Restaurantul Gulf din Eilat sau „Ce-ți mai place șaorma! ”

TIPĂREȘTE

Ca să fie tacâmul complet, închei seria povestirilor despre minivacanța din Eilat cu un articol despre un restaurant mediu ca pretenții, dar care beneficiază de o reclamă intensă, chiar agresivă, având peste tot în oraș băieți care distribuiau flyere și făceau invitații la masă. Este vorba despre restaurantul Gulf, un local care se lăuda că ar acorda oferte speciale la preţuri accesibile, într-o ţară care nu e tocmai ieftină.

Trebuie să precizez că, înainte de a pleca în Israel, mi-am întrebat o bună prietenă ce îmi recomandă să mănânc acolo, dat fiind că ea fusese de două ori în Ţara Sfântă cu colaboratorii firmei israeline la care lucrează, având ceva experienţă. După mai multe sfaturi culinare, îmi spune la final: , ... şi să nu pleci de-acolo până nu încerci șaorma, dar să nu crezi că e ceea ce știi tu că ar fi pe-aici, ci altceva! Îţi va plăcea, cu siguranţă! Şi vezi că acolo se cheamă shawarma, să nu uiţi! ”

Şaorma nu m-a atras în mod special niciodată, nici măcar în primii ani de facultate, când, imediat în anii’90 a fost, alături de kebap, un soi de revelaţie în materie de mâncare stradală şi nu numai. Dar, de data aceasta, eram hotărâtă să încerc, să văd cum se prepară şi ce gust are la mama ei acasă, bine la una dintre mame, căci acest fel de mâncare este revendicat de mai multe popoare orientale ca fiindu-i loc de origine.

Pentru că în fiecare seară în timp ce ne plimbam pe promenada de est, în zona podului peste laguna din Eilat, eram asaltaţi de băieţi ce împărţeau fluturaşi în engleză şi ebraică cu restaurantul Gulf în care erau trecute felurile de mâncare şi preţurile aferente, ne-am zis hai să încercăm, oricum mai aveam vreo 170 shekeli bani gheaţă, a doua zi dis-de-dimineaţă plecam şi trebuia să-i consumăm. De mâncat la restaurant, până atunci o făcuserăm la unul de cartier recomandat de Russel Kibel, proprietarul vilei unde am avut cazarea, la care mâncam meze şi un fel principal la alegere cu peşte, pui sau vită, însoţit de garnitură de orez sau cartofi, cu vreo 100-110 shekeli/masă. Acolo veneau mulţi localnici de toate vârstele, studenţi în pauze la masă.

Acum, problema se punea uşor diferit deoarece poziţia restaurantului era în zona cu vad turistic, ceea ce determina ca preţurile să fie ceva mai mari.

Adresă: str. Tarshish, nr. 1, Eilat, Israel

Program: 12,00-24,00

Aaşdar, ne trezim că ni se întinde un flyer în timp ce eram pe promenadă şi ne hotărâm să urmăm direcţia arătată de băiatul ce împărţea generos hârtiuţe din teanc. Imediat, după bazaar, o luâm la stânga, înscriindu-ne pe strada Ha Toren pe care se află două oficii de informaţii turisitice, apoi dăm repede în strada Tarshish pe care restaurantele, care mai de care mai îmbietoare, sunt înşiruite unul lângă celălalt, dar nu ne răzgândim şi intrăm la Gulf. Numele restaurantului este scris, sus pe frontisipiciu, atât în ebraică cât şi în rusă, semn că şi aceasta ar fi fost tot o afacere a evreilor proveniţi din Rusia, stabiliţi de ceva vreme în Eilat. Terasa restaurantului este destul de mare şi de îngrijită, la fel şi restaurantul în sine, însă nici nu ne-a trecut prin cap să ne aşezăm decât la terasă. Este un local mai intim, din ce am văzut, cu atmosferă caldă, prietenoasă.

Imediat a şi venit o chelneriţă cu meniul, deşi noi eram cu fluturaşul la purtător. Am avut ocazia să observ, că pe lângă felurile cuprinse în flyer, care oricum nu erau puţine, meniul cuprindea mult mai multe. Restaurantul Gulf acoperă o paletă largă de cărnuri fripte şi peşte care se servesc obligatoriu alături de garnituri de cartofi copţi, sau prăjiţi, sau orez, cu selecţie de salate de casă pe post de gustări, asezonate cu lipie proaspăt coaptă.

Erau disponibile shawarma, aripioare fripte, kebap, hamburger, cârnaţi, frigărui diverse, jumătăţi şi sferturi de pui, şniţele, coaste de miel, fripturi de vită, preparate din ficat de pui, gâscă, etc. Altă gamă de preparate avea peştele şi fructele de mare în centrul atenţiei, evident cu preţurile cele mai mari. Nici mâncarea vegană nu era neglijată, aveau în ofertă salată Caesar şi shawarma fără carne, dar şi preparate de origine italiană, dar de-acum internaţionale: pizza, spaghete, paste bolognese, lasagna, precum şi supe-cremă fierbinţi.

Copiii aveau şi ei parte de meniuri speciale: hamburgeri, hot dogs, şniţele, kebap, frigărui, tot cu garnituri de chipsuri, orez sau spaghete, la preţuri ceva mai mici.

Nouă nu ne-a trebuit timp de deliberare, am ales shawarma, pe care o ochisem din prima privire, în felul acesta ducând la îndeplinire calda recomandarea a prietenei mele. Repejor, ne-au fost aduse la masă boluri mici cu salate de mai multe feluri, dintre care le-am identificat pe cele de: humus, castraveţi acri, sfeclă roşie, morcovi şi conopidă. La scurt timp am primit pe un fund de lemn şi o lipie aburindă, frecată cu usturoi şi sare pe deasupra, ce mirosea absolut divin.

Ne-am înfipt repede la salate cu lipie tăiată frumos bucăţele şi până să le dăm gata, chelneriţa a apărut cu cele două porţii de shawarma, garnitura alegând-o diferit: eu, cartofi prăjiţi, soţul, orez. Soţul a mai primit separat într-o sosieră şi un sos de roşii picant care este servit, din câte am văzut mai mereu, cu orezul. Porţiile au fost generoase, mâncarea consistentă şi îndestulătoare, că abia am terminat din farfurie. Pot confirma că, într-adevăr, acolo bucăţelele acelea de carne grill au alt gust, sunt convinsă că nici condimentele folosite nu sunt prea străine de diferenţa de gust. Dacă mi-a plăcut ceea ce am mâncat, da, cu siguranţă mi s-a părut mai bună, mai savuroasă, gustul mai intens.

La final, am luat de băut, soţul o bere, eu o apă plată şi am cerut nota de plată care a inclus şi o taxă de servicii, în total fiind de 143 shekeli, adică aproximativ 160 lei. Dacă e mult sau puţin, rămâne de discutat, cert este că ne-am simţit bine, am fost trataţi cu amabilitate şi promptitudine, mâncarea a fost ok, deci nu aş avea motiv să fiu cârcotaşă şi să nu recomand locaţia celor ce vor avea drum prin Eilat.

Am achitat cu numerar, ,,scăpând” de 150 de shekeli, dar se putea achita şi cu cardul, ca aproape oriunde în Eilat.

La final, pe drum, după ce plecaserăm de la masă, soţul m-a întrebat cum mi s-a părut ştiind că nu sunt neapărat fan, eu răspund că da, a fost bună, la care primesc sugestiv şi în glumă celebra replică: , Ce-ţi mai place şaorma, să nu îndrăzneşti să zici vreodată altfel! ”

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1731 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI