Brasserie des Tanneurs, probabil cel mai faimos local din Colmar

TIPĂREȘTE

Primele imagini cu Colmar pe care le-am văzut în timp ce mă documentam despre oraş, pe google, youtube şi nu numai, au fost cu La Petite Venise, despre care am povestit un pic în articolul de călătorie, şi cu Brasserie des Tanneurs. Mai precis cu clădirea care găzduieşte acest local emblematic în care mi-am dorit să ajung aici la masă măcar o dată în timpul foarte scurtei noastre vacanţe.

Aşa de tare mi-a plăcut mie, dar mai ales soţului, că nu ne-am mai dezlipit de acesta, iar pe parcursul celor două zile am mâncat numai aici, e drept neavând timp decât pentru două cine şi un prânz, nemaigândindu-ne că în oraş ar fi mai multe restaurante unde am fi putut lua masa.

Brasserie des Tanneurs este un local rustic, situat în celebrul Quartier des Tanneurs (Cartierul Tăbăcarilor/Pielarilor), destul de şic, pe afară şi destul de tradiţional pe dinăuntru, cu o vârstă onorabilă, judecând după edificiul construit din bârne vechi de lemn care urmează modelul maison á colombages. Garnisit bogat pe faţadă, fără a fi vreun kitsch, se pot vedea laolaltă inimoare roşii, biciclete, cocoşi, nelipsitele berze, etc. Alături are un “frăţior” mai tânăr şi mai modern pe nume Le Petit Tanneur, însă noi am vrut la cel original, cu o vechime considerabilă care să ne ofere atmosfera autentică pe care o căutam. Am zis să scriu despre experienţa noastră gastronomică, chiar dacă s-a petrecut doar într-un singur local, pentru că acesta merită avut în vedere.

După cum se observă, localul are un interval de timp limitat în care poate fi călcat şi acesta nu face notă discordantă cu celeleate restaurante, ci pur şi simplu aşa se procedează acolo, cam acestea fiind orele în care sunt deschise cârciumile în Colmar. Vă mai spun că pentru masa de prânz luată acolo am stat chiar la coadă la uşă, fiindcă numărul doritorilor depăşea capacitatea localului, deşi deţine mese atât la parter, cât şi la etaj, însă destul de puţine per total. Nu acceptau să se facă rezervări în prealabil, iar aceasta era consecinţa, însă se pare că gestionau destul de bine situaţia. Pentru cină, lucrurile au stat mai lejer, pesemne s-au organizat mai bine, cert este că în niciun moment nu am văzut mese libere.

Şi-au adjudecat titlul de Micul Viclean (Petit Futé) în fiecare an, lucru afişat cu cinste la intrare.

Interiorul este simplu, fără pretenţii, decorat în stil “ca la ţară” , adică bucolic, cu multe obiecte vechi agăţate de pereţi şi bârne. Însă, asta am vrut, un local reprezentativ, cu ambianţă şi bucate tradiţionale.

Meniul îl consultaserăm un pic pe website dinainte de a ajunge fizic acolo, pentru a ne familiariza cu specialităţile alsaciene pe care le oferă şi pentru a afla exact în ce constau.

De îndată ce am ajuns în Colmar, cumva după-amiaza, ne-am îngrijit să ajungem în zona istorică şi după o rundă serioasă de colindat, Brasserie des Tanneurs intrându-ne în raza vizuală, imediat ne-am înfiinţat la uşa sa. Foamea ne rodea serios de câteva ore, dar trecuse în planul al doilea, că doar eram entuziasmaţi la maximum de Colmar, bijuteria alsaciană care ne vrăjise pur şi simplu.

De la uşă, am fost întâmpinaţi cu bineţe şi apoi preluaţi şi conduşi undeva la parter, la o masă de două persoane, cam micuţă, dar ne-am descurcat. La prima privire, localul este împodobit vintage cu tot felul de obicte vechi de uz casnic şi gospodăresc sau instrumente muzicale agăţate de pereţii de lemn şi impresionează aspectul vetust, rural.

Ne-au fost aduse degrabă meniurile şi tot degrabă ne-am conformat şi am comandat. Eu am vrut tarte flambée, un fel de pizza dar cu un blat foarte subţire şi crocant peste care se aşează cremă de brânză din belşug că tot suntem într-o zonă vestită pentru brânzeturile sale bune, apoi rondele de ceapă, bucăţi de şuncă de porc afumată. Este un produs de bază, foarte popular şi promovat, din care aveam posibilitatea să aleg din câteva variante.

M-am oprit la cea numită forestière fiindcă includea suplimentar şi ciuperci după care eu mă dau în vânt. Foarte gustoasă şi nu prea grea! La preţ nici prea, prea, nici foarte foarte: 10,90 €. Nu acelaşi lucru pot spune despre felul de mâncare la care s-a orientat soţul meu: Gratin Spätzle Munster, o specialitate la cuptor pe bază de faimoasa brânză Munster alături de şuncă (lardon), paste Spätzle, ceapă, cartofi, smântână, usturoi şi condimente, o adevărată bombă calorică, altminteri, pentru pofticioşi, curcubeu pe cerul gurii! Nu e de mirare că este servit cu o salată de crudităţi menită să uşureze drumul în stomac. Cam piperat preţul: 15,90€. Desigur, am făcut schimb la un moment dat, aşa încât ne-am putut delecta cu fiecare preparat, mai cu seamă că porţiile sunt generoase, mai mult nemţeşti decât franţuzeşti!

De băut, eu am luat o apă plată la un litru (3,5 €), iar soţul era nerăbdător să guste din vinurile vestite ale zonei, aşa că a luat o carafă de jumătate de litru, deloc ieftin:(12 €), dar foarte bun, nimic de zis. Am simţit nevoia de o cupă de îngheţată artizanală de caramel sărat: 2,70 €, acceptabil!

Nota de plată, care a însumat până la urmă 45 €, am achitat-o cu cardul Revolut.

Ziua următoare am stat un pic la coadă pentru a fi preluaţi în interior şi de data asta ni s-a găsit o masă de două persoane la etaj, trebuind să urcăm scara de lemn în spirală, destul de primitivă, că scârţâia la fiecare mişcare. Pentru masa de prânz mie mi-era era clar că voi merge pe aceeaşi Forestière, soţul dorind o altă specialitate alsaciană renumită: Choucroute Garni alături de nelipsita carafă de vin din care am gustat şi eu un pic, îmboldită de laudele aduse licorii bahice, absolut îndreptăţite. Am uitat să vă spun ce înseamnă Choucroute Garni şi nu ezit s-o fac: choucroute înseamnă varză murată tăiată fideluţă, care, á-propos, se găsea în Marché Couvert (Piaţa Acoperită) la preţul de 10 € punguliţa vidată de cel mult un kilogram. Varza acră este gătită la cuptor cu vin şi acompaniată de doi cârnaţi de feluri diferite, precum şi de trei cărnuri diferite, la rândul lor, inclusiv jambon. Alături, în farfurie, sunt servite şi două bucăţi de cartof fiert. Sincer, am fost cam sceptică la toată această combinaţie, dar recunosc că mi-a plăcut, însă tot o ameninţare la siluetă reprezintă şi acest preparat! Şi nici preţul nu e de neglijat: 17,90 €.

La final, ne-am răsfăţat cu câte o cupă de îngheţată de caramel sărat servită cu biscuit, absolut delicioasă! Toată nota de plată a fost de 46,20 € pe care i-am achitat la fel cu cardul.

Pentru cina aceleiaşi zile, eu am rămas constantă pe Forestière, soţul s-a gândit să experimenteze un alt preparat alsacian vestit, şi anume Bäeckeoffe, un fel de mâncare ce are la bază trei feluri de carne (porc, miel, vită) şi legume precum cartofi, ceapă, morcovi, etc. Totul este gătit împreună la cuptor într-o terină cu vin alb și ierburi lent, timp de câteva ore. Când carnea este frăgezită bine de se topeşte în gură, iar cartofii sunt bine pătrunşi cu gustul cărnii, vinului și ierburilor, bucatele devin absolut delicioase! Acestea sunt servite din nou cu salată asortată (verde, porumb, morcov ras, roşii) spre a fi mai digerabile, doar că şi preţul este pe măsură: 18,90 €. Desigur că am stropit masa cu aceleaşi vin divin alsacian, iar la final am îndulcit totul cu aceeaşi îngheţată artizanală de caramel sărat, o bunătate!

Nota de plată a rămas tot pe acolo, adică 44,50€, la fel achitată tot cu cardul.

În concluzie, pot afirma că experienţa noastră gastronomică la Brasserie des Tanneurs a fost un real succes, pe măsura aşteptărilor. Nici preţurile nu ne-au surprins prea tare, le ştiam dinainte cât sunt de mari, însă intervalul orar limitat în care funcţionează restaurantele în Colmar chiar ne-a dezamăgit, fiind total atipic faţă de ceea ce se obişnuieşte noi.

Recomand Brasserie des Tanneurs, un local istoric, cu parfum de epocă şi atmosferă pe măsură într-o clădire şic pe afară, modestă foc pe dinăuntru. Mâncărurile sunt apetisante semn că bucătarul este priceput, serviciul bun, personalul foarte atent. Enjoy!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3476 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI