mâncare constând în chiftele picante, din cane de vită, în sos de roşii servite cu o porţie generoasă de orez, soţul optând pentru un preparat genial, pe care nu l-am mai întâlnit până acum. Este vorba de patru legume: roşie, dovlecel, cartof şi ardei, tăiate pe jumătate şi umplute cu diverse amestecuri pe bază de carne, fructe de mare, legume şi orez, peste care erau presăraţi fulgi de migdale sau brânză rasă. Din păcate, nu am reuşit să reţin cum se numeşte, soţul l-a ales orientându-se după fotografia foarte reuşită din meniu, însă ştiu sigur că costat 13 €. De băut, am preferat tot vin la carafă, alb (7 €), jumătate de litru.

În privinţa gustului, spun doar că amândouă au fost delicioase şi foarte săţioase, fără a exagera cu nimic. În plus, a fost singurul loc unde am primit la final şi un mic desert din partea casei constând în două prăjiturele cu cacao, gen negresă. Nota de plată (30 €) am achitat-o cu cardul, lăsând o mică atenţie cash drept mulţumire pentru serviciul bun al fetei drăguţe.

A doua zi, am experimentat alte două localuri pentru fiecare dintre mese, la prânz, după ce ne-am întors de la plajele vizitate, vizând o tavernă pe lângă care treceam tot timpul în drumul nostru spre centrul oarşului, care ni se păruse dichistă şi tradiţională, concomitent.

Este vorba de taverna To Asygrito, situată până a intra în Palteia Kritikos, de asemenea, un local afacere de familie care-şi afişa cu mândrie pe o tăbliţă agăţată pe perete meniul de bază pus la dispoziţie.

Ne-a atras aspectul său cu mese colorate în diverse nuanţe şi varietatea de preparate pe care le servea, aşa că ne-am aşezat şi noi la una dintre mese, la prânz nefiind deloc dificil de găsit ceva liber, ba chiar era gol. De îndată, un tânăr, care s-a dovedit fiul proprietarilor, ne-a adus şi meniuri tipărite, pe care am început să le frunzărim, deşi ne cam focusaserăm dinainte pe câte ceva.

Am comandat caracatiţă la grătar pentru mine (13€), soţul a vrut kalamari (10 €) şi o porţie de cartofi prăjiţi (6 €). Atât caracatiţa, cât şi kalamarii au venit însoţiţi de felii de roşii şi castraveţi care s-au combinat perfect cu proteinele, ba mai mult, caracatiţa avea şi capere, destul de utilizate în Folegandros, din ce mi-am dat seama. Cartofii prăjiţi au fost aromatizaţi cu ceva ierburi care le dădeau un gust aparte. Din partea casei am primit şi pâine prăjită, crocantă.

Am ales vinul casei (6 €) să alunece împreună cu mâncarea care, à-propos, s-a dovedit a fi foarte gustoasă, caracatiţa era fragedă de se topea în gură.

To Asygrito a fost localul pe care l-am repetat şi următoarea zi, ultima din Folegandros, tot pentru prânz. Pentru cel de-al doilea prânz, afându-ne într-o zi de sâmbătă, nu prea erau deschise tavernele pentru prânz, însă To Asygrito, da. Mai aveam doar câteva ore de petrecut în Folegandros şi eram hotărâţi să încununăm şederea cu încă un prânz memorabil, dar care să ne ţină şi de foame, fiindcă aveam să ajungem în Santorini pe seară de tot.

Odată ce ne-am aşezat la masă, a venit cu meniurile acelaşi tânăr drăguţ pe care-l ştiam deja. De data aceasta, ne-am orientat eu la mousaka (11 €), soţul la preparatul zilei care era iepure la cuptor cu sos roşu (12 €), însoţit de o porţie de cartofi prăjiţi (6 €). Desigur, de băut am preferat acelaşi vin alb al casei la jumătate de litru (6 €). Şi a doua oară preparatele au fost delicioase, serviciul prompt, declarându-ne mulţumiţi.

Ambele note de plată s-au ridicat la puţin peste 30€, destul de convenabil în opinia mea, achitându-le cu cardul. Ne-am îngrijit să răsplătim serviciile cu câţiva euro cash.

A doua cină luată în Folegandros a fost şi ea de neuitat din două motive: primul că s-a consumat la un local micuţ, de tradiţie, din Plateia Dounavi şi al doilea că acolo am experimentat un preparat pentru prima oară, care chiar mi-a plăcut.

Taverna se numea I Melissa şi era frecventat în special de localnici, dintre care am remarcat un preot care-şi făcea veacul pe acolo, la o măsuţă, cu o cafea în faţă.

Melissa era o doamnă bine, trecută de a doua tinereţe, dar fâşneaţă foc, care supraveghea toată activitatea plimbându-se de acolo-colo întrebând fiecare mesean dacă totul este în regulă, lucru admirabil, după părerea mea.

Cele câteva mese de la I Melissa erau dispuse de-o parte şi de alta a intrării în tavernă şi sub un copac unde am ochit şi noi o masă care tocmai se eliberase.

Aruncându-mi ochii de colo-colo în căutarea unei mese, văzuserăm că I Melissa avea mai multe feluri de mâncare “ale zilei” pe lângă cele cuprinse într-un meniu tipărit. Aşa că în momentul în care a venit ospătarul să ne ia comanda, noi ştiam deja ce vrem.

Am optat, deci, pentru mâncăruri gătite în casă, eu am vrut să încerc stifado cu capere (9 €), soţul s-a orientat la papoutsakia, adică vinete la cuptor cu brânză şi sos de roşii (9,50 €), şi o porţie de cartofi prăjiţi shareuită (5 €). De băut, acelaşi vin alb la carafă, la jumătate de litru, a fost alesul (6 €). Ambele bucate au fost fiecare în felul ei, o bunătate, cartofii wedges, ni s-au prezentat într-o sită, iar papoutsakia a fost asezonaă cu orez. Gătite impecabil!

Concluzie

În Folegandros am mâncat mai tradiţional ca în orice parte a Greciei în care am mai fost, fără să ne propunem neapărat asta, dar aşa a ieşit, experienţele fiind foarte reuşite. Preţurile au fost prietenoase, ca şi oamenii locului care ne-au intrat imediat pe sub piele. La final de şedere în Folegandros, am făcut un bilanţ şi ne-am dat seama că în această insuliţă am mâncat bine şi foarte bine, la preţuri decente, într-o ambianţă foarte agreabilă.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 488 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI