Deliciu gastronomic la Aydın Tava Ciğer - Edirne Food, partea a I-a

TIPĂREȘTE

Fiind cazați în Edirne, timp de 4 nopți la Blackmoon Villa (vezi impresii), am avut timp suficient să experimentăm ceva mai bine (față de data trecută) experiența culinară turcească sau turcă sau cum s-o zice.

Locația se află în buricul târgului, zona centrală, foarte aproape de Moscheea Selimiye. Zona este foarte animată și foarte aglomerată, mai ales spre seară. Dar cumva bine structurată în sensul că majoritatea localurilor, restaurantelor, fast food-urilor se află ticstite spre Nord Vest ca să zic așa, iar magazinele cu haine, suveniruri, poșta, băncile, etc se află pe partea Sudică a centrului, canalizate spre Bazarul Ulus unde se și termină aleea pietonală.

Pe aici nu circulă autoturisme dar în schimb este evident plin de scutere la care trebuie să fii foarte atent pentru că le manevrează destul de bezmetic.

Bucătăria turcească prezintă încă multe necunoscute pentru noi care facem pași timizi către a o înțelege mai bine. Am luat la puricat majoritatea recenziilor scrise de colegii AFA despre Edirne, mai ales cele ale @m liviu, @crismis, @elviramvio, @danyo și nu în ultimul rând, articolul lui @Aurici pe care l-am și printat pentru a ne putea inspira. Deși articolul are o vechime de 7 ani, multe informații au rămas de actualitate și ne-au ajutat în mica noastră aventură. Vă mulțumesc tuturor.

@Aurici, dacă citești aceasta recenzie, să știi că în drum spre Edirne, soția a citit (eu conduceam) recenzia ta de la cap la coadă și am trăit cu drag emoțiile tale, de la agonie la extaz. Mulțumim pentru inspirație și pentru vibe-urile bune pe care ai reușit să le așterni în cuvinte.

Bucătăria turcească a influențat toate țările vecine, inclusiv România care a împrumutat și ea multe rețete tradiționale turcești, evident puțin modificate și adaptate stilului nostru culinar. Turcii au o istorie lungă și bine definită, arta culinară fiind cumva o moștenire a bucătăriei otomane, un mix culinar între Orientul Mijlociu, Asia Centrală dar și Balcani.

Chiar și în interiorul Turciei, bucătărie diferă de la o regiune la alta, la fel ca în România. Maramureșul, Moldova, Ardeal, Oltenia, Muntenia, Transilvania, etc, fiecare cu un stril propriu.

Și aici avem parte de diferite tradiții culinare, influențate puternic de zonă și de ce se poate cultiva în acea zonă.

____

Deliciu culinar la Edirne

Așadar am ajuns în centrul orașului după ce am parcat mașina undeva în zona de lângă Moscheea Selimiye, fără nici un plan de a mânca ceva sau undeva anume.

Dar mulțumită lui Miezău și probabil planetelor care s-au aliniat față de noaptea de din urmă în care nu am avut somn și am avut niște crampe groaznice, acum am ajuns fix unde trebuia, exact din prima zi, exact la masa de seară. Mai bine de atât nici nu se putea! Ne-a sărit în ochi acest restaurant și ce să vezi?

Din toate localurile din zonă, acesta (am aflat ulterior după ce am studiat recenziile) pare că este cel mai popular, având pe Google aproape 9.000 de recenzii cu o notă medie de 4,4. Nu am reușit să mai găsesc în jur o locație cu un asemenea număr impresionant de recenzii.

Se spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul dar de data aceasta, zicala nu are nici o acoperire. Aici poți veni și cu sacul și cu toată familia pentru că nu vei rămâne dezamăgit. N-ai cum.

Locația era deja destul de aglomerată dar am avut noroc și am prins o masă sus la etajul 1. Am văzut că mai era un etaj (2) dar era semnalizat ceva cu Salon VIP... Cum nu suntem VIP-uri, am stat domoli la etajul 1.

Ospătarii erau destul de agitați în sensul că umblau de colo colo, debarasau mesele, aduceau mâncarea de la parter (unde era bucătăria). Un furnicar organizat dar continuu.

Etajul foarte frumos amenajat, părea renovat de curând. Pe tavan ceva amenajări cu leduri, ferestre mari spre strada principală dar și pe cea secundară, decorațiuni cu lemn pe pereți, totul simplu dar cu bun gust.

Ne-au adus meniurile și evident cap de listă era renumitul Tava Cigeri. Soția își dorea de mult să încerce acest preparat, data trecută la tura din Istanbul acesta scăpând cumva din atenția noastră. Așadar ea și-a comandat ficații iar eu am mers pe ceva mai tradițional dar reinventat pe stil turcesc, anume Tavuk Bonfile adică un piept de pui sau dacă traducem mot-a-mot, o friptură de pui.

După nici 5 minute, deja au adus garnitura de la ficați. Mai exact 3 farfurii mai mici cu...

-pastă de ardei iute

-roșii + ardei copți + ceapă

-ardei iuți uscați

Noi de fel nu mâncăm iute, maxim un ușor picant. De curiozitate am testat pasta aia de ardei. Am pus vârful limbii pe el... ce vorbești bă băiatule? Mi-a luat instant gura foc și am început să tușesc precum un fumător profesionist. ???? Evident că le-am lăsat deoparte. Atât pasta, cât și ardeii. Dar ceapa și roșiile se puteau mânca deși luaseră o mică tentă de iute, de la ardeii care au stat pe ele. ????

În schimb turcaleții de pe lângă noi, basculau pasta aia + ardeii, ca pe pâine tăticule. Apoi la etaj era un recipient mare cu ayran de unde se făcea refillul pentru cei ce comandau. Băgau ăștia la ayran, îl beau ca pe apă.

După alte câteva minute (15 de la comandă) au adus și ficații, specialitatea casei (că doar crâșma se numește precum ficatu').

Deși am o semi-repulsie vis-a-vis de ficat sau în general organe gătite, de data aceasta s-a dovedit clar că până și cel mai groaznic fel de mâncare (pentru unii) poate deveni mâncabil și ridicat la rang de artă (și încă cum...) dacă este preparat de cine trebuie și cum trebuie.

V-ați prins că am gustat și eu din ficat și era... demențial. A venit imediat și felul meu de mâncare. Cele două bucăți de pui, cartofi prăjiți, ceapă, ardei subțire copt, orez și o felie de roșie.

Puiul a fost GE-NI-AL. Se topea efectiv în gură. Cred că dacă ar fi să fac un top 3 al puilor precum topul ciorbelor de burtă, acest pui s-ar duce lejer în top 3, posibil să ia și aurul. Ai zice că este doar un pui. Da dar depinde cum îl pregătești, cum îl prepari și evident și cum îl servești. Primul impact cu mâncarea este cel vizual. Inclusiv orezul ăla chior care era alb ca varul, avea un gust de-ți băteai copiii. Platingul la fel, foarte fain (Vezi pozele).

După alte câteva minute ne mai aduce ospătarul o porție de cartofi prăjiți. Cum eu aveam deja cartofi la pui, am presupus că face parte tot din pachetul ficatului prăjit. Au fost bineveniți. Cine poate refuza cartofi prăjiti?

Exceptând iuțelile menționate anterior, am mâncat tot (mai puțin farfuria). ???? Plata am făcut-o la parter, unde era casa de marcat, același sistem de plată fiind folosit mai prin toate locațiile frecventate, inclusiv prin Erasta Mall, la restaurantele de le etaj.

____

Nota de plată, tarife și alte socoteli

Toate ca toate dar cât am plătit? Am mers la casă și am menționat numărul mesei (B18). Așadar...

-Tava Cigeri = 75 lire (cu toate iuțelile aferente incluse) adică vreo 20 lei la cursul de azi

-Puiul meu fripturos = 65 lire (la fel, cu toate garniturile) adică vreo 17 lei la cursul de azi

Practic am plătit doar 37 de lei pentru toate bunătățile enumerate sus. Mai bine de atât nici că se putea, direct pomană. Nu pot să uit porcul ăla roluit + ciorba de burtă și limonada de la Britannia din București unde am spart 100 de lei! Scump și prost. Aici nu ai cum... n-ai cum, n-ai ce să le spui ce să le reproșezi. Sunt cu mult peste noi.

Trecând peste politica de prețuri, o lăsăm în plan secundar. Dar gustul mâncărurilor, servirea, amabilitate personalului, la noi mai greu...

Pe lângă preparatele sus enumerate, mai aveau și altele în meniu, precum

-ciger izgara (adică ficat la grill) = 75 TL

-tavuk șiș = 65 TL

-salate la 25-30 de lire

Iar la băuturi nu aveau alcool, ceea ce pentru noi nu a fost un impediment pentru că de fel nu prea consumăm. Aveau însă ceai la 5 lire, apă plată la 4 lire, cafea la 17 lire sau cola la 13 lire.

La casa de marcat sunt mici cutii marcate cu TIPS unde (cine dorește) poate lăsa o mică atenție în semn de mulțumire. Dacă nu lăsați nu se supără nimeni! Dar măcar un Teşekkürler să le spuneți (adică mulțumesc) și veți vedea instant cum zâmbetul lor deja existent, devine unul și mai și!

____

Concluzii

Dacă ai ajuns în Edirne cred că este imperios necesar să încerci acest Tava Ciğer care are mare succes prin centru unde sunt multe, foarte multe locații care fac reclamă acestui preparat. Cel puțin aici unde am fost noi la Aydın Tava Ciğer, găteau la ficatul ăsta cu sute de kilograme. Veneau ospătarii cu Ciger precum mașinile pe Valea Prahovei într-o zi de Sâmbătă.

Deși am avut intenția de a mai mânca aici pe parcusul șederii noastre, dățile ce aveau să vină nu am mai prins masă liberă. Într-una din zile chiar era o coadă în toată regula la intrarea. Oameni care așteptau la rând (vreo 10) să se elibereze o masă în interior. Chiar trecuse un domn și a întrebat... asta este coada? , la care un domn ce asigura organizarea îi spune... da! A făcut stânga împrejur și du-te Dică, la fel ca și noi care am ales alte localuri unde să mâncăm ceea ce nu a fost o alegere neinspirată pentru că am avut succes de fiecare dată!

Ce vreau să spun este că locația în cauză este o mică uzină care lucrează la capacitate ridicată încercând să facă față cererii ridicate.

La naiba, până și eu care nu mănânc ficat l-am încercat și am fost plăcut surprins. ????

---

VIZUALIZĂRI: 2946 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI